Studiu BNS: Analiza soldurilor bugetare reflectă o vulnerabilitate structurală a finanțelor publice

În urmă cu câteva zile, a fost dat publicității un studiu efectuat de Blocul Sindical Național, și cofinanțat de Uniunea Europeană, în care autorii își propun să evalueze și să estimeze măsura în care modificările sistemului de formare și de cheltuire a veniturilor statului, implementate în  2025 și preconizate pentru anul 2026, afectează perspectivele pieței muncii, nivelul de salarizare și nivelul de trai. Ce am spicuit pentru dvs:

Analiza soldurilor bugetare din perioada 1995–2025 arată că România se situează frecvent în cuartila inferioară a distribuției statelor membre UE, alături de țări precum Franța, Grecia, Ungaria, Portugalia, Polonia, Slovacia, Spania sau Italia. 

Această poziționare reflectă o vulnerabilitate structurală a finanțelor publice, manifestată prin deficite cronice, o dependență ridicată de venituri ciclice și o capacitate administrativă limitată de colectare fiscală.

Deficite bugetare pe perioade lungi de timp

Datele prezentate evidențiază faptul că, în cazul României și al altor state din cuartila inferioară, deficitele bugetare nu reprezintă doar episoade izolate, ci se manifestă în mod persistent pe perioade lungi de timp, depășind frecvent pragul de 3% din PIB stabilit la nivel european.

Această continuitate a dezechilibrelor fiscale indică o problemă structurală de sustenabilitate bugetară, reflectând dificultăți în adaptarea politicilor de venituri și cheltuieli la ciclul economic.

În România, aproape toate intervalele de creștere economică din ultimele două decenii au fost însoțite de deficite ridicate, ceea ce arată un caracter pronunțat pro-ciclic al politicii fiscale.

Acest fapt sugerează necesitatea unor reforme instituționale profunde — consolidarea cadrului fiscal, creșterea eficienței colectării, reorientarea cheltuielilor către investiții productive. În absența acestora, ajustările fiscale devin recurente, reactive și costisitoare, perpetuând un cerc vicios între instabilitate macroeconomică și constrângeri bugetare, și chiar nocive.

În graficul alăturat ilustrăm evoluția soldului bugetar al României, exprimat ca procent din PIB, în comparație cu valorile cuartilelor pentru soldurile bugetare din statele membre ale Uniunii Europene, reprezentate prin intervalul cuartilelor 1 și 3 și mediana.

Tot mai jos

Pornind de la ecuația fundamentală a dinamicii datoriei și a deficitului bugetar, se poate constata că evoluția deficitului bugetar este determinată de doi factori principali:

1. poziția fiscală primară (soldul primar bugetar) – componenta discreționară a politicii fiscale, care reflectă deciziile efective de politică fiscală, respectiv diferența dintre veniturile și cheltuielile primare.

Un sold primar negativ, respectiv un deficit primar (cheltuieli primare mai mari decât veniturile publice) contribuie la creșterea deficitului bugetar.

Un sold primar pozitiv, respectiv un surplus bugetar (obținut prin consolidare fiscală) contribuie la reducerea deficitului și a datoriei publice.

2. efectul inerțial al datoriei (prin diferența dintre rata dobânzii și ritmul de creștere economică) „snowball effect”, care exprimă influența relației dintre costul finanțării (rata dobânzii) și creșterea nominală a economiei asupra dinamicii deficitului, care reflectă condițiile macroeconomice și de finanțare.

Dacă rata de creștere economică nominală depășește rata medie a dobânzii la datoria publică, atunci datoria și deficitul tind să se stabilizeze sau să scadă ca pondere în PIB. Invers, când costul finanțării este mai mare decât ritmul de creștere, datoria și deficitul cresc automat, chiar și în absența unor modificări fiscale.

Efecte pot apărea și prin:

• politica monetară și condițiile de finanțare – în perioade de înăsprire monetară, rata dobânzii crește, amplificând presiunea asupra deficitului.
• ciclul economic – deficitele tind să se adâncească în recesiune, iar consolidările sunt mai eficiente în expansiune.

Un deficit primar maxim

Țările cu creștere economică stabilă, dobânzi moderate și poziții fiscale prudente pot menține deficite reduse fără ajustări dure.

În schimb, în economiile cu deficite primare cronice și costuri de finanțare ridicate, precum România, dinamica deficitului tinde să se auto-alimenteze, necesitând consolidări mai frecvente și mai ample pentru a restabili sustenabilitatea fiscală.

În continuare analizăm situația privind poziția fiscală primară (soldul primar bugetar), care reflectă deciziile efective de politică fiscală, determinate de diferența dintre veniturile și cheltuielile primare, care exclude cheltuielile cu dobânzile.

Ca observație, în România și acest indicator ne clasează în sub cuartila inferioară, cu sold primar negativ, respectiv un deficit primar maxim în ultimii patru ani.

Studiulpoate fi consultat integral aici.