Interviu cu Iulius Jipescu, Avocat Fondator, Cabinet Individual de Avocat “Iulius Constantin Jipescu”: Aviația sprijină comerțul, ocuparea forței de muncă și creșterea economică

Interviu cu Iulius Jipescu

Avocat Fondator, Cabinet Individual de Avocat “Iulius Constantin Jipescu”

Aviația sprijină comerțul, ocuparea forței de muncă și creșterea economică

Sunteți membru în Baroul București din anul 2003. V-ați specializat în dreptul aviației, un domeniu extrem de sofisticat și reglementat. Ce v-a atras către această arie de practică?

Într-adevăr, putem vorbi despre o atracție către acest domeniu, dar și despre un context care a dus la cultivarea și dezvoltarea acestei atracții. În cadrul colaborărilor avute în decursul timpului, am făcut parte din echipa care oferea consultanță și asistență juridică unor entități relevante din domeniul aerian (Compania Națională Aeroporturi București, Tarom) și care a organizat timp de 5 ani consecutiv (2009-2014) prima conferință internațională de drept aerian din sud-estul Europei, conferință care s-a bucurat de un real succes.

Interesul și pasiunea pentru acest domeniu s-au dezvoltat și au crescut în aceste împrejurări, un domeniu atât de fascinant, provocator și complex care oferă o multitudine de satisfacții profesionale.

Pentru un profesionist în drept este deosebit de importantă stabilitatea cadrului legal și existența unor reglementări clare, lipsite de ambiguități și de multiple posibilități de interpretare. Din fericire, în sfera dreptului aerian, modificările legislative nu sunt atât de numeroase și totodată sunt extrem de clare, răspunzând în mod concret cerințelor domeniului și asigurând desfășurarea activității într-un mod predictibil și cât se poate de transparent.

Ce presupune această specializare și în cât timp se specializează un avocat în dreptul aviației? În ce constă munca unui avocat specializat în drept aerian?

Specializarea în acest domeniu prezintă două componente: o componentă teoretică, care presupune învățarea și aprofundarea reglementărilor legale existente, a principiilor de drept aplicabile, precum și însușirea doctrinei și jurisprudenței relevante, și o componentă practică legată de munca efectivă, împreună cu sau în cadrul unei entități private sau publice ce-și desfășoară activitatea în acest domeniu.

Referitor la componenta teoretică, din păcate, aceasta poate fi accesată doar prin efectuarea unor studii de specialitate în străinătate, acesta reprezentând și parcursul/traseul meu. Spun „din păcate” pentru că, în România, deși suntem o țară cu tradiție în domeniul aviației, nu există o ramură care să poarte denumirea de drept aerian și care să se regăsească în curicula facultăților de specialitate, chiar și ca materie opțională, fie de sine stătătoare, fie în secțiunea de drept internațional public și/sau privat.

În ceea ce privește perioada de timp necesară practicii acestei specializări, putem spune doar că este un proces continuu și constant ce presupune atât studiu aprofundat, cât și aplicarea cunoștințelor dobândite. Munca unui avocat specializat în dreptul aerian este una complexă și stă sub semnul interdisciplinarității cu celelalte ramuri din domeniul dreptului. Cu titlu de exemplu, activitatea sa poate include:

– pregătirea documentației necesare închirierii, vânzării sau cumpărării de aeronave și/sau motoare (întocmirea și/sau revizuirea contractelor de leasing și a documentelor subsecvente);

– întocmirea/revizuirea contractelor încheiate între actorii din industrie (societăți ce desfășoară activități de operare la sol, societăți ce asigură mentenanță aeronavelor, societăți ce oferă servicii de pregătire pentru personalul navigant, aeroporturi, procesatori de plăți, agenții de turism etc.);

– analiza legislației specifice și formularea de opinii juridice; -întocmirea/revizuirea de proceduri și procese specifice domeniului;

-asistență și consultanță în domeniile adiacente și care se intersectează cu domeniul aerian;

-asistență și reprezentarea în fața autorităților publice și instanțelor judecătorești.

În România mai există și alți specialiști în dreptul aerian?

Există, însă sunt foarte puțini. Mă refer aici la profesioniștii care au urmat studii de specialitate și care își desfășoară activitatea în acest domeniu.

Ce înseamnă în esență dreptul aerian și care este importanța studierii acestui domeniu? Cu ce alte domenii se întrepătrunde?

Dreptul aerian poate fi definit ca fiind un set de reguli ce guvernează utilizarea spațiului aerian și beneficiile sale pentru aviație, pentru publicul ce călătorește, pentru societăți comerciale și pentru statele lumii.

Aviația se află într-un proces continuu de dezvoltare și trezește un interes din de în ce mai mare. Pentru multe persoane și organizații, cunoașterea de bază a domeniului și o mai bună înțelegere a acestuia reprezintă o chestiune de importanță practică. Spre exemplu, o persoană care achiziționează un bilet de avion ar putea remarca faptul că natura juridică a unui astfel de contract (biletul de avion reprezentând contractul) este guvernată de prevederile Convenției de la Montreal din 1999 privind răspunderea operatorilor de transport aerian. Astfel, devine util să cunoaștem reglementările ce ne creează drepturi și obligații.

Dreptul aerian se întrepătrunde în mod frecvent cu alte ramuri, fiind parte a dreptului internațional public ce guvernează interacțiunile între state și dintre state și organizațiile internaționale sau între organizațiile internaționale. De asemenea implică aspecte de drept constituțional, drept comercial, dreptul concurenței, drept administrativ, drept societar, dreptul mediului, drept penal, dreptul protecției consumatorilor, dreptul muncii, drept fiscal. În cadrul dreptului internațional privat, reglementează relațiile contractuale și non-contractuale dintre entitățile private. Așadar, datorită naturii transfrontaliere a acestei activități, caracterul internațional al acestui domeniu este întotdeauna esențial și primordial.

Cum apreciați eficiența legislației naționale și internaționale în acest domeniu? Ar mai fi nevoie de îmbunătățiri în legislația primară și secundară care reglementează această industrie?

Ca în orice domeniu, întotdeauna va fi loc pentru îmbunătățiri având în vedere dinamica socială, economică și tehnologică.

Există o îngrijorare tot mai mare din partea companiilor aeriene, a guvernelor și a pasagerilor, cu privire la frecvența și severitatea tot mai mare a incidentelor care implică hărțuirea sau violența fizică și verbală exercitată uneori de către un număr de pasageri împotriva echipajului și a celorlalte persoane aflate la bord, nerespectarea instrucțiunilor de siguranță și sănătate publică. Aceste incidente amenință siguranța zborului și provoacă întârzieri și diversiuni. Cu toate acestea, din cauza unor lacune din legislația națională și internațională, astfel de infracțiuni rămân adesea nepedepsite.

Este vital ca guvernele, autoritățile de reglementare și publicul să înțeleagă echilibrul dintre protejarea drepturilor consumatorilor și protejarea serviciilor aeriene. Reglementările adecvate, coordonate la nivel global, pot oferi pasagerilor încredere, asigurând în același timp libertatea de a zbura. Mai degrabă decât a fi reglementări care „apără” pasagerii, acestea ar trebui să fie stabilite ca un parteneriat între consumatori și industrie, pentru a încuraja concurența, inovația, încrederea consumatorilor și conexiunea aeriană îmbunătățită.

Furnizorii de servicii de infrastructură aeroportuară se bucură adesea de statutul de monopol sau cvasimonopol. Prin urmare, guvernele și autoritățile de reglementare au un rol vital de jucat în menținerea unei supravegheri riguroase a taxelor și a dezvoltării. Acesta este motivul pentru care tarifele de aeroport trebuie stabilite la niveluri care să permită companiilor aeriene să satisfacă cererea de conectivitate, să ofere o rentabilitate rezonabilă a investiției și care să permită investiții suficiente în evoluțiile viitoare și în calitatea serviciilor.

La rândul lor, furnizorii de servicii de navigație aeriană percep companiilor aeriene costul serviciilor precum controlul traficului aerian furnizate în spațiul aerian și/sau aeroportul lor. Pentru a promova un dialog eficient în vederea eficientizării costurilor cu acești furnizori cu statut de monopol, este necesară adoptarea unor practici de tarifare corecte și echitabile, în coordonare cu membrii companiilor aeriene.

Trebuie înțeles faptul că aviația sprijină comerțul, ocuparea forței de muncă și creșterea economică iar impozitarea nejustificată sau excesivă a transportului aerian internațional are un impact negativ asupra dezvoltării economice și sociale. De aceea, este necesar ca măsurile fiscale luate de către guverne să fie corecte și echilibrate.

Care este originea dreptului aerian?

Dreptul aerian (legea care guvernează folosința spațiului aerian) nu putea exista înainte ca omenirea să învețe și să dezvolte arta navigației aeriene și înainte ca practicarea acesteia să creeze relații sociale și posibile relații conflictuale care să necesite o reglementare legală.

Există o serie de teorii cu privire la originea dreptului aerian exprimate de-a lungul timpului. Dreptul roman se pare că utiliza un principiu potrivit căruia oricine deținea pământ îl deținea până la cer și până în adâncul pământului. În același sens, o teză doctorală din 1687 se referea la faptul că aerul aparține tuturor.

Un moment de referință îl reprezintă primul zbor cu echipaj uman ce are loc la 21 noiembrie 1783 când balonul cu aer cald construit de frații Montgolfier se înalță deasupra Parisului. Acest eveniment deschide drumul către aviația modernă, dar se dovedește și un prilej de a crea un cadru legal pentru acest domeniu. În aprilie 1784, un locotenent de poliție din Paris emite o directivă care interzice operarea baloanelor în oraș fără o autorizație prealabilă. Această directivă pare a fi prima reglementare legală de drept aerian din istorie, ce proteja securitatea persoanelor și a proprietăților de la sol.

Ulterior, Conferința de la Paris din 1910 a pus bazele primelor reglementări esențiale ce vizau naționalitatea aeronavelor și înmatricularea acestora, certificarea navigabilității, licențierea personalului navigant, reguli de zbor, proceduri vamale, permisiunea necesară transportului de armament, existența aparaturii radio și de fotografie etc.

După încheierea primului război mondial, reglementarea în acest domeniu a continuat, răspunzând nevoilor legate de evoluția societății și a tehnologiei.

Cu ce provocări s-a confruntat domeniul în care activați în ultimii doi-trei ani, marcați de pandemie, de războiul din Ucraina și de situația economică globală? Care ar fi principalele riscuri cu care se confruntă aviația în general, în prezent?

Unul dintre cele mai grave efecte ale pandemiei asupra industriei aeriene a fost diminuarea și chiar stoparea călătoriilor aeriene internaționale. Consecințele imediate și directe asupra tuturor părților implicate au constat în schimbări esențiale ale traficului aeroportuar, ce au dus la creșterea semnificativă a timpului de procesare a fluxului de pasageri, situații financiare fluctuante și pierderi considerabile de venituri, rezultând în disponibilizări considerabile de personal și chiar apariția falimentului printre companiile aeriene și societățile conexe acestui domeniu.

În prezent, aviația este un domeniu care se confruntă cu riscuri considerabile.

Răspândirea rapidă a coronavirusului a fost o reamintire vie a interconexiunii lumii noastre moderne. Focare virale vor continua să apară, așa cum a demonstrat răspândirea variolei maimuțelor și, deși nimeni nu poate prezice ce ar putea urma, se pare totuși că lumea rămâne periculos de nepregătită pentru o eventuală următoare amenințare pandemică.

Natura globală, interconectată a industriei aviației înseamnă că principalii actori ce activează în acest domeniu sunt extrem de vulnerabili la factori externi care nu sunt sub controlul lor. Pandemiile, blocajele, disputele comerciale, crizele financiare și multe altele pot influența cererea de a călătorii și pot amenința rezultatele finale ale jucătorilor din industrie.

Invazia Ucrainei de către Rusia în februarie 2022, coroborată cu sancțiunile economice impuse Rusiei, a condus la oprirea operațiunilor în și din această țară de către multe companii aeriene occidentale, împreună cu producătorii de aeronave și societățile care oferă aeronave în sistem leasing și societățile de mentenanță a aeronavelor. În timp ce aceste mișcări au creat dificultăți pentru companiile aeriene rusești, impactul sancțiunilor este în ambele sensuri. Rusia furnizează aproximativ 40% din necesarul de titan al industriei aeriene și, chiar dacă titanul rusesc nu a fost sancționat direct, amenințarea la adresa aprovizionării poate obliga companiile occidentale să caute modalități de a-l identifica în altă parte.

Creșterea prețului combustibilului, datorată în mare parte sancțiunilor aplicate petrolului și gazelor rusești ca răspuns la războiul din Ucraina, reprezintă o evoluție îngrijorătoare pentru companiile aeriene și, de asemenea, este o veste proastă pentru călători, cărora li se cere să ajute la acoperirea costului combustibilului prin prețuri mai mari ale biletelor.

Doi ani de izolare, restricții de călătorie și schimbări în comportamentul consumatorilor au redus rutele de aprovizionare și au încetinit timpii de livrare. Problemele rezultate din lanțul de aprovizionare au afectat aproape toate sectoarele de afaceri, inclusiv aviația. Există îngrijorări legitime că redresarea industriei, mai devreme decât se aștepta, va fi oprită sau chiar inversată de provocările lanțului său de aprovizionare.

Lipsa pieselor vitale pentru aviație și provocările logistice globale au determinat extinderea foarte mare a timpului pentru producerea unor componente, în unele cazuri la mai mult de un an, și au forțat companiile aeriene, furnizorii și societățile ce asigură mentenanța aeronavelor să-și regândească strategiile lanțului de aprovizionare.

Viitorul călătoriilor de afaceri pare a fi sub semnul întrebării în condițiile în care angajații ar putea, spre exemplu, să utilizeze platforma Zoom, iar datorită recesiunii economice, companiile au pornit în căutarea unor modalități de a reduce costurile.

Aviația se confrunta chiar și înainte de pandemie cu o penurie de forță de muncă, în special în rândul mecanicilor, tehnicienilor și piloților. După ce aproximativ 1,3 milioane de locuri de muncă în industria aeriană au fost pierdute în 2020, ceea ce odată era văzut ca o problemă viitoare este acum o realitate. Totuși, aceasta este mai mult decât o problemă de numere brute. Angajații seniori care și-au părăsit pozițiile au luat cu ei și experiența valoroasă pe care o dețineau. Chiar dacă industria ar fi capabilă să producă în mod magic noi talente, ar dura ani pentru a compensa acea pierdere de cunoștințe instituționale.

Care apreciați că sunt în prezent principalele provocări ale industriei aviației?

Disponibilitatea și costurile combustibilului pentru aviație au rămas unii dintre factorii economici majori care afectează industria companiilor aeriene de aproape trei decenii. Prețurile ridicate ale combustibilului au avut și au un impact direct asupra portofoliului financiar al companiilor aeriene. Combustibilii alternativi nu au avut un impact prea mare, prin urmare, menținerea eficienței consumului de combustibil se numără printre provocările cheie ale industriei aviației.

Starea economiei mondiale reprezintă la rândul său una dintre provocările principale ale pieței companiilor aeriene. Pe măsură ce economia globală se prăbușește, costurile de călătorie și combustibil cresc, în timp ce numărul de pasageri scade. Impactul recesiunii asupra sectorului turismului este, de asemenea, unul dintre factorii economici cheie care afectează industria companiilor aeriene.

Industria aviației este condusă de servicii; succesul său depinde enorm de cât de mulțumiți sunt pasagerii. Motivul pentru care confortul pasagerilor formează miezul provocărilor cu care se confruntă industria aeriană este că niciun pasager nu este la fel; la un moment dat, o secțiune de clienți poate fi întotdeauna nemulțumită.

Pentru a face față acestor provocări într-un mod impecabil este necesar un efort continuu și susținut. În acest scop, va exista întotdeauna un spațiu pentru îmbunătățirea confortului și experienței clienților, pe care companiile aeriene va trebui să-l gestioneze cu multă pricepere și răbdare.

Aeroporturile trebuie să își modernizeze în mod constant infrastructura. Sistemele de operare la sol a aeronavelor vor trebui verificate, întreținute și îmbunătățite periodic, astfel încât să se creeze un impact semnificativ asupra finanțelor companiei aeriene.

De asemenea, aeronavele trebuie întreținute periodic deoarece siguranța pasagerilor depinde de acest lucru. Infrastructura companiilor aeriene este una dintre cele mai vitale provocări ale pieței aviației deoarece transportatorii trebuie să își mențină flota actuală și, de asemenea, să se asigure că vor achiziționa alte aeronave noi, moderne, asigurând în același timp eficiența consumului de combustibil și costuri reduse.

Traficul aerian și aglomerația aeroportuară sunt provocări majore cu care se confruntă piața companiilor aeriene, care par să nu aibă o soluție fezabilă, cel puțin în viitorul imediat.

A crede că evoluțiile tehnologice nu sunt una dintre provocările industriei aeriene poate fi o surpriză. Tehnologia este o sabie cu două tăișuri și, în ciuda revoluției pe care a provocat-o, dependența tot mai mare de aceasta poate face întreaga industrie vulnerabilă.

Evenimentele tragice din trecut au creat valuri de frică nu numai în rândul maselor, ci și în rândul personalului aeroportului. Deși activitățile teroriste s-au diminuat în ultimul timp, acestea reprezintă încă o amenințare, deoarece companiile aeriene trebuie să rămână vigilente în mod constant. Creșterea fricii de terorism duce la check-in-uri stricte și, în consecință, la cozi și întârzieri mai lungi. De asemenea, pune presiune pe companiile aeriene pentru a veni cu proceduri și echipamente de ultimă generație de control.

Într-o notă similară, chiar și conflictele politice dintre două națiuni pot reprezenta una dintre provocările majore ale industriei aviației. La urma urmei, companiile aeriene reprezintă legătura dintre două țări, iar reglementările guvernamentale nerezonabile din cauza conflictelor dintre două națiuni pot face foarte dificil pentru transportatori să transporte în mod convenabil pasageri și mărfuri în și din afara granițelor internaționale.

Fără nicio îndoială, schimbările climatice și problemele de mediu au rămas printre provocările cheie cu care se confruntă piața companiilor aeriene de foarte mult timp. Deoarece aviația comercială este responsabilă pentru un procent considerabil din emisiile de carbon, industria aeriană se află sub o presiune enormă pentru a întreprinde măsuri care să reducă impactul călătoriilor aeriene asupra mediului.

Odată cu evoluția accelerată a tehnologiilor, care va fi impactul acestora asupra industriei aviației?

Industria aviației este unul dintre cele mai inovatoare sectoare din lume. Și, din momentul în care H.G. Wells și Jules Verne au prezis avioane gigantice în secolul al XIX-lea, capacitatea de a visa un viitor mai bun a fost întotdeauna un motor pentru noile tehnologii. În decursul a 100 de ani, industria aeronautică a trecut de la a învăța să zboare la a învăța să zboare mai repede, mai departe, cu avioane mai grele, având în prezent peste 100.000 de zboruri comerciale zilnic la nivel mondial, ceea ce înseamnă aproximativ 400 de decolări pe oră.

Aviația a devenit de-a lungul timpului unul dintre cele mai sigure și mai fiabile moduri de transport din lume, oferind singura rețea rapidă de transport la nivel mondial, generând creștere economică, creând locuri de muncă și facilitând comerțul și turismul internațional. De asemenea, a devenit facilitatorul afacerilor globale și este acum recunoscută de comunitatea internațională ca un factor esențial pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU.

Dar cererea tot mai mare de trafic aerian implică și provocări, printre care implicații logistice importante în și din jurul aeroporturilor pentru a se asigura că infrastructura este capabilă să susțină această creștere. Realitatea este că, pentru a face față creșterii prognozate, vor trebui găsite îmbunătățiri drastice pentru aeroporturi și pentru managementul traficului aerian. Pentru aceasta este nevoie de inovație.

Aviația este deja cunoscută ca o forță motrice a dezvoltării și inovațiilor tehnologice globale.

Motoarele și aeronavele devin mai ușoare, mai silențioase și mai eficiente. Tehnologiile emergente se remodelează cu robotica, inteligența artificială, internetul lucrurilor, sistemele de avioane fără pilot și impulsul pentru avioane hibride și electrice, pentru a numi doar câteva. Combustibilii alternativi pot schimba semnificativ scenariul actual al aviației în sprijinul protecției mediului. Investiția vastă în Inteligența Artificială (AI) și Big Data ar putea fi văzută ca o modalitate promițătoare de creștere a siguranței, eficienței și durabilității. Aceste tehnologii pot ajuta la îmbunătățirea infrastructurii aeriane și a utilizării spațiului aerian.

Gândul exprimat de Leonardo Da Vinci acum aproximativ cinci secole: Odată ce ai gustat zborul, vei merge pentru totdeauna pe Pământ cu ochii îndreptați către cer – a devenit în prezent o realitate extrem de dinamică, complexă și reglementată.