Interviu cu Emanuela Anton

Managing Partner, Paradise Tour

Matematica Turismului

Aveți un portofoliu de clienți extrem de vast. Din ce sectoare economice provin aceștia?

În cei 11 ani de activitate (exclusiv în turism) am învățat că această profesie ține foarte mult de proiecție, de aspirație, de vis. Și, deja știu, turismul este o industrie a fiecăruia în parte. Știți cum se spune…”există un loc pentru fiecare”, iar dacă acest principiu îl rostim uneori în sens metaforic, noi, cei din turism îl și realizăm practic. Cu alte cuvinte, pentru fiecare om de pe acestă planetă există o destinație, o aspirație sau un vis de a ajunge undeva, de a-și îmbogăți cunoștințele, de a găsi emoție, de a vibra cu natura sau cu alți semeni, de a încerca să fie fericit.

Am crescut într-o familie care s-a ocupat, încă de după Revoluție, de afaceri în turism. Părinții mei au pus bazele primei agenții de turism din Onești, iar, mai apoi, în anul 2011, am dezvoltat această firmă și am extins-o și către București. După 11 ani, privind retrospectiv, pot spune că am crescut cu turismul în sânge, turismul a fost mai mult decât o pasiune pentru mine, este Viața profesională însăși. Din când în când, când presiunea profesională este prea mare, când problemele se adună una după cealaltă și se succeed de parcă n-ar avea sfârșit, simt nevoia să revin la punctul de plecare al agenției “Paradise Tour”, în Onești, la casa părinților mei. Găsesc acolo, puse la păstrare de ani și ani, obiecte adunate de tatăl meu din sute de călătorii, sticle inscripționate cu denumirile plajelor de unde a păstrat o fărâmă de nisip și, mai important, îmi liniștesc mintea cu poveștile de viață autentică, adunate de părinții mei de-a lungul timpului. Turismul este pentru noi toți, cei din familia mea, un sens de a fi, dar și o terapie. Am crescut și am depășit momente grele refugiindu-ne în acest domeniu și transpunându-ne cu tot sufletul în fiecare vacanță.

Am făcut acest lucru pentru noi, iar acum fac acest lucru pentru fiecare vacanță a turiștilor mei, ca și când aș pleca împreună cu ei în destinațiile alese de aceștia, îmi proiectez alături de ei fiecare loc pe care urmează să-l viziteze, le împărtășesc din propriile mele experiențe și mă bucur alături de ei, la întoarcerea acasă, de bucuriile lor.

Datorez ceea ce sunt astăzi și oamenilor lângă care am devenit ceea ce sunt din punct de vedere profesional, celor de la care am învățat la Facultatea de Economie a Turismului Intern și Internațional, sau celor cu care am lucrat la cea mai importantă agenție de croaziere din România (Croaziere.net). Fiecare și toți deopotrivă mi-au determinat caracterul profesional, au șlefuit o parte din mine pentru a deveni omul de astăzi. Da, domniilor lor le voi fi toată viața recunoscătoare.

Portofoliul meu de turiști a fost creat în timp, pe baza valorilor mele morale și profesionale, pe baza studiilor și pregătirii continue pe care le-am primit și pe care mi le-am desăvârșit în toți acești ani. Turiștii nu se împart pe categorii, pe nivel material sau pe experiență turistică, ci ei sunt purtătorii unor gânduri, unor vise, unor proiecții sau dorințe pe care ni le oferă nouă, cerându-ne să le transformăm în realitate.

“Visez să ajung în acel loc” sau “toată viața mi-am dorit să vizitez acea țară” sau “de ziua mea, mi-aș dori să fiu în acel oraș” sunt singurele criterii după care eu, după care noi -cei din turism, ne ghidăm. Și, când oamenii vin către noi încredințându-ne o parte de suflet, de dorințe, acest lucru ne responsabilizează enorm, ne maturizează și ne face să conștientizăm importanța enormă a muncii noastre.

Citeam undeva un studiu care se dorea a identifica sursele primare de fericire. Oamenii au fost chestionați care le sunt sursele, izvoarele de unde “se alimentează” cu bucurie, cu fericire. Unii au răspuns simplu: banii sau cariera, însă majoritatea au spus că a călători oriunde, în orice loc, a cunoaște oameni noi și a interacționa cu experiențe de viață noi sunt elementele care îi încarcă de fericire. În aceste perioade de o profundă încărcătură psihică, perioade cu felurite provocări cotidiene, cu incertitudine și cu nesiguranță, o călătorie, o vacanță pot însemna ”picătura” de liniște sau de fericire de care fiecare are nevoie pentru “a merge înainte”. Este, până la urmă, o responsabilitate pe care noi, cei din turism, o conștientizăm (fie și subliminal) atunci când lucrăm 24 de ore din 24, sau în zilele de Sărbătoare, în weekenduri, nopțile, iar asta nu ne împovărează. O facem din pasiune și din faptul că turismul este pentru noi, Viața însăși.

Cum au evoluat cerințele clienților și complexitatea cererilor turiștilor pe care le-ați coordonat, în ultimii ani?

Așa cum am spus, nu am clasificat niciodată clienții după condiția sau poziția lor socială. La fiecare solicitare, eu și echipa mea lucrăm cu drag și ducem totul până la capăt ca și când ar fi propria noastră vacanță. Le- am spus colegilor mei că fiecare cerere pe care o primim de la turiștii noștri este o fărâmă de imaginație, iar rolul nostru este să o transformăm în realitate.

Nu este mai puțin adevărat însă că structura solicitărilor turistice a evoluat o dată cu evoluția societății însăși. În anii ‘90 când încă așteptam la Ambasada Greciei pentru viză, (vă mai amintiți?), nu ne-am fi imaginat că 20 de ani mai târziu vom primi solicitări turistice în destinațiile “civilizației maya”. Sau, când o excursie “în țările socialiste prietene” era maximul de năzuință pentru majoritatea românilor, nu ne-am fi imaginat că, 30 de ani mai târziu, numărul celor care vor dansa pe plajă în Zanzibar va fi cel mai mare din Europa, în plină pandemie.

Românii sunt însetați de cunoaștere, de a vedea locuri noi, de a trăi experiențe noi, de a simți și interacționa cu suflete, cu semeni de pe alte meridiane. În orice colţ din lume sunt români. Este țara cu cel mai mare nesaț în a călători. Niciodată nu mi-am imaginat că locuri absolut unice și poate mai puțin cunoscute pe plan mondial vor avea amintiri cu și despre români, sau că, de la un sezon la altul, cercul de explorare al turiștilor mei se va mări, și mări, și mări. Românii fac croaziere în jurul lumii, vorbesc despre Caraibe cu date și detalii văzute la fața locului, povestesc istorii despre cangurii din Australia sau se bucură de multitudinea locurilor cu safari (autentic!) din Africa. Mii de români au înotat cu delfinii în Dubai, și- au ținut respirația de emoție și sensibilitate a naturii în Fiordurile Norvegiei, au condus pe celebrul Route 66 de-a lungul Statelor Unite, au pescuit piranha în Amazon sau au meditat la fragilitatea vieții și a morții în câte un loc de suflet din Asia.

De peste 30 de ani, după ce granițele României s-au deschis, explozia fenomenului turistic în România a fost din ce în ce mai puternic, iar asta pentru că, așa cum am spus, dorința de cunoaștere a românilor este uriașă, dorințele de a experimenta, de a învăța și de a asimila momente noi sunt de neegalat.

Evident, odată cu acestă expansiune, complexitatea cererilor turiștilor a crescut. Era nevoie, așadar, și de o specializare a noastră, a operatorilor de turism, corespunzătoare acestui trend. Nu se mai puteau face recomandări turistice doar din birou. Era nevoie ca noi înșine să vedem țări, locuri, orașe, hoteluri, destinații și, mai apoi, să le descriem în concret clienților noștri. De altfel, cred că și asta face diferența între noi, între antreprenorii din turism. Este una să recomanzi din pliante și broșuri o destinație, este una să te limitezi doar la un infotrip pe fugă pentru a afla date despre o locație și este cu totul altceva ca tu însăți să fi mers în cât mai multe locuri, să-ți fi organizat ție însăți fiecare zi a vacanței și să te fi lovit tu însăți de diferite situații concrete “în teren”. Doar astfel poți recomanda în cunoștiință de cauză turiștilor tăi ceea ce urmează să vadă și doar astfel poți explica plusurile sau minusurile concrete dintr-o destinație sau alta. Cum poți explica, de exemplu, specificul orașelor din Brazilia dacă nu ai simțit pe pielea ta stilul locuitorilor de acolo, cum poți descrie spre exemplu, diferența dintre Fiordurile Norvegiene si Fiordurile Britanice dacă tu însăți nu ai perceput aceste diferențe? Cum poți explica că pe teritoriul Marii Britanii, în fiecare țară componentă a Regatului Unit există o monedă proprie (una în Irlanda de Nord, una emisă de banca Scoției, una emisă în Gurnesey și una emisă în Anglia) și cum îi poți sfătui pe turiști cum să se ferească de anumite proceduri de schimb dacă tu însăți nu te-ai lovit de ele? Sau, cum poți explica specificul alimentar al Asiei dacă tu însăți nu ai încercat fiecare fel, arzându-te mai mult sau mai puțin de “gustul picant”. Exemplele ar putea continua, aș putea spune multe lucruri din fiecare colț pe care eu însămi l-am explorat pe cont propriu, pe banii mei, ca turist. Am început să călătoresc alături de părinții mei, de la o vârstă fragedă și o fac și în prezent, dar nu pentru “a bifa” destinații, ci pentru a le cunoaște în detaliu, în amănunt, pentru a le simți ”parfumul de autenticitate”.

Toate aceste lucruri le transfer turiștilor mei și, oricât vi s-ar părea de ciudat, nu există solicitare cu o complexitate care să mă depășească. Și asta pentru că îmi cunosc foarte bine clienții, încerc să le cunosc preocupările, dorințele, tabieturile și nevoile personale și de cunoaștere. Spre exemplu, probabil că multora dintre clienții mei li s-a părut amuzat când am întrebat ce tip de vin preferă (alb sau roșu) când discutam cu aceștia despre un safari, însă acest detaliu era important pentru noi, cei ce organizăm astfel de excursii, pentru că, timp de 2-3-4 zile, cât durează experiența turistică, noi punem la punct inclusiv detaliile alimentare și nici un element nu trebuie să ne scape din vedere. Complexitatea stă în detalii. Iar finețea detaliilor și modalitatea prin care noi le punem în practică fac, din nou o spun, diferența.

Statistic, mai mult de 30% din turiștii români sunt tineri. Dacă generațiile anterioare investeau sume relativ mici în călătorii, „Generațiile Y  și Z” beneficiază de salarii generoase și alocă mai mulți bani excursiilor. Ce strategie aveți pentru atragerea tinerilor?

Zâmbind, voi folosi trei termeni pe care tinerii de astăzi le folosesc în vorbirea lor curentă: un antreprenor din turism trebuie să dețină un bagaj care să includă mindset, cultură și skills-uri – interdependente unul de celălalt pentru a își găsi ecou între diferiții beneficiari. Tinerii sunt purtătorii unor stări de spirit mult mai intense și mai schimbabile ca orizont decât, poate, cei maturi. Scopul meu a fost de a căuta și a înțelege direcția în care aceștia se îndreaptă. Iată de ce am construit alături de echipa mea o serie de pachete adaptate persoanelor din generațiile menționate de dumneavoastră.

Pe de altă parte însă, tinerețea este o stare de spirit. Și, ca să folosesc un clișeu (care însă mie îmi place), ”vârsta este doar un număr”. Iată de ce, am organizat, spre exemplu, turism de festival rock, pop, tehno sau house la care am avut bucuria să fim abordați și de persoane care nu făceau parte, neapărat, din generațiile Y și Z. Așa cum, spre exemplu, deși există prejudecata că turismul de croazieră era destinat doar unei categorii mai ridicată de vârstă, în ultimii 10 ani tinerii formează pătura majoritară pe vasele de croazieră, tocmai datorită apetenței acestora la dinamism și cunoaștere. Pe de altă parte, ne-am adaptat generațiilor Y si Z printr-o îmbunătățire a resurselor tehnologice de care dispunem. Așa cum spuneam la începutul discuției noastre, turismul este o industrie care ține mult de proiecție, de aspirație, de vis. De aceea noile tehnologii sunt foarte importante pentru piață. Folosirea pe scară largă a internetului, a motoarelor de căutare din ce în ce mai sofisticate și a instrumentelor de documentare din ce în ce mai performante, în special de generația tânără, au modificat fundamental comportamentul clienților și, corelativ, și noi a trebuit să căutăm în acest comportament al lor soluții de vânzare și concepere a produselor turistice.

Într-o lume în care smartphone-ul este deja o extensie a propriei persoane, opinia mea este că, încet-încet, hotelurile, agențiile de turism și chiar ghizii de călătorie vor fi selectați (și se va interacționa cu ei) în modul virtual. Poate că acum, aici, în România, existența fizică a unui birou de turism la care să găsim angajați de luni până sâmbătă la program și în spatele unor monitoare de laptop va mai exista o perioadă și, poate pentru români, acest lucru este un element suplimentar de siguranță și încredere. Dar viitorul – o dată cu creșterea și sofisticarea produselor tehnologice virtuale, va aduce implicit și o simplificare a interacțiunii cu un client. 

Este un lucru pe care îl conștientizez de ceva vreme, pe de o parte din studiile de specialitate pe care le analizez la Școala Doctorală “Administrarea Afacerilor” (pe care o urmez în prezent), dar și din interacțiunea cu tinerii mei clienți din generațiile Y și Z. Piața turistică la nivel mondial va crește, iar mobilitatea va fi una dintre cele mai importante caracteristici ale secolului 21. Vom dori să vedem mai repede, mai mult, să știm mai multe și mai complexe lucruri, vom dori să înțelegem mai mult. Lumea va dori să se miște mai repede și va deveni, astfel, mai compactă. Agențiile de turism vor interacționa și se vor cunoaște nu atât după denumiri care să atragă estetic clienții, cât mai ales după “extensia de internet”. Fie că vom vorbi despre .ro, .bg, .uk, .com, .es, .us, conexiunea dintre noi va fi din ce în ce mai strânsă. 

Altfel, având presiunea acestor generații care reflex gândesc și trăiesc într-o asemenea paradigmă tehnologică, dacă nu ne vom adapta, ne vom pierde.

Mai este un element care, din păcate, este foarte puțin amintit în lumea acesta a  turismului. Pregătirea și specializarea angajaților în turism trebuie să țină pasul în ceea ce va urma. Eu nu vreau să jignesc pe nimeni, și nici nu vreau să fiu greșit înțeleasă, însă aș sfătui clienții mei să aleagă acele agenții de turism care au la cârma și în componența lor oameni care toată viața au lucrat, s-au pregătit, au crescut și s-au documentat în turism. Știu că, poate, din afară, agentul de turism este așa… o persoană oarecare care poate proveni din orice domeniu, pentru că, nu-i așa?… “turism poate vinde oricine”. Și mai știu că agenția de turism putea să fie și la parterul unui bloc, sau într-un apartament de

cartier, iar angajații să fie vecinii de scară. Nu cred că în București mai sunt astfel de situații, nu știu, dar la nivelul țării este posibil să mai întâlnim astfel de anomalii. Angajatul din turism (sau cum toți obișnuiți să ne spuneți “agentul de turism”) este o persoană care își clădește profesionalismul pe foarte mult studiu și pe o pregătire profesională continuă. Da, dumneavoastră vedeți doar un simplu detaliu al muncii noastre – cel ținând de confortul vacanțelor pe care le faceți. Aparent, ce poate fi greu în a recomanda o plajă cu nisip în detrimentul alteia cu pietre?

Însă nu, noi nu suntem așa, chiar dacă în interacțiunea cu clienții noștri avem și astfel de recomandări. Însă, în spatele muncii noastre stau ore și ore și ore de pregătire profesională, de prospectare a pieții, de informație în legătură cu liniile aeriene cu care operăm, cu perspectiva de piață a acestora, cu elementele de particularitate dintr-o țară sau alta (chestiuni economice, sociale, demografice etc), facem studii proprii de marketing și realizăm prognoze interne de dezvoltare.

Sună abstract, nu? Haideți să vă dau câteva exemple din activitatea agenției mele: pe baza informațiilor din piață dar și a conexiunilor personale, “Paradise Tour” a intuit dificultățile cu care, în ultima vreme, s-a confruntat compania Blue Air. Astfel, noi am avut doar patru turiști pentru care am schimbat modalitatea de transport cu avionul, în condițiile în care, anterior, informam pe baza propriilor noastre prognoze asupra perspectivei operaționale ale acestei companii. Un alt exemplu: am intuit la sfârșitul anului trecut când încă piața turistică din Asia nu se deschisese în totalitate după pandemie, ca la sfârșitul lui 2022, țările asiatice vor oferi pachete turistice extrem de avantajoase. Iată că, acum când turismul în Asia este complet deschis, numărul locurilor pe care noi le-am anticipat pentru această destinație este aproape ocupat, iar costurile oferite turiștilor care au avut încredere în previziunea noastră se dovedesc acum a fi fost mici. Nu în ultimul rând, când toată lumea spunea râzând că turismul de croazieră este terminat, am considerat că este doar o chestiune de timp până când lucrurile vor reveni la normal și am rugat pe oameni să aibă răbdare și încredere că totul se va regla. Iar astăzi, vasele de croaziere navighează în toate destinațiile, nu mai există restricții ori cereri speciale pentru turiști, iar predicțiile noastre s-au confirmat. În spatele acestor analize stau, așa cum spuneam, temeinice documentări. Nu ne dăm cu părerea după ureche și nu ne batem joc de așteptările și banii turiștilor. Noi nu suntem “părerologi” în ale turismului și nici nu avem pretenția că ne pricepem în alte domenii decât cele în care ne-am pregătit dintotdeauna.

Acesta este viitorul, el se bazează pe o profundă dublare a activității propriu-zise, curente, de o activitate didactică și de studiu bazate pe tehnologie și inovație, iar adaptarea noastră, este, la urma urmei, impulsionată și condiționată de valurile de clienți noi, cu precădere de cei din generațiile la care dumneavoastră ați făcut referire în întrebare.

Cât de importantă este încrederea, credibilitatea și notorietatea profesională pe care o transmite un manager din industria turismului clienților săi?

Vitală.

Știți, poate că nicio altă afacere nu este caracterizată de un feedback atât de masiv și de rapid de la clienți cum este turismul. Aflăm foarte repede, foarte bine și foarte clar ce-și doresc oamenii și cum percep ei calitatea serviciilor pe care le oferim. Dacă folosești acest atuu ca să devii mai bun, poți crește cu succes. Dacă ai răbdare și faci o selecție bazată pe prognoză a deciziilor pe care trebuie să le adopți într-un moment sau altul, rezultatele nu vor înceta să apară.

Pe clienți nu-i poți minți. Sau, îi minți o dată, ei simt asta pe experiența lor ratată pe care tu, ca agenție, le-ai pricinuit-o, iar asta te poate costa viața profesională. Îmi place să spun că, în turism, agențiile capătă o personalitate aproape umană. O agenție este un loc cald unde oamenii vin nu doar să plătească facturi pentru sejur și cazare, pentru avioane și nave de croazieră, ci este un loc în care se deapănă amintiri, se împărtășesc povești de călătorie și se proiectează visuri de vacanță. Dacă reușești să fii nu doar simpatic, dar și empatic cu clientul tău, capeți deschiderea acestuia spre tine și îl poți fideliza mai ușor. Scopul meu, al nostru, al celor de la “Paradise Tour” a fost de a ajunge la inima clienților noștri, și nu de a face vânzare “la normă”, în orice condiții și pentru a umple charterele. Astfel avem clienți care ne-au rămas fideli de ani, cu care ne sfătuim în legătură cu decizii și destinații turistice și pe care îi cunoaștem ca pe propria noastră familie. Din când în când, dintr-o destinație exotică a lumii, mai primim câte o carte poștală de la oameni dragi care ajung acolo prin intermediul nostru, și care ne scriu un simplu “suntem aici, suntem bine și vă mulțumim”. Este cadoul suprem, este satisfacția profesională supremă și, oricât de patetic s-ar părea unora, pe noi, cei care facem această profesie din pasiune, ne încântă enorm. Știți cum exclamă cei din centrul de comandă al NASA atunci când o navă spațială ajunge într-un punct îndepărtat dintr-o expediție? Imaginați-vă că atunci când am primit câte un semn de la turiștii noștri că sunt bine, că totul a fost organizat perfect și că au atins fie Ushuaia, fie Flaam, fie Cabo da Roca, fie Kilimanjaro, reacția noastră, a echipei de organizare turistică, este similară. Strigătul nostru de succes, este, la urma urmei, continuarea strigătului de entuziasm pe care îl primim din partea clienților noștri.

Toate aceste lucruri, repet, vi se pot părea dramatice, însă vă rog să vă gândiți că ele sunt expresia încrederii, a credibilității și, dacă vreți, și a notorietății pe care ni le-am câștigat în timp față de clienții noștri. Cele trei atribute sunt interdependente, nu pot fi mințite, nici blufate și nici exagerate. Ele sunt, de fapt, o carte de vizită în timp, un pașaport cu viză pe perioadă nedeterminată în conștiința și inimile clienților noștri.

Care au principalele lecții învățate în ultimii doi ani, o perioadă marcată de pandemie, de conflictul din Ucraina și de inflație?

După 2020, industria turismului a trecut printr-un cumul de crize care s-au caracterizat, în opinia mea, în principal, pe o lipsă de predictibilitate pe care noi, antreprenorii, am avut-o. Știu că veți spune că noi suntem obișnuiți cu lipsa de predictibilitate și că este în ADN-ul nostru profesional acest fapt. Da, așa este, necunoscutul în afaceri este un element care se studiază și pentru care teoretic, ești pregătit. Însă nimeni nu și-ar fi imaginat situația pe care pandemia de coronavirus a generat-o lumii întregi pentru mai bine de doi ani. Au fost mai multe crize suprapuse, peste partea de pandemie s-a suprapus criza forței de muncă, apoi criza energetică, apoi criza materialelor primare, apoi criza beligeranței din Ucraina și, iată, crizele vin de-a valma.

Dacă în 2020, șocul pentru noi a fost mare, cu toții am înțeles că impactul ulterioarelor crize nu trebuie să ne mai surprindă. În interviurile pe care tot la revista “Club Antreprenor” le-am dat, dar și în intervențiile mele televizate din perioada pandemiei, am afișat un optimism moderat, rezervat, care s-a bazat pe ceea ce eu credeam că se va întâmpla în succesiunea acestor crize în derulare. Era evident că, după un lockdown generalizat, va urma o scădere a forței de muncă în sectorul turistic și că revenirea în acest domeniu va fi greoaie și dificilă. Era evident că, odată cu creșterea tensiunilor din Ucraina, va urma o criză energetică și a materialelor primare la nivelul întregii lumi, cu impact asupra industriei aviatice și a industriei HoReCa. Ce presupune asta? E simplu. Totul trebuie recalculat, toate aceste lucruri se regăsesc în preț, în buget, în cheltuieli. Există un impact al prețului forței de muncă, există un impact al nevoii angajaților de a avea venituri mai mari, există nevoia de a fi plătite la noi indici de cost utilități și mijloace de transport, dar, în mod evident este și o nevoie a noastră de a crește veniturile. Ori venitul nostru înseamnă încasarea de la client. Mă veți întreba cum suportă piața acest carusel. Spre exemplu, noi am anticipat un procent de 10-12 la sută al creșterii prețurilor generale (nu doar în România), am bugetat acestă predicție în propriile noastre evaluări, am reanalizat problema personalului și am considerat că trebuie să ne orientăm și să-i sfătuim pe turiști spre destinații echilibrate cu ritmul lor de viață. Iată de ce am încercat să găsim clienților noștri acele destinații care să se potrivească mai bine cu tendințele lor bugetare. Iar pentru asta, a fost nevoie de o creștere a interacțiunii cu clientul, tocmai pentru a-l cunoaște și a-i previziona și lui evoluția în această succesiune de crize, dar și pentru a-l ghida corect în alegerea unei vacanțe care să i se potrivească și care să nu îl împovăreze pe viitor.

Scopul meu nu este de a vinde un pachet turistic foarte scump cuiva care nu va mai avea resurse pentru o viitoare vacanță, ci, dimpotrivă, de a încerca ca, în limitele unui buget anual fixat cu turistul, să-i ofer acestuia şi familiei sale cel puțin două vacanțe mai lungi și două city break-uri în cursul unui an. Din nou spun că acest lucru este posibil nu prin scăderea satisfacției la recepționarea serviciilor de către turist, ci prin identificarea unor destinații turistice alternative celor care promovează costuri ridicate și care să ofere un nivel ridicat de confort către beneficiari. 

Pandemia ne-a învățat că, într-o perioadă lipsită de previzibilitate, preocuparea noastră pentru anticiparea tendințelor în turism trebuie să fie o constantă a activității noastre. În concret, aș fi rezervată anul acesta în a recomanda turiștilor destinații în orașe cu mult frig (hotelurile nu vor fi încălzite la nivelul anilor anteriori, costurile de cazare pot fi ridicate și riscul unor dezamăgiri poate fi mare). Cu toate astea, suntem în măsură să recomandăm turiștilor noștri destinații de iarnă potrivite din acest punct de vedere, destinații de ski cu totul altele decât poate erau obișnuiți să le frecventeze anii anteriori sau să îi îndrumăm, spre exemplu, spre o zona cu turism ieftin (Asia – unde pot avea experiențe noi, inedite și exotice). În perioadele de extrasezon, la nivelul agenției “Paradise Tour” se updatează contactele și informațiile pentru perioadele sezoniere de vârf și avem informații cu privire la tendințele de cazare din diferitele locuri ale lumii în perioadele ce vor urma. De altfel, acest lucru a fost o constantă a activității societății noastre dintotdeauna.

Dezvoltarea turismului în țara noastră nu se poate realiza decât printr-un strâns parteneriat între antreprenorii din domeniu și autoritățile locale și centrale care au misiunea de a dezvolta infrastructura, de a reglementa industria, de a pregăti forța de muncă necesară și de a promova avantajele competitive ale României în acest sector strategic. Cum percepeți acest parteneriat / această colaborare, în prezent?

Întrebarea dumneavoastră conține mai multe elemente asupra cărora aș dori să mă refer pe rând.

Diversitatea turismului din România este o certitudine, dar nu este mai puțin adevărat că ea nu se transformă și într-o adevărată provocare pentru noi, cei din domeniu. Spre exemplu, când organizăm un team-building într-unul dintre satele transilvănene, activitățile pe care le gândim, cazarea pe care o alegem sau experienţele gastronomice pe care le propunem clienţilor noștri sunt radical diferite decât într-o zonă din Delta Dunării sau într-o zonă rurală din Republica Moldova. Iată de ce, într-o pregătire a unui astfel de eveniment, o agenție de turism nu poate și nu trebuie să lucreze de una singură. Este nevoie așadar de o comunicare între noi, antreprenorii din turism și cei care dețin fundații, asociații de profil din zonele căutate de turiști în România (pe de o parte), dar și între noi și autoritățile locale, pe de altă parte.

De exemplu, satele săseşti din Transilvania au devenit un exemplu de dezvoltare durabilă pentru zonele rurale, mai ales prin implicarea fundaţiilor şi asociaţiilor locale care au reuşit să imprime această dezvoltare durabilă, armonioasă, în acord cu valorile zonei. Or, noi antreprenorii din București sau de oriunde altundeva din România nu vom putea organiza o vacanță perfectă fără o comunicare directă cu aceștia.

Același lucru l-am simţit şi învăţat şi în Republica Moldova, o destinaţie din ce în ce mai mult frecventată de turiştii români. Dacă iniţial percepţia turiştilor era că în Moldova găsim doar socializare, vin şi mâncare, împreună cu ghizi locali sau cu autorităţile raionale din diferitele oraşe moldoveneşti am găsit şi o serie de sate extraordinare, de obiective cu totul excepţionale, puţin cunoscute de cei care tind a face turism pe cont propriu.

Nu în ultimul rând, în acest segment de turism de grup, un element important este dat de atelierele de tipul “do it yourself” (DIY), pentru adulţi şi copii. Spre exemplu, pot fi ateliere de cosit, un localnic ne poate arăta cum se ascute coasa şi cum se coseşte efectiv, pot fi ateliere de gastronomie locală, de oierit sau chiar de producere a vinului spumant.

În fiecare zonă găsim modele sociale foarte diferite, vecinătăţi, familii extinse, pe care trebuie să le înţelegi şi a căror reguli trebuie să le respecţi. Spre exemplu, în zona Transilvaniei, vecinătăţile unei comunităţi plecau de la biserica fortificată, adică de la numărul de turnuri pe care le are o biserică şi se pornea în tot atâtea direcţii şi străzi principale în care se organiza vecinătatea. Aceste lucruri sunt de natură a crea un soi de tipar turistului care doreşte să exploreze şi să cunoască tradiţii locale pe care, oricât de bine ne-am pricepe noi de la agenţia de turism să le explicăm, ne va fi imposibil să avem determinarea şi talentul localnicilor sau a ghizilor de turism locali. Şi exemplele pot continua inclusiv în zona de brunch, în zona de tradiţii de iarnă, de tradiţii de sărbători.

Un alt element ţine şi de capacitatea de organizare a unui eveniment. Nu poţi organiza evenimente de o amplitudine foarte mare în Banat sau Dobrogea, aşa cum, spre exemplu, o poţi face în Oltenia şi Muntenia. România este o ţară diversă, iar specificul zonal este extrem de diferit. Pentru asta da, Agenţia “Paradise Tour” colaborează strâns cu parteneri locali, iar rezultatele pe acest tip de turism sunt din ce în ce mai bune.

Nu în ultimul rând, aş face o trimitere la turismul de eveniment cultural. Nu, nu mă refer aici neapărat la Untold sau alte asemenea manifestări unde putem organiza foarte simplu, în parteneriat cu organizatori şi autorităţi participarea unui număr determinat de turişti. Ci mă refer la, spre exemplu, turismul ecumenic care presupune cazare în diferite oraşe sau lăcaşe de cult a unor diferite categorii de turişti. Un pelerinaj – că este vorba despre cel din nordul Moldovei sau din satele Republicii Moldova ori din satele tradiţionale transilvane care să presupună trei-cinci oraşe mari şi lăcaşuri de cult aferente presupune o organizare minuţioasă a orarului de deplasare şi o colaborare chiar şi cu autorităţile locale din zonele vizitate.

Admit că sunt multe de făcut, cel puţin la noi în ţară, în acest domeniu. De la pregătirea şi instruirea ghizilor locali, de la tipărirea unor materiale de informare şi broşuri turistice şi mergând până la modernizarea şi chiar asfaltarea unor infrastructuri rutiere în zonele de interes, este de atributul autorităţilor locale şi centrale, emanciparea acestui sector important al turismului românesc cu care, aşa cum am arătat, noi suntem nevoiţi să colaborăm. Pe de altă parte, doresc să remarc la nivelul experienţei personale a agenţiei mele colaborarea foarte bună pe care am avut-o cu fundaţii şi asociaţii din Republica Moldova în pregătirea şi organizarea unor călătorii pentru grupuri mici de turişti români în perioada anterioară şi, ca o exclusivitate pentru revista dumneavoastră vă pot spune că pentru perioada de iarnă am identificat un numar de 5 pensiuni în zona Orheiul Vechi din Republica Moldova unde dorim să organizăm pentru turiştii români vacanţe de iarnă ca în basme. Sunt locuri pe care nu le-am fi aflat fără o colaborare cu autorităţile locale din zonă. Și vă asigur că acele locuri sunt absolut mirifice, de basm, unde timpul pare a fi stat în loc.

Oradea, Clujul, Iașiul, Timișoara și Sibiul s-au dezvoltat spectaculos în ultimii ani, reușind să atragă mai mulți turiști. La acest factor a contribuit și organizarea unor evenimente culturale. Credeți că aceste exemple se pot multiplica în majoritatea orașelor mari din România?

Fără discuţie, da. Din nou, pentru că nu doresc să transform acest interiviu doar într-unul de principii şi idei fără substanţă, am să dau un exemplu al unui oraş care vine “din urmă” cu foarte mare putere. Este vorba de oraşul Craiova.

Recentul festival care a avut loc la începutul toamnei anului 2022 la Craiova dar şi preocuparea autorităţilor de acolo de a ţine dezvoltată cultura în acel oraş au făcut din Craiova un reper nou în piaţa turismului românesc. Proximitatea acestui oraş cu localitatea Deveselu a făcut ca numărul turiştilor americani care să solicite cazare în Craiova să crească de la un an la altul. Corelativ, s-au dezvoltat locurile de cazare de 3, 4 sau 5 stele din oraș, a fost modernizat centrul vechi al oraşului, s-au deschis restaurante şi cafenele moderne, a fost modernizat şi extins Parcul Romanescu, un veritabil plămân al municipiului. Am fost la începutul acestei luni la Craiova în interes profesional şi m-a uimit plăcut curăţenia din acest oraş, grija locuitorilor pentru detalii estetice şi multiculturalismul afişat şi existent în puncte de interes local.

Nu în ultimul rând aş aminti organizarea la Craiova – după modelul existent, spre exemplu la Sibiu, a unui Festival Internaţional de Teatru de către Teatrul Național Marin Sorescu, dar şi a unui Festival Shakespeare, ambele având deja tradiţie de câţiva ani. Turismul cultural, este, iată, foarte bine reprezentat şi în Craiova, aşa cum este promovat cu succes de ani buni şi în Iaşi sau Cluj, sau Sibiu. Şi dacă tot aminteam de turismul cultural, anticipez o creştere a solicitărilor de cazare şi, în general, de activităţi turistice pentru municipiul Bucureşti către sfârşitul lunii Octombrie şi începutul lunii Noiembrie 2022, odată cu pregătirea şi desfăşurarea Festivalului Internaţional de Teatru de la Bucureşti. Pe lângă trupe de teatru naţionale, România va găzdui şi trupe din Ucraina, Moldova, Bulgaria, Belgia, Franţa, Olanda, Serbia, Luxemburg, Germania şi Polonia. Personal, la nivelul agenţiei noastre s-au primit deja solicitări de rezervare pentru acest eveniment şi de atlfel, ne dorim o cât mai mare implicare în acest tip de turism.

Unde vă vedeți peste 5 ani, ca dimensiune a business-ului, anvergura clienților și poziționarea în piață?

Strategia mea de dezvoltare nu şi-a propus miracole. Nu cred în miracole sau, mai bine spus, cred în muncă şi perseverenţă. Da, cred în pasiune, atitudine şi competenţă. Cred în lucruri exacte şi riguroase.

Apoi…e simplu. Ştiu, veţi spune că este nevoie şi de puţin noroc. Aşa este, eu am avut noroc, am avut şansa să învăţ şi să exist ca antreprenor de la oameni de excepţie care mi-au deschis uşi şi cărţi pe care nu le-aş fi aflat singură. Pe de altă parte, niciodată nu m-am ghidat după principiul “hai să vedem ce iese” doar pe noroc. În această industrie, lucrurile nu funcţionează aşa. Am învăţat de la mentorii mei, de la familia mea, că dezvoltarea durabiliă se face cu paşi mici, cu adaptabilitate mare şi cu flexibilitate pe măsură. Cred cu putere că lucrurile se pot schimba în această ţară. Chiar cred în asta. Totul pleacă de la mindset, de la matematica turismului, de la transformarea acestei ramuri într-una cu jaloane exacte, de la rigoarea deciziilor bazate pe criterii științifice și de la seriozitatea și ambiția fiecărui operator activ din acest domeniu. Peste 5 ani îmi doresc ca principiile acestea să reziste timpului, provocărilor și incertitudinilor. Şi, mai ales, îmi doresc să fie pace. Da, realmente îmi doresc ca lumea să aibă sănătate şi pace.

Cum găsiţi echilibrul între viaţa personală şi cea profesională? Ce lucruri aduc bucurie în viaţa dumneavoastră, în afara carierei?

Am avut şansa unei familii unite. Părinţii mei ne-au stat aproape, mie şi fratelui meu, în toţi aceşti ani şi le sunt recunoscătoare pentru asta. Lecţiile lor de viaţă m-au învăţat că nimic pe această lume nu se poate realiza fără susţinerea şi înţelegerea oamenilor apropiaţi, a familiei.

În viaţa fiecăruia există și vor exista momente bune şi mai puţin bune. Nu există fericiri absolute şi nici deziluzii absolute. Cert este că, peste toate, bune sau rele, trebuie să trecem cu echilibru şi cu speranţă. M-am înconjurat în viaţa mea personală şi profesională de oameni care mi-au oferit certitudinea acestor două atribute, care mi-au dat echilibru şi m-au făcut să sper cu optimism în clipa ce va să vină. Am îmbinat viaţa profesională cu preocupările personale pe care le-am avut dintotdeauna (călătoriile şi lectura). Mă regăsesc în aceste două dimensiuni ale vieţii mele, îmi încarc bateriile de la ele şi mă desăvârşesc ca personalitate, ca experienţă şi ca maturitate. Le sunt recunoscătoare oamenilor care au fost şi au rămas lângă mine, în plan personal şi profesional. Şi, dacă ar fi să-mi doresc ceva, ceva cel mai mult pe lumea asta, ar fi să nu îi pierd pe cei de lângă mine şi să avem cu toţii, împreună, noi şi oamenii cu care interacţionăm zi de zi, o viaţă frumoasă. Este crezul simplu pe care dintotdeauna mi l-am propus.