📲Rămâi conectat la cele mai importante știri, interviuri, analize și oportunități din mediul de afaceri / antreprenoriat. Urmărește Club Antreprenor pe WhatsApp.
👉 Abonează-te la Club Antreprenor pe WhatsApp.
În urmă cu câteva zile, a fost dat publicității un studiu efectuat de Blocul Sindical Național, și cofinanțat de Uniunea Europeană, în care autorii își propun să evalueze și să estimeze măsura în care modificările sistemului de formare și de cheltuire a veniturilor statului, implementate în 2025 și preconizate pentru anul 2026, afectează perspectivele pieței muncii, nivelul de salarizare și nivelul de trai. Ce am spicuit pentru dvs:
Ajustarea fiscală reprezintă ansamblul de politici și măsuri adoptate de autoritățile publice în scopul corectării dezechilibrelor bugetare (scăderii deficitului bugetar) și restabilirii sustenabilității finanțelor publice. În contextul teoriei finanțelor publice și al modelelor macroeconomice inter-temporale, necesitatea ajustării fiscale derivă din condiția de solvabilitate a guvernului, potrivit căreia datoria publică trebuie să rămână finită și sustenabilă pe termen lung.
În plan teoretic, strategiile de ajustare fiscală se pot fundamenta pe două mari direcții:
- ajustări bazate pe cheltuieli bugetare și
- ajustări bazate pe venituri bugetare.
Literatura economică (Alesina & Ardagna, 2010; IMF, 2015) subliniază că ajustările centrate pe reducerea cheltuielilor tind să fie mai sustenabile și mai puțin dăunătoare creșterii economice pe termen mediu, în timp ce ajustările bazate pe majorări de impozite pot genera efecte de contracție mai puternice pe termen scurt, dar mai ușor de implementat politic. Eficiența unei strategii depinde, însă, de compoziția măsurilor, de momentul ciclului economic în care sunt aplicate și de credibilitatea instituțională a politicii fiscale.
Ce este Pactul de Stabilitate și Creștere
În cadrul Uniunii Europene, strategiile de ajustare fiscală sunt orientate de regulile Pactului de Stabilitate și Creștere și de obiectivele bugetare pe termen mediu (MTO), care impun o îmbunătățire structurală anuală a soldului primar. În economiile emergente, precum România, provocarea constă în realizarea unei ajustări fiscale sustenabile, dar compatibile cu obiectivele de dezvoltare economică, ceea ce impune o calibrare atentă între consolidare bugetară, stimularea investițiilor publice și menținerea stabilității macroeconomice.
Astfel, strategiile de ajustare fiscală nu reprezintă doar un instrument contabil de reducere a deficitului, ci un proces complex de reconfigurare structurală a politicii fiscale, în care echilibrul dintre stabilitate, eficiență și echitate socială devine determinant pentru succesul ajustării pe termen lung.
Conform Comisiei Europene, OECD și FMI, ajustarea fiscală este măsurată prin variația soldului primar structural sau ajustat ciclic.
Avem un dezechilibru structural persistent
Evoluția deficitului primar ajustat ciclic arată că România se confruntă, pe întreaga perioadă analizată, cu un dezechilibru structural persistent al finanțelor publice, de natură să reflecte probleme profunde de sustenabilitate fiscală.
Chiar și după ajustarea pentru influențele ciclului economic, soldul primar bugetar este negativ, ceea ce indică o poziție fiscală expansionistă și o orientare pro-ciclică a politicii bugetare.
Astfel, deficitele nu pot fi atribuite exclusiv evoluțiilor conjuncturale, ci derivă în mare parte din decizii discreționare de politică fiscală – creșteri de cheltuieli rigide (salarii, pensii, transferuri) și relaxări fiscale care au redus veniturile fiscale.
Începând cu anul 2020, deficitul primar ajustat ciclic al României se adâncește puternic (peste 4,5% din PIB), fiind la valori maxime față de celelalte state membre UE.
Această situație semnalează o deteriorare structurală accentuată a poziției fiscale, amplificată de efectele pandemiei, ale măsurilor de sprijin și ale creșterilor de cheltuieli bugetare.
Spre deosebire de alte state UE care au început ulterior procese de consolidare, România menține deficite primare structurale ridicate până în 2025, ceea ce limitează capacitatea de stabilizare a datoriei publice, în pofida unui diferențial favorabil între creșterea PIB și rata dobânzii.
Prin urmare, determinantul principal al deficitului bugetar în România este deficitul primar structural, ceea ce arată că problema nu este una conjuncturală, ci una de natură instituțională și de calitate a politicii fiscale și trans-guvernamentală (indiferent de guverne). Reducerea acestor deficite presupune o ajustare fiscală durabilă, bazată pe creșterea veniturilor fiscale și raționalizarea cheltuielilor bugetare, mai degrabă decât pe măsuri temporare sau prociclice.
Ne-am confruntat cu deficite bugetare persistente
Evoluția soldului bugetar, a soldului primar și a soldului primar ajustat ciclic arată că România s-a confruntat, pe întreaga perioadă analizată, cu deficite bugetare persistente, adesea de natură structurală.
Observația că soldul primar ajustat ciclic (linia roșie) urmează îndeaproape dinamica soldului primar indică faptul că deficitele nu sunt doar rezultatul fluctuațiilor ciclice ale economiei, ci reflectă o slabă disciplină fiscală structurală și un caracter predominant expansionist al politicii bugetare.
Persistența diferenței relativ reduse dintre soldul primar și deficitul primar ajustat ciclic sugerează că deficitul bugetar al României are în principal o componentă structurală, nu conjuncturală.
În acest sens, restabilirea echilibrelor fiscale pe termen mediu necesită măsuri de consolidare sustenabilă, axate pe îmbunătățirea veniturilor structurale și pe raționalizarea cheltuielilor rigide, mai degrabă decât pe ajustări temporare dictate de ciclul economic.
Pentru a identifica episoadele de ajustare fiscală folosim următoarea clasificare a politicii fiscale, în funcție de mărimea impulsului fiscal
I𝑚𝑝𝑢𝑙𝑠 𝑓𝑖𝑠𝑐𝑎𝑙 = 𝑚𝑜𝑑𝑖𝑓𝑖𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑒𝑓𝑖𝑐𝑖𝑡 𝑏𝑢𝑔𝑒𝑡𝑎𝑟 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎𝑟 𝑎𝑗𝑢𝑠𝑡𝑎𝑡 𝑐𝑖𝑐𝑙𝑖𝑐 𝑐𝑎 𝑝𝑜𝑛𝑑𝑒𝑟𝑒 î𝑛 𝑃𝐼𝐵
➔ politică fiscală neutră, dacă impulsul fiscal ∈(−𝟎,𝟓%,+𝟎,𝟓%)
➔ relaxare fiscală moderată sau expansiune moderată, dacă impulsul fiscal ∈
(𝟎,𝟓%,+𝟏,𝟓%)
➔ relaxare fiscală ridicată sau expansiune puternică, dacă impulsul fiscal ≥𝟏,𝟓%
➔ ajustări fiscale moderate, dacă impulsul fiscal ∈(−𝟏,𝟓%,−𝟎,𝟓%)
➔ ajustări fiscale puternice, dacă impulsul fiscal ≤−𝟏,𝟓%
Scăderi ale deficitului bugetar primar ajustat ciclic -am prea făcut
După cum se poate constata, în România ajustări fiscale semnificative, respectiv scăderi ale deficitului bugetar primar ajustat ciclic mai mari de 1,5 pp au fost doar în anii 1998, 2010, 2012, 2013, cu toate că deficitul bugetar convențional a depășit limita de 3% din PIB în fiecare din anii 1996-2001, 2008-2012, 2019-2025.
În România, ajustările fiscale semnificative, definite prin scăderi ale deficitului bugetar primar ajustat ciclic de peste 1,5 puncte procentuale, au fost evenimente rare, înregistrându-se doar în anii 1998, 2010, 2012 și 2013.
