Interviul Ediției – Interviu cu Eugen Sârbu, Avocat Coordonator, Sârbu Partners: România poate deveni un hub regional de arbitraj comercial internațional

Interviul Ediției

Interviu cu Eugen Sârbu

Avocat Coordonator, Sârbu Partners

România poate deveni un hub regional
de arbitraj comercial internațional

V-ați construit o reputație de specialist în litigii de construcții. Ce v-a atras la acest domeniu în care timp de 10 ani ați reprezentat antreprenori în dispute interne și internaționale? Ce face diferența între un dosar câștigător și unul perdant în dreptul construcțiilor?

Întotdeauna mi-au plăcut litigiile grele. Stilul meu analitic și meticulos a adus în mod natural o atracție pentru strategii complexe, ceea ce s-a potrivit „mănușă” cu dosarele tehnice, cu un volum mare de probe, în care un anumit document sau faptă poate îmbrăca multiple calificări juridice și mai ales, m-au provocat mereu spețele imposibile. Cea mai mare satisfacție profesională mi-au dat-o dosarele în care clientul venea cu un „cal mort” pe care am reușit să îl resuscitez.

Litigiile de construcții sunt printre cele mai complicate pe care le poate avea un avocat român, fiindcă avem o legislație stufoasă, în care nu doar clauzele contractului arată ce trebuia să facă fiecare parte, ci intervin legi speciale, normative tehnice, norme de urbanism și dreptul comun (Codul civil), care operează ca un liant care dă sens unor norme de multe ori contradictorii.

La această legislație stufoasă mai trebuie să adăugați specificul probelor care se administrează într-un litigiu de construcții, unde întotdeauna sunt relevante atât documentele tehnice, cât și comportamentul părților, pe care îl deduci din corespondența contractuală și din declarațiile martorilor.

În executarea unui contract de construcții se întâmplă multe scăpări, toate părțile fac greșeli, dar unele cântăresc mai mult decât altele pe lanțul cauzalității. Și atunci, diferența o face capacitatea de a înțelege aspectele tehnice, de a plasa faptele în prevederile legale corecte, de a realiza o documentare solidă care să dea credibilitate argumentelor prezentate în fața judecătorului sau arbitrului și de a discerne care sunt probele esențiale pe baza cărora de obicei un tribunal se simte încrezător să emită o soluție.

Nu în ultimul rând, într-un litigiu de construcții avocatul nu are cum să funcționeze ca un „lup singuratic”. O Cerere bine articulată, o Audiere de 1-2 săptămâni sau redactarea Concluziilor scrise după administrarea de expertize, audierea de martori și depunerea a zeci de bibliorafturi de înscrisuri sunt activități intense care nu se pot face eficient decât prin delegare și coordonare. De aceea este vital să existe o echipă formată tot din avocați devotați, cu capacitate de memorare, cu prezență de spirit și în care să existe sinergii și complementaritate.

După 10 ani în care ați practicat avocatură într-o firmă specializată în arbitraj și litigii comerciale ați decis să fondați Sârbu Partners alături de membrii echipei pe care ați coordonat-o ca Partener. Care au fost provocările primelor luni de activitate?

Cred că un om are o datorie față de el însuși, în primul rând, să evolueze, să se dezvolte, să se angreneze în noi proiecte prin care să „stay alive” și nu doar să meargă cu valul monotoniilor de zi cu zi.

Și mai cred că trebuie să îți asumi noi provocări după ce îți demonstrezi că te-ai așezat temeinic pe o treaptă și ești pregătit să faci pasul pe următoarea treaptă și tot așa.

Pe aceste principii am luat și decizia de a înființa Sârbu Partners.

Dincolo de chestiunile organizatorice, specifice oricărei companii, cum ar fi un sediu bine poziționat și cu facilitățile necesare, creionarea cu claritate a serviciilor oferite clienților, o strategie de marketing coerentă și multe altele, o societate de avocatură are, în viziunea mea, 3 trăsături specifice, care sunt și principalele provocări ale unei firme de avocatură de anvergură:

1. O firmă de avocatură nu angajează „forță de muncă”, ci construiește echipe puternice în ani de zile

Spre deosebire de alte organizații și alte domenii de activitate, o firmă de avocatură de anvergură nu poate doar să angajeze un bun avocat, ci trebuie să-l construiască.

De aceea există o competiție acerbă pentru recrutarea absolvenților de top ai facultăților de drept. O echipă de avocați este eficientă dacă membrii săi sunt toți specializați în domeniul litigiului, au încredere unii în alții și au antrenamentul de a se completa și a colabora într-o echipă de proiect. Dincolo de asta, trebuie să aibă aceeași dorință de implicare, de studiu temeinic al dosarelor și de a redacta documente impecabile într-un stil uniform.

În ultimii 5 ani am investit timp și energie în a recruta tineri avocați cu mare potențial și în a construi o astfel de echipă, iar rezultatele excepționale pe care le-am obținut împreună în litigii foarte grele, în care ne-am „duelat” cu echipe de avocați de la unele dintre cele mai mari firme de avocatură din Europa mi-au demonstrat că această provocare a fost îndeplinită.

Or, faptul că în Sârbu Partners mi s-au alăturat membrii echipei pe care am coordonat-o ca partener în fosta societate, face ca această firmă de avocatură, deși la început de drum, să dețină deja cel mai important atu pentru a rezolva dosare complexe – o echipă puternică formată în ani de zile.

2. Avocatura este un domeniu care are „human touch”

Un avocat bun nu poate livra impersonal, mecanic și automatizat, pentru că fiecare client și fiecare speță au ceva aparte, ceva specific. În aproape 11 ani de litigii nu am întâlnit niciodată cazuri și clienți „trași la indigo”, toate și toți au avut ceva unic.

Chiar și în relația dintre avocat și o societate comercială, în realitate vorbim tot despre o relație interumană, în care acel CEO sau Manager de proiect are nevoie de un consultant/litigant devotat cauzei sale. Are nevoie să știe că se poate baza pe consultantul său că îi oferă opinii legale obiective, corecte și adaptate situației sale. La fel, în cazul unui litigiu, are nevoie să creadă că avocatul său stăpânește fiecare filă din probe, înțelege business-ul său și „scormonește” sub fiecare piatră până găsește cea mai bună strategie juridică care poate fi găsită, desigur ținând cont de ce permite speța respectivă.

Or, această încredere își trage seva atât din reputația avocatului în piață, cât și din experiența concretă pe care au avut-o clienții săi cu el.

Deși experiența mea ca avocat mi-a construit o reputație solidă în piață și beneficiez de încrederea foștilor clienți sau chiar și a foștilor adversari care, nu de puține ori, m-au recomandat pe domenii de nișă pe care ei nu le acopereau (cum ar fi arbitrajul internațional), ca orice entitate nouă pe o piață, Sârbu Partners are provocarea de a demonstra acest „human touch” de devotament și implicare în nevoile concrete ale clienților săi.

3. O firmă de avocatură este un organism viu și dinamic aflat într-o continuă evoluție

În România legile se schimbă cu o viteză galopantă, piețele de resort se metamorfozează de la an la an, iar legăturile clienților români cu piețele străine aduc mereu noi și noi provocări.

Din aceste motive, o societate de avocatură este un organism viu, dinamic, care prin prezența activă în rețelele de networking și know-how intern și internațional e actualizată cu legislația, cu evoluția economiei și cu piețele externe de interes pentru clienții români, astfel încât să poată promova și proteja interesele clienților săi atât în România, cât și în jurisdicțiile străine în care clienții săi desfășoară activități de business.

Sârbu Partners trebuie să fie ancorată în aceste realități și capabilă de a se adapta la schimbare, atât ca know-how, cât și ca afiliere la organizații interne și internaționale.

La această provocare, zic eu, am răspuns destul de rapid, iar în aceste câteva luni am creat parteneriate solide cu societăți de avocatură străine și cu organizații internaționale, în special cu entitățile în care activează avocați cu care am colaborat în trecut pentru a deservi clienți cu litigii sau interese de business în alte țări și alături de care am obținut rezultate foarte bune.

Sunteți membri ai American Bar Association (ABA) şi ai Institute for Transnational Arbitration (ITA). Cât de importante sunt aceste colaborări / parteneriate internaționale?

Sunt foarte importante, pentru că te plasează pe harta avocaților relevanți în comerțul internațional. De exemplu, în ianuarie, în prima săptămână de la înființare, când încă nu aveam sediul dotat și funcțional, colegi avocați din ABA ne-au solicitat sprijinul să îi asistăm cu recuperarea unor bunuri din România, în executarea unui contract de vânzare internațională de echipamente industriale. Ne-am mobilizat și într-o săptămână le-am livrat și implementat soluția juridică, iar bunurile au fost încărcate pe vapor.

Acestea sunt medii foarte bune pentru networking, te ajută să fii conectat la o vastă rețea globală de avocați, dar în același timp sunt medii selective, care trebuie cultivate din două perspective.

În primul rând, trebuie să fiu prezent la conferințele lor internaționale și la întâlnirile regionale de lucru pe care le organizează, fiindcă pentru a recomanda un avocat străin unui client de-ai mei trebuie să îl cunosc personal, să am ocazia să observ cum gândește și ce instruire are, și abia apoi îmi pot asuma față de clienții mei că le recomand un profesionist de încredere. Evident, la fel se raportează și ceilalți avocați din aceste organizații la mine și e normal să fie așa.

În al doilea rând, atunci când un coleg din aceste organizații apelează la noi pentru a îl ajuta cu o speță în România, trebuie să ne mobilizăm rapid, să oferim soluții pragmatice și să livrăm rezultate, doar așa rămâi prezent și relevant în astfel de medii selective și competitive.

Îndrăznesc să spun că cooptarea Sârbu Partners în aceste rețele, încă din primele luni de la înființare, este consecința unor prestații de succes din ultimii 3-4 ani, în care am lucrat în dosare transfrontaliere și de aceea am reușit să construim într-un timp atât de scurt aceste parteneriate cu rețele internaționale de avocatură și punctual cu unele dintre cele mai mari firme de avocatură din SUA, Europa și Asia.

Avantajele sunt de ambele părți, pe de-o parte putem deservi clienții noștri din România oriunde în alt stat în care întâmpină probleme legale, prin colaboratori de încredere pe care îi cunoaștem personal și putem garanta pentru profesionalismul lor, iar pe de altă parte, portofoliul nostru de clienți conține firme străine care au ajuns la noi prin intermediul colegilor din ABA, ITA și a parteneriatelor încheiate cu firme de avocatură din top 10 țări cu care România are schimburi comerciale, atât pe piața de bunuri, cât și de servicii.

Din ce sectoare economice provin clienții dumneavoastră?

Portofoliul nostru de clienți se identifică cu domeniile de drept în care atât eu, cât și colegii mei, ne-am specializat ca avocați și i-aș putea încadra în 4 mari categorii.

Cei mai mulți provin din sectorul construcțiilor și instalațiilor, atât proiectanți, cât și executanți de lucrări și de instalații sau supervizori/Ingineri FIDIC. Am lucrat cu preponderență în litigii și arbitraje de construcții, am absolvit un master de Arbitraj în construcții și am construit o reputație solidă de specialist în „hățișul” juridic al acestui domeniu și atunci, în mod natural cei mai mulți clienți provin din acest sector. O nișă din domeniul construcțiilor în care de asemenea am avut rezultate foarte bune și în care am constatat că suntem atractivi pentru clienți este cea a restaurării de monumente istorice.

O altă categorie o reprezintă companiile care derulează contracte internaționale, fie că este vorba de un partener străin sau de achiziții/vânzări de bunuri dintr-un/într-un stat străin sau de executare de lucrări pe teritoriul altui stat. Ne dorim ca în continuare această dimensiune de litigii internaționale și consultanță cross-border să se dezvolte și să fie o componentă definitorie pentru Sârbu Partners, fiindcă avem atât know-how-ul, cât și experiența, resursele și pasiunea pentru astfel de spețe provocatoare.

O altă zonă de specializare în care avem expertiză și din care provine o parte din clienții noștri este cea a companiilor care derulează contracte de achiziții publice. Aici sectoarele economice din care provin clienții sunt destul de diverse, sigur și aici o proporție semnificativă o au firmele de construcții și proiectare, dar plaja este mult mai largă, fiind angajați pe aspecte ce țin de derularea procedurilor de achiziții publice (Răspunsuri la clarificări; Contestații CNSC și Plângeri la deciziile CNSC), dar și de executarea contractelor (modificări de contract, ajustare de preț, rezilieri, cuantificarea daunelor, anularea Documentelor constatatoare, costuri suplimentare sau prelungiri de durată etc.).

Și ar mai fi o categorie generică, aceea a litigiilor și arbitrajelor comerciale în general, în care se pune problema de interpretarea și aplicarea contractelor din diverse domenii, având spețe izvorâte, de exemplu, din contracte de factoring, de leasing, de prestare de servicii sau din diferite tipuri de subcontractări, asocieri în participație, contracte de vânzare etc.

Cum percepeţi apetitul investiţional al companiilor asistate, în aceste vremuri tumultoase, marcate de criză politică, deficite și război?

Aceste crize au avut un impact în piața românească pe care, din rolul meu de avocat de drept comercial, l-am perceput atât din perspectiva clienților români, cât și a clienților străini.

În cazul clienților români am observat o primă etapă de avânt, atunci când s-au demarat proiectele finanțate din PNRR și a fost un boom de proiecte lansate în proceduri de achiziții publice. Din păcate, în multe din ele ritmul de execuție a fost afectat atât de probleme de finanțare, cât și de fluctuația prețului materialelor sau lipsa de forță de muncă specializată.

Tot în cazul clienților români am observat o tendință de diversificare a afacerilor și am asistat clienți la relocarea business-ului sau la înființarea de subsidiare în țări mai sigure și mai stabile, ori realizarea de investiții în astfel de state, în principal din Europa.

Pe de altă parte, merită să vorbim un pic și despre tendințele pe care le-am perceput la clienții străini. S-au relocat în România firme afectate de războiul din Ucraina și chiar și unele afectate de războiul din Orientul Mijlociu sau și-au direcționat investițiile către România, pentru că suntem un stat mult mai stabil decât cele în care activau și pentru că România le oferă acces la piața UE și avem și avantajul de a fi încă o țară cu costuri mai reduse decât alte state din UE.

Sunteți specializat în arbitraj comercial internațional. Ce potențial de creștere credeți că are această metodă alternativă de soluționare a litigiilor în România, ținând cont de evoluția din statele central europene?

În opinia mea, Curțile de arbitraj din România au potențialul de a fi foarte atractive pentru comercianții care derulează contracte în Europa de Est. Instituțiile arbitrale din România pun la dispoziție liste de arbitrii, atât români, cât și străini, cu experiență, care sunt specializați în domeniul contractului și care, marea majoritate, sunt și pe listele principalelor centre de arbitraj din Europa. Așa că, din perspectiva calității actului de judecată, România nu este cu nimic inferioară. În schimb, are marele avantaj de a avea costuri arbitrale mai reduse.

Totodată, am întâlnit de-a lungul experienței ca avocat pledant în arbitraje internaționale cazuri în care tribunalele arbitrale din România au asigurat derularea procedurii arbitrale de-o manieră mult mai eficientă și rapidă decât tribunale ICC sau VIAC.

Prin urmare, cred că există un mare potențial de creștere și că România poate deveni un hub regional de arbitraj comercial internațional.

Ce este arbitrajul ca formă de soluționare a disputelor? Care sunt asemănările și diferențele față de un proces clasic pe care îl cunoaștem în fața unei instanțe de judecată statale?

Este o formă de justiție privată, în care se soluționează litigii și se emit hotărâri cu aceeași forță juridică pe care o au și hotărârile emise de un judecător statal.

Se folosește în dispute comerciale, care izvorăsc din executarea contractelor civile. Comercianții pot opta pentru arbitraj fie prin inserarea unei clauze de arbitraj (clauză compromisorie) în contract încă de la momentul semnării contractului sau prin încheierea unui acord de arbitrare (numit compromis) la momentul la care apare o dispută.

Specificul său principal este acela al modului în care se alcătuiește completul de judecată, adică tribunalul arbitral. De obicei tribunalele arbitrale sunt formate din trei arbitri. Reclamantul desemnează un arbitru pe care are libertatea să îl aleagă din lista de arbitri ai Curții respective de arbitraj, Pârâtul desemnează și el un arbitru, iar cei doi arbitri-parte vor alege un Supraarbitru.

Arbitrii sunt specialiști ai domeniului, de obicei avocați cu experiență în litigii comerciale sau personalități din mediul academic juridic.

Litigiul arbitral se va judeca potrivit Regulilor de procedură ale Curții de arbitraj și nu potrivit Codului de procedură civilă, ceea ce conturează un cadru clar, în care se cunosc de la început termenele de depunere a documentelor și de judecată a cauzei, fiindcă la prima ședință se stabilește un Calendar procedural în care se stabilesc toți pașii următori.

În ce măsură și cum poate fi pusă în executare o sentința arbitrală? De ce ar fi mai eficient pentru creditor să pună în executare o sentință arbitrală decât să pună în executare o hotărâre judecătorească?

România este parte a Convenției de la New York privind executarea sentințelor arbitrale, ceea ce face ca o sentință arbitrală să fie foarte ușor de pus în executare silită în aproape orice țară de pe glob în care debitorul are bunuri.

Pe deasupra, o sentință arbitrală este executorie de la chiar momentul comunicării ei către părți, în timp ce o hotărâre judecătorească este executorie după epuizarea căii de atac a apelului, ceea ce înseamnă că va dura mai mult timp până când partea care câștigă într-un litigiu judecat în fața instanțelor ajunge efectiv la încasarea sumelor de bani admise prin hotărâre, decât în cazul părții care obține o sentință arbitrală favorabilă.

În concluzie, există două motive pentru care sentința arbitrală este mai eficientă: (i) timpul mult mai redus în care creditorul își încasează banii și (ii) posibilitatea de a executa sentința arbitrală în orice altă țară în care se identifică bunuri sau conturi ale debitorului.

Ce diferențe există între costurile pe care le înregistrează o parte litigantă în procesul în instanța statală și în procedura de arbitraj?

Costurile de obicei sunt compuse din onorariul avocaților și taxele judiciare/arbitrale. Dacă vorbim de un litigiu complex, cu un volum mare de probe și o miză mare, atunci tind să cred că onorariul avocațial va fi relativ similar, indiferent dacă procesul se judecă în arbitraj sau în instanța statală. Și atunci, singura variabilă o reprezintă valoarea taxei arbitrale, în comparație cu taxa judiciară.

Cred că cel mai elocvent pentru cititorii dvs. este să vă prezint o simulare pentru un litigiu în valoare de, să zicem, 3 Mil. Euro (aprox. 15 Mil. Lei). Pentru un litigiu cu acest obiect, taxa arbitrală percepută de Curtea de arbitraj CCIB (tribunal format din 3 arbitri) este de aprox. 200.000 Lei; taxa judiciară percepută de instanțele statale pentru judecata în fond și în apel (când se obține hotărârea executorie) este de aprox. 230.000 Lei; iar taxa arbitrala percepută de Curtea de arbitraj CCIR (tribunal format din 3 arbitri) este de aprox. 400.000 Lei.

Mediul de afaceri poate avea încredere într-o justiție privată? Faptul că este administrată în mod privat, poate să pună semne de întrebare cu privire la stabilitatea procedurilor, corectitudinea hotărârilor date?

În România, încrederea în justiție a suferit la modul general, în toate domeniile de drept și cu privire la toate modalitățile de soluționare a disputelor. De exemplu, Eurobarometrul 2024 arăta că 30% dintre români consideră că justiția s-a înrăutățit în România în ultimii 5 ani. Or, și arbitrajul, ca formă de justiție, poate fi văzut în acest cadru general de percepție asupra justiției.

Arbitrajul încă are o notorietate scăzută în rândul comercianților din România, iar cei care nu au mai participat niciodată la un arbitraj pot avea tendința de a se simți inconfortabil cu ceva ce nu cunosc. În schimb, companiile care au mai folosit arbitrajul ca formă de soluționare a disputelor în trecut și au depășit bariera necunoscutului manifestă o preferință pentru această formă de justiție privată.

Aceștia au înțeles, în primul rând, că într-un context general marcat de suspiciuni și neîncredere, arbitrajul îți oferă posibilitatea de a nominaliza direct o personalitate în care ai încredere, ca arbitru-parte, care să fie membru al tribunalului care îți judecă dosarul și, prin prezența sa în „completul de judecată”, ai o garanție enormă că judecata se va desfășura corect, imparțial și va fi făcută de persoane specializate în domeniul disputei.

Date de contact

SÂRBU PARTNERS

www.sarbupartners.ro

eugen@sarbupartners.ro