Fiecare client crede că problema lui este unică. Și așa și trebuie să fie pentru un avocat

Interviu cu Vlad-Andrei Novaseliv, Fondator, Cabinetul de Avocat Novaseliv Vlad-Andrei

Vlad, hai să începem cu o întrebare simplă în aparență: Ce înseamnă pentru tine să fii avocat?

Să fii avocat înseamnă, pentru mine, să ai capacitatea de a te așeza cu adevărat în locul omului care vine la tine. Nu doar să îi asculți povestea, ci să o înțelegi în profunzime: ce a trăit, ce își imaginează că poate pierde, ce resurse are și, mai ales, ce nu vede încă.

Este o profesie în care fiecare client crede — și are dreptate — că problema lui este cea mai importantă. Iar pentru un avocat, așa trebuie să fie. Fiecare speță e o lume. Dacă o tratezi superficial, tinzi să pierzi nu doar cauza, ci și încrederea unui om care, uneori, a început să o piardă în el însuși.

Profesia asta m-a învățat ceva esențial: oamenii nu vin la avocat pentru că vor, vin pentru că nu mai găsesc soluții singuri.

Imposibilul nu e imposibil. Doar cere mai multă muncă și mai multă răbdare

Ai deja o reputație de avocat care găsește soluții acolo unde alții au renunțat. Cum abordezi un caz care pare, la prima vedere, fără ieșire?

Nu cred că există caz fără ieșire. Există doar cazuri încă neînțelese suficient.
Când vine cineva la mine și îmi spune: „Nu mai există nicio soluție”, primul lucru pe care îl fac este să reconstruiesc contextul. De multe ori, oamenii se pierd în emoție, iar emoția creează un zgomot care îți ia vizibilitatea.

Eu încerc să readuc vizibilitatea asta. Pornesc de la întrebări foarte simple: Ce s-a întâmplat cu adevărat? Ce e relevant juridic? Ce putem controla și ce nu? În drept, controlul e cheia. Și mai am un principiu personal: imposibilul nu e un obstacol, e un semn că trebuie să lucrezi mai mult.

În spatele fiecărui paragraf dintr-un contract se află o filosofie despre cum vezi lumea

O parte importantă din activitatea ta este zona corporate și de contracte. Mulți oameni o văd ca pe o zonă tehnică, poate chiar plictisitoare. De ce ți se potrivește?

Pentru că în contracte se ascunde cu adevărat modul în care funcționează o relație profesională. Contractul nu e doar hârtie; este o înțelegere între oameni, o arhitectură a responsabilităților.

Când construiesc un contract, nu mă gândesc doar la termeni, ci la echilibru. La ce se poate întâmpla în cel mai bun și în cel mai rău scenariu. La modul în care pot preveni conflicte, nu doar la modul în care acestea se vor rezolva.

Contractul perfect e cel pe care nimeni nu îl scoate din sertar ani de zile, pentru că totul funcționează fără tensiuni. Asta înseamnă să fii un avocat bun: să creezi prevenție, nu doar reacție.

În litigii, nu câștigă cel care vorbește cel mai mult, ci cel care înțelege cel mai bine

Ești prezent și în litigii complexe. Cum se îmbină această zonă cu consultanța?

Litigiile îți oferă un tip de luciditate pe care consultanța singură nu ți-o dă. Când vezi cum conflictele se transformă în litigii, începi să anticipezi mult mai bine riscurile.

Consultanța îți dă claritate; litigiile îți dau realism. Și, sincer, îmi place dinamica din sala de judecată. E un mediu în care trebuie să fii pregătit să reacționezi în câteva secunde, să îți adaptezi strategia în timp real. Dar și aici, oamenii au o percepție greșită: nu câștigă cel care ridică tonul sau vorbește spectaculos, ci cel care înțelege cel mai bine contextul, legea și psihologia momentului.

Răbdarea e o formă de inteligență

Ce calitate umană crezi că te ajută cel mai mult în profesie?

Răbdarea. Fără discuție. În profesia asta, oamenii sunt adesea anxioși, presați de timp, uneori chiar speriați. Un avocat care intră în aceeași energie nu mai vede limpede. Răbdarea te ajută să analizezi la rece, să știi când să vorbești și când să taci, când să insiști și când să oferi spațiu.

E și o formă de respect, cred. Atunci când ai răbdare cu cineva, îi spui, de fapt: „Ești în regulă. Ai timp. Vom rezolva.”

Nu îmi place să pierd. Dar mai important, nu îmi place ca un client să simtă că nu am făcut totul

Cum gestionezi presiunea? Profesia ta nu e deloc una liniștită.

Presiunea e parte din job. Dar cred că devine mult mai gestionabilă atunci când ești foarte sincer cu oamenii din fața ta. Eu nu promit câștiguri, nu promit rezultate miraculoase. Promit muncă, atât de multă cât e nevoie.

Presiunea apare când nu știi exact ce ai de făcut. Când știi însă că ai lucrat, ai analizat, ai pregătit scenarii multiple, presiunea devine energie, nu frică.

Eu nu plec niciodată dintr-un caz cu gândul „puteam mai bine”. În fiecare etapă încerc să dau maximum. Nu îmi place să pierd, dar ce mă apasă cu adevărat este ideea că un client ar putea simți că nu am făcut totul pentru el. Asta nu vreau să existe.

Uneori, cel mai important lucru pe care îl poți face pentru un client este să-i redai echilibrul 

O întrebare mai personală: Ce te motivează să continui într-o profesie care consumă atât de mult timp și emoție?

Oamenii. Știu că sună poate prea simplu, dar e real. Îmi place să văd oameni care își recapătă încrederea, stabilitatea, direcția. Sunt clienți pe care îi întâlnesc în momente de criză: financiară, profesională sau chiar personală.

Apoi îi văd crescând, revenind, prosperând. Și, undeva în povestea lor, știu că am pus și eu o cărămidă.

Asta e motivația. Justiția e importantă, legea e importantă, dar impactul real e unul emoțional: liniștea pe care o aduci în viața cuiva.

Un avocat bun nu are nevoie să fie agresiv. Are nevoie să fie pregătit

Există un mit că avocații de succes sunt cei care vorbesc tare, domină discuțiile, intră în forță. Te regăsești în această imagine.

Nu. Și nici nu cred că e o imagine corectă. Un avocat nu trebuie să impresioneze, ci să livreze. Eu cred în ideea de a fi foarte bine pregătit, foarte stăpân pe situație și foarte calm.

Agresivitatea e semn de lipsă de control. Eleganța juridică, în schimb, e semn de forță.

Nu m-am apucat de avocatură ca să câștig cazuri. M-am apucat ca să construiesc încredere

Dacă te-ai întoarce în timp și ți-ai putea vorbi ție însuți la începutul profesiei, ce ți-ai spune?

Să ai răbdare. Să înțelegi că reputația se construiește lent, dar sigur. Și că profesia asta este un maraton, nu un sprint. Mi-aș spune să nu mă compar cu nimeni și să rămân riguros, curios și onest. Restul vine de la sine.

Vreau ca oamenii să înțeleagă că atunci când lucrează cu mine, vor avea un partener real, nu doar un prestator de servicii

În final, cu ce ți-ai dori să rămână oamenii care citesc acest interviu?

Cu ideea că avocatura nu e despre promisiuni. E despre colaborare. Despre încredere. Despre muncă. Când lucrezi cu mine, vreau să știi că ai în fața ta un avocat implicat, integru și foarte atent la detalii. Un profesionist, dar și un om.

Un avocat nu îți poate rezolva toate problemele. Dar îți poate da cadrul necesar ca tu să îți recâștigi echilibrul. Pentru mine, asta e esența profesiei.