Interviu cu Daniela Margareta Chiorean, avocat: Educația Juridică ar trebui introdusă ca materie obligatorie în școli

Interviu cu Daniela Margareta Chiorean, Fondator, Chiorean Daniela Margareta – Cabinet de Avocat

Cum a decurs activitatea Cabinetului dumneavoastră de avocatură în primele 9 luni ale acestui an? Ce obiective aveți pentru anul 2024? Ce arii de expertiză intenționați să dezvoltați în perioada următoare?

Cabinetul de avocatură are privilegiul unei expertize axată pe drept civil, comercial, asistenţă în tranzacţii civile şi comerciale, în domeniul administraţiei, precum şi în diverse tipuri de proiecte cu finanţare naţională sau europeană. Astfel, în primele 9 luni ale acestui an, a trebuit să asigurăm servicii diversificate şi să acoperim o paletă extinsă de activităţi juridice. Cu toate acestea, specializarea este premisa competenţei profesionale, motiv pentru care suntem preocupaţi preponderent de două sau trei domenii principale. 

O eventuală extindere a echipei este unul dintre obiectivele pentru anul 2024, care implică strategii de viitor, oportunităţi şi colaborări. Subiectul acesta mă preocupă tot mai mult în ultimul timp. Extinderea echipei se corelează cu dezvoltarea unor arii noi, cum ar fi de exemplu ceea ce se numeşte „proprietate intelectuală tranzacţională“, inexistentă pe plan local până în urmă cu câţiva ani, dar care ia amploare treptat, mai ales datorită succesului înregistrat de antreprenorii din industria IT. 

Paradoxal, această arie este neglijată atât de angajaţi, cât şi de angajatori. Dacă angajatorul nu semnează contracte care să cuprindă clauza de cesiune a dreptului de autor, apar probleme atunci când un investitor se arată interesat de achiziţia totală sau parţială a produsului creat. În plus faţă de aceasta, din ce în ce mai multe persoane se confruntă cu probleme legate de concurenţa neloială, cu furtul de imagine şi apeleaza la servicii specializate pentru a le asigura protecţia.

Din ce sectoare economice provin clienții dumneavoastră? Cum a evoluat numărul de dosare / tranzacții și gradul lor de complexitate? 

În contextul în care ponderea litigiilor a păstrat o anumită constantă în 2023, criza post pandemică nu a avut repercursiuni asupra activităţii noastre de avocatură, în schimb clienţii cabinetului au fost afectaţi de criză. În acest sens este sesizabilă schimbarea configuraţiei litigiilor care se derulează în faţa instanţelor şi în care asigurăm asistenţă şi reprezentare clienţilor noştri.

În ultimul timp se poate remarca multiplicarea conflictelor de drepturi şi interese între angajaţi şi angajatori, creşterea numărului litigiilor între partenerii contractuali, generate de lipsa unei îndepliniri conforme a obligaţiilor contractuale asumate, precum şi a societăţilor intrate în insolvenţă. Cabinetul de avocatură oferă consultanţă juridică, asistenţă şi reprezentare în litigii privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice, în litigii de expropriere pentru cauză de utilitate publică, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii şi accesorii ale acestora.

Cluj-Napoca este un model de dezvoltare economică pentru celelalte orașe mari ale țării. Cum a influențat creșterea economică a regiunii piața de avocatură din Cluj

Clujul este un exemplu de oraș a cărui economie locală și compoziție a forței de muncă s-a schimbat după criza din 2008-2010. Orașul a devenit unul dintre hub-urile Central și Est Europene care a beneficiat de pe urma noilor forme de globalizare prin externalizarea operațiunilor. 

În mod particular, Cluj-Napoca excelează în patru domenii transnaționale: tehnologia informației & comunicații, servicii de suport pentru afaceri, inginerie & cercetare & dezvoltare, precum și servicii financiare. Acest tip de dezvoltare a permis ca, din punct de vedere economic, în 2018, orașul Cluj-Napoca să facă parte din cele mai dezvoltate 50 de orașe din Uniunea Europeană, care au demonstrat la nivel european un angajament credibil pentru promovarea cunoașterii, culturii și a creativității. Astfel, piaţa de avocatură din Cluj-Napoca a fost puternic amprentată de aceste noi orientări ale economiei bazate pe cunoaștere și creativitate.

Cât de mult își cunosc românii drepturile? Cine ar trebui să se ocupe constant de creșterea nivelului de educație juridică în țara noastră? Cum se pot implica avocații în acest proces?

Unul dintre studiile sociologice făcute în România pe tema drepturilor fundamentale arată că românii îşi cunosc în mică măsură drepturile şi instituţiile naţionale care ar trebui să le apere. 72% din persoanele care au participat la studiu au recunoscut că nu sunt bine informate în privinţa drepturilor pe care le au, în timp ce numărul celor care consideră că le sunt încălcate drepturile civile ajunge la 80%.Tot atâţia au declarat că au auzit de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, însă foarte puţini dintre ei pot enumera câteva drepturi prevăzute în această Convenţie.

În aprecierea celor rezulate în urma studiului, procentul celor care nu se încred în instanţele de judecată este mai mare decât al acelora care au apelat vreodată la această instituţie, ceea ce trădează impactul mediatizării exagerată a anumitor cazuri.

Educația Juridică ar trebui introdusă ca materie obligatorie în școli și cât mai devreme posibil într-o țară ca România, unde sunt în vigoare circa 10.700 de legi și ordonanțe, iar Constituția spune că respectarea lor este obligatorie. În plus, după împlinirea vârstei de 14 ani orice cetățean răspunde pentru încălcările serioase ale legii, necunoașterea lor neputând fi invocată în apărarea proprie. Prin urmare, elevii ar trebui să afle din timp ce le este permis şi ce le este interzis să facă, mai ales că statisticile privind infracționalitatea sunt devastatoare.

În zilele noastre, adulții nu numai că nu cunosc legile sau principiul conform căruia nimeni nu poate invoca neștiința legii ca scuză, dar nici nu înțeleg importanța participării la democraţie prin diverse instrumente precum audienţa, petiţia, protestul, contestaţia, propunerea legislativă etc.

De la 14 ani, orice cetățean răspunde pentru încălcările serioase ale legii, prin urmare elevii ar trebui să afle ce este permis şi ceea ce este interzis să facă înainte de a împlini această vârstă. Astfel, pot evita consecinţele negative asupra lor din cauza comiterii unor fapte sau a unor decizii greșite în situații specifice. În concluzie, educaţia juridică ar trebui să fie introdusă în şcoli, iar avocaţii ar putea să organizeze sesiuni de comunicare şi workshop-uri pentru cultivarea acestei discipline.

Companiile caută avocaţi care să le înțeleagă afacerea și industria, care să ofere consultanță în zone care depășesc sfera juridică, care să ofere servicii multidisciplinare în domenii juridice multiple și să folosească mai eficient tehnologia. Cât de mult a schimbat tehnologia modul de lucru al avocaților și comunicarea acestora cu autoritățile și clienții?

În ultimii ani, piața serviciilor juridice a trecut prin transformări radicale datorate reglementărilor tot mai complexe, a riscului crescut în arii multiple, a evoluției economiei digitale și presiunii continue privind reducerea costurilor.

Pornind de la aceste date, pe fondul creșterii cererii de servicii juridice, am observat nevoia unui nou tip de consiliere juridică, care să acopere o gamă mai largă de servicii. Achizitorii de servicii juridice caută în special avocaţi care să le înțeleagă afacerea și industria, care să ofere consultanță în zone ce depășesc sfera juridică, care să ofere servicii multidisciplinare în jurisdicții multiple și să folosească mai eficient tehnologia. În aceste condiţii, consider că una dintre principalele realizări ale cabinetului de avocatură, o constituie trecerea la un nou tip de serviciu care combină asistența juridică cu consultanța strategică din alte domenii. Acest tip de consultanță nu este, la acest moment, oferit de foarte multe firme de avocați. Clienții noștri vor să venim cu soluții noi și acesta este exact golul pe care dorim să îl umplem.

Cum vedeți nivelul de conștientizare/gradul de cunoaștere a managerilor români în privința regulilor și standardelor de compliance?

Se poate vorbi despre o conștientizare a managerilor români în privința regulilor și standardelor de compliance. Abordarea anumitor riscuri legale din perspectiva compliance a devenit încet o practică standard şi pentru multe filiale ale unor multinaţionale stabilite în ţara noastră. În esenţă, conceptul de compliance vizează conformarea cu normele legale, însă în timp acesta s-a focalizat pe respectarea acelor norme a căror încălcare ar genera riscuri majore specifice, prin raportare fie la norme legale dublate de stimulente în vederea conformării (în cazul acesta vorbim de prevenţie), fie prin sancţionarea / încriminarea încălcărilor – inclusiv în sfera dreptului penal. 

Sunt destul de multe şi de bine cunoscute în acest sens: zona dreptului concurenţei, unde încălcările pot genera, între altele, amenzi consistente, calculate prin raportare la cifra de afaceri a contravenientului, fie sfera achiziţiilor publice, unde derapajele de la procedurile reglementate sunt sever sancţionate de lege.

Companiile românești sunt sub presiunea instituțiilor – ANAF, Consiliul Concurenței, Garda de Mediu, Inspecția Muncii, etc. Când vor înțelege funcționarii publici că ei trebuie să stimuleze mediul de afaceri, și nu să-l timoreze?

Controlul reprezintă o componentă esențială în asigurarea bunei desfășurări a activităților întreprinse în sfera administrației publice. Acesta trebuie să asigure atingerea obiectivelor instituționale prin verificarea desfășurării activităților acestora în conformitate cu legislația în vigoare. 

Controlul nu trebuie să reprezinte un instrument de presiune și de tensiune, ci un barometru care indică modul în care acționează cel chemat să aplice decizia, precum și gradul în care decizia corespunde scopului pentru care a fost emisă. Structurile de control se plasează în structura de organizare drept veriga ce se preocupă de verificarea exhaustivă a activității instituționale, identificând neregulile și deficiențele ce pot apărea în cadrul acesteia.

Lipsa unei metodologii unitare, general aplicabile în activitatea de control administrativ, îngreunează demersurile de colaborare interinstituțională sau între structuri de control diferite, în realizarea unor misiuni de control comune. Acest lucru generează o incapacitate a aparatului administrativ de a furniza decidenților analize/expertize pluridisciplinare asupra unor situații complexe. Crearea unui astfel de instrument metodologic presupune stabilirea elementelor comune ce se pot regăsi în desfășurarea controlului administrativ și statuarea acestora într-un act normativ care să ofere un cadru metodologic general de îndrumare a funcționării oricărei structuri cu competențe în exercitarea controlului administrativ.

În acest sens, consider că se impune crearea unui ghid de bune practici care să conţină definirea controlului administrativ, limitele activității de control administrativ, tipuri de control, rolul și funcția acestuia, principiile în baza cărora se derulează activitatea de control, modul de declanșare, etapele controlului, rolul și statutul juridic al actului de control, modalitățile de efectuare a controlului, modul de valorificare, atribuțiile și responsabilitățile lucrătorului în control administrativ și modalitățile de măsurare a eficienței controlului. În lipsa aplicării şi respectării acestui ghid de bune practici de către instituţiile de control, este greu să afirmăm că acestea ar putea să stimuleze mediul de afaceri, și nu să-l timoreze.