Studiu BNS: Suntem pe locul doi în UE la vulnerabilizarea maximă a creșterii economice

În urmă cu câteva zile, a fost dat publicității un studiu efectuat de Blocul Sindical Național, și cofinanțat de Uniunea Europeană, în care autorii își propun să evalueze și să estimeze măsura în care modificările sistemului de formare și de cheltuire a veniturilor statului, implementate în 2025 și preconizate pentru anul 2026, afectează perspectivele pieței muncii, nivelul de salarizare și nivelul de trai. Iată ce am putut extrage din această deosebită analiză:

Pentru a analiza efectele măsurilor de politici economice asupra pieței muncii în 2025 și perspectivele pentru 2026, autorii au identificat:

• Măsurile de politici economice, indicând efectul probabil, pe termen lung, asupra pieței muncii,
• Evoluția masei salariale din economie, în raport de evoluția inflației (efectul asupra nivelului de trai),
• Evoluția ratei șomajului în 2025, ca indicator de avertizare timpurie în cazul unor măsuri similare (sau accentuate) pentru eventuale dezechilibre majore și în anul 2026,
• Efectele mix-ului de politici economice,
• Ce își propune mix-ul de politici economice pentru anul 2026.

Inventarierea măsurilor de politici economice din anul 2025

Pornind de la realitatea structurii economiei României în anul 2024, și anume că principalul motor de creștere ale economiei României este consumul (pondere de 63% din PIB), se vor inventaria efectele mix-ului de politici economice din anul 2025, asupra principalului motor de creștere a economiei. Ca precizare importantă, arătăm că, în mod natural, consumul este determinat de dinamica masei salariale și a forței de muncă angajate din economie.

Pentru România ponderea consumului privat este extrem de ridicată, față de situația din celelalte state membre ale Uniunii Europene: 63%.  Această structură ne plasează pe locul 2 în UE-27, după Grecia (cu 69%) și marchează vulnerabilizarea maximă a creșterii economice în funcție de dinamica descendentă a consumului.

Or, prin măsuri de austeritate, prin inflație și prin înghețarea sau chiar scăderea veniturilor, efectele asupra consumului și implicit asupra evoluției PIB-ului sunt de anticipat ca fiind semnificative și negative.

Întrucât autorii nu au identificat nicio măsură pentru creșterea masei salariale și a angajării din economie în 2025 (ci din contră), vom sumariza măsurile implementate ca fiind subsumate, plastic spus, sub două capitole:

• „frâna de mână trasă” în ceea ce privește creșterea economiei României și a veniturilor disponibile ale salariaților,
• „șocuri economice”, îndreptate împotriva menținerii veniturilor disponibile ale populației.

Sintetizat, cele două capitole arată în felul următor, fiind posibilă chiar plasarea lor temporală: „frâna de mână trasă” (2024- 2025 – 30 iunie 2025) și „șocuri economice”, în partea a doua a anului 2025.

Dublarea ratei anuale a inflației

Urmărind evoluția indicelui prețurilor de consum, observăm că:

• Anualizat, prețurile s-au majorat cu 9,8%,
• În primele 10 luni ale lui 2025 (ian-oct 2025), prețurile s-au majorat cu 9%,
• Au existat două șocuri, respectiv:

o 1 iulie 2025, (re)liberalizarea prețurilor la energie electrică, care s-a transmis printr-o creștere cu 2,1 puncte procentuale a ratei inflației, 10 instantaneu, și printr-o scumpire anualizată a prețului energiei electrice cu 72%.

o 1 august 2025, majorarea TVA cu 2 până la 6 puncte procentuale (corespunzător unificării cotei reduse de la 5% respectiv 9% la 11% și a cotei standard de la 19% la 21%), majorare care s-a transmis integral în creșterea prețurilor de consum din luna august 2025 (2,1 puncte procentuale).

o Măsurată prin indicele armonizat al prețurilor de consum (HICP), potrivit Eurostat1, rata anuală a inflației a urcat la nivelul de 8,4% în luna octombrie 2025, de 3,4 ori mai mare decât media Uniunii Europene. Cele două șocuri au condus la aproape dublarea ratei anuale (la 9,8%) a inflației față de ianuarie 2025 (de la 5%), în continuare urmând să evaluăm efectele asupra salariaților, prin trei seturi din indicatori:

• Evoluția salariilor din economie, pe ramuri de activitate, și modul în care a evoluat puterea de cumpărare,
• Evoluția masei salariale,
• Evoluția numărului de angajatori, de angajați și a ratei șomajului.

Facem precizarea că, așa cum am argumentat mai sus (în România, consumul are a doua cea mai mare pondere în PIB, din Uniunea Europeană (63%, mai mult având doar Grecia, 69%) – șocurile transmise în economie se translatează direct în limitarea consumului și în impulsuri de scădere economică (și a PIB real/capita, inclusiv în ceea ce privește venitul real al gospodăriilor per capita). Întregul studiu poate fi consultat aici.