Interviu cu Dana Nuță, Director General, AbilityHUB: Am creat un mecanism funcțional și durabil de integrare economică a persoanelor cu dizabilități

Interviu cu Dana Nuță
Director General, AbilityHUB

Am creat un mecanism funcțional și durabil
de integrare economică a persoanelor cu dizabilități

Ability Hub este un grup de Unități Protejate, societati comerciale, asociații, patronate și alte tipuri de entități cu activități în Economia Socială. Aveți activități de identificare, consiliere și plasare a persoanelor cu dizabilități, dar și programe complexe de mediere și menținere a acestora pe piața muncii. Cum apreciați nivelul de conștientizare a problemelor cu care se confruntă persoanele cu dizabilități în țara noastră?

Deși în ultimii zece ani s-au făcut pași vizibili în direcția incluziunii, nivelul de conștientizare rămâne insuficient și inegal distribuit. În continuare ne lovim de o barieră esențială: persoanele cu dizabilități nu percep anunțurile de recrutare generale din piață ca fiind adresate și lor, iar mulți recruitori și hiring manageri nici nu iau în calcul că aceste posturi ar putea fi accesibile unor candidați cu dizabilități.

Această problemă reflectă atât prejudecăți, cât și lipsa de educație privind adaptările rezonabile. În România, diversitatea este încă adesea privită ca un subiect secundar, nu ca un avantaj competitiv. Prin AbilityHUB, prin afilierea noastră la CONAF și prin rețeaua Federației Patronatelor pentru Educație și Antreprenoriat Social, lucrăm constant pentru a schimba aceste percepții.

Inițiativele noastre – de la platforma de e-learning gratuită pentru dezvoltare profesională, la aplicația ZEN SPRINT cu profesor virtual de educație financiară – demonstrează că persoanele cu dizabilități au potențial și dorință de implicare, dar au nevoie de informații clare, de canale accesibile și de un cadru de sprijin. Nivelul de conștientizare crește, însă până când mesajul ‘Acest loc de muncă este și pentru tine’ nu devine vizibil și autentic, România riscă să irosească talent și resurse umane valoroase.

Câte persoane cu dizabilități există acum în România? Câți cetățeni aflați în această situație sunt angajați? În ce domenii?

Conform celor mai recente date publicate de Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD), România are aproape un milion de persoane cu certificat de handicap. Totuși, nu există statistici oficiale clare privind câte dintre aceste persoane au efectiv drept de muncă, câte lucrează sau în ce condiții sunt încadrate. Lipsa acestor date este ea însăși o problemă structurală: fără un tablou exact, este dificil să proiectăm politici publice sau să măsurăm impactul real al incluziunii.

În plus, legislația și normele privind încadrarea în muncă și capacitatea de lucru sunt adesea neclare și dificil de aplicat. Din punct de vedere fiscal, obligația angajării conform Legii 448/2006 este interpretată de autorități ca fiind condiționată de ocuparea unei norme complete de 8 ore/zi cu una sau mai multe persoane cu dizabilități, fără a ține cont de capacitatea lor de muncă individuală. Această interpretare distorsionează masiv procentul de 4% impus angajatorilor mari și creează semne de întrebare asupra modalității corecte de aplicare a legii.

În lipsa unei evidențe clare, estimările neoficiale sugerează că sub 10% dintre persoanele cu dizabilități sunt integrate pe piața muncii, în special în domenii precum retail, servicii suport, IT, ambalare și producție textilă, activități administrative sau proiecte de economie socială. Această situație arată cât de urgent este să îmbunătățim transparența datelor și cadrul legislativ, pentru ca angajatorii și instituțiile să poată colabora eficient în sprijinul unei incluziuni reale.

Ați reușit să dezvoltați un sistem propriu de identificare, evaluare, consiliere și integrare a persoanelor cu dizabilități pe piața muncii. Care sunt principalii piloni ai acestui sistem?

Modelul nostru, dezvoltat și perfecționat încă din 2019, se bazează pe patru piloni principali:

1. Identificare și evaluare – realizate de recrutori specializați, mulți dintre ei persoane cu dizabilități, care înțeleg în profunzime nevoile candidaților și pot evalua realist competențele lor.
   
2. Consiliere vocațională și formare profesională – prin sesiuni de pregătire, dezvoltarea încrederii în sine și acces gratuit la platforma de e-learning AbilityHUB, unde beneficiarii pot participa la cursuri adaptate de dezvoltare profesională și personală.
   
3. Integrare efectivă pe piața muncii – colaborăm direct cu angajatorii pentru adaptări rezonabile (program flexibil, tehnologii asistive, mentorat), asigurând un proces de onboarding prietenos și sustenabil.
   
4. Monitorizare și retenție – prin mentorat continuu, evaluări periodice și sprijin post-angajare, pentru menținerea pe termen lung a locului de muncă și dezvoltarea carierei.
   

Un rol esențial în dezvoltarea și extinderea acestui sistem l-au avut partenerii strategici de la CNDR – Consiliul Național al Dizabilității din România, alături de rețeaua noastră de Unități Protejate și organizații patronale. Prin colaborarea cu acești parteneri și prin implicarea comunității AbilityHUB, am creat un mecanism funcțional și durabil de integrare economică a persoanelor cu dizabilități, care dovedește că antreprenoriatul social poate deveni un model viabil de succes.

Ce procent din marii angajatori (cei care au peste 50 de angajați), integrează în activitatea productivă persoane cu dizabilități?

Este dificil să ofer un procent exact și actualizat al marilor angajatori (cei cu peste 50 de angajați) care integrează persoane cu dizabilități în activitatea productivă, din mai multe motive pe care le explic imediat. Totuși, pot să pun la dispoziție date relevante și observații care ajută la înțelegerea situației.

• Analize independente arată o rată de angajare a persoanelor cu dizabilități de aproximativ 7,3% (pentru persoanele cu dizabilități care nu au handicap grav) din cei care ar putea lucra.
  
• Legea prevede că firmele cu cel puțin 50 de angajați au obligația legală de a angaja persoane cu dizabilități într-un procent de minimum 4% din totalul personalului.
  
• Nu există o statistică publică clară și completă care să arate câte dintre firmele cu peste 50 de angajați respectă efectiv acest procent de 4%.
  
• Legislația actuală solicită uneori ca această obligație să fie îndeplinită pe baza normei de 8 ore și a posturilor vacante considerate „adecvate” – adică firmele trebuie să ofere locuri cu normă întreagă și posturi declarate corespunzătoare pentru persoanele cu dizabilități. Această interpretare limitează aplicabilitatea.
  
• Fluctuațiile statistice apar din cauze precum: persoane care dobândesc dizabilitatea în timpul vieții, persoane care renunță la prelungirea certificatului de handicap după ce și-au găsit un loc de muncă stabil sau din motive administrative, precum și schimbări de ordin medical. Toate acestea modifică în timp efectivul de persoane cu dizabilități „active” pe piața muncii și, implicit, proporția realizată de angajatori.

Având în vedere toate aceste aspecte, consider că procentul real al marilor angajatori care integrează în practică persoane cu dizabilități în activitatea productivă este semnificativ mai mic decât 4%. Deși legea impune 4%, foarte multe firme preferă să plătească amenzi sau să folosească alte mecanisme legale, în loc să integreze efectiv persoane cu dizabilități.

Obiectivul nostru, prin programele AbilityHUB și prin colaborările cu parteneri precum CNDR, este să creștem acest procent, să transformăm obligația legală într-o practică normală, vizibilă și susținută de politici clare, date corecte și adaptări reale în organizații.

Unul dintre rolurile întreprinderilor sociale de inserție este să facă tranziția, după câțiva ani, de la un loc de muncă protejat la un loc de muncă pe piața liberă a muncii. Ce facilități au companiile care angajează persoane cu dizabilități?

Companiile beneficiază de scutirea de impozit pe venit pentru angajații cu handicap accentuat sau grav, de posibilitatea de a deduce achizițiile de la unități protejate pentru respectarea cotei de 4% prevăzute de Legea 448/2006 și de acces la programe de consultanță și training, precum AbilityEAP, care sprijină procesul de integrare.

În plus, angajarea persoanelor cu dizabilități consolidează imaginea de brand, demonstrează responsabilitate socială și contribuie la construirea unei culturi organizaționale incluzive. Prin rețelele noastre și parteneriatele cu CONAF, Federația Patronatelor pentru Educație și Antreprenoriat Social și CNDR, facilităm vizibilitatea publică a companiilor implicate și oferim suport pentru adaptările necesare la locul de muncă.

Companiile cu mai puțin de 50 de angajați care angajează persoane cu dizabilități nu au obligația cotei de 4%, dar pot beneficia de subvenții și stimulente financiare oferite prin ANOFM sau prin programe guvernamentale și europene dedicate incluziunii sociale, care acoperă parțial salariul sau costurile de adaptare a locului de muncă.

Aceste beneficii nu sunt doar fiscale sau legale – ele oferă companiilor oportunitatea de a atrage talente valoroase și de a demonstra că incluziunea este un avantaj competitiv pe termen lung.

Cum se pot finanța întreprinderile sociale?

Întreprinderile sociale pot fi finanțate din venituri proprii reinvestite (minimum 75% conform legii), granturi europene, fonduri guvernamentale dedicate incluziunii sociale, achiziții responsabile din partea companiilor și parteneriate strategice cu organizații din ecosistemul social.

La Ability HUB, susținem și încurajăm antreprenorii aspiranți către întreprinderi sociale să participe la programe de tip incubator, similare celor dezvoltate de Fundația „Alături de Voi”, care oferă mentorat, formare și acces la resurse esențiale pentru a-și transforma ideile în afaceri sustenabile cu impact social real.

Unitățile protejate autorizate înființate în cadrul organizațiilor persoanelor cu handicap, pot desfășura și activități de vânzări și/sau intermedieri, cu condiția ca minimum 75% din profitul obținut să fie destinat programelor de integrare socioprofesională pentru persoanele cu handicap din organizațiile respective. Cine monitorizează aceste procente?

Monitorizarea acestor procente revine Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD), prin structurile teritoriale, dar și prin obligațiile de raportare asumate de organizațiile care dețin unități protejate autorizate.

Este foarte important de subliniat că, potrivit legii, activitățile de vânzări și/sau intermedieri sunt limitate și pot fi efectuate doar între unități protejate autorizate, nu de pe piața liberă, așa cum a fost uneori greșit interpretat.

Modalitatea de reinvestire a minimum 75% din profit trebuie detaliată în rapoartele de activitate specifice ale asociațiilor sau organizațiilor care desfășoară aceste activități de vânzări/intermediere acreditate. În plus, există obligația publicării acestor rapoarte pe site-urile proprii, iar linkul exact sau locația publicării trebuie menționat în rapoartele anuale depuse la ANPDPD.

Aceste cerințe asigură transparență, responsabilitate și verificabilitate, protejând atât beneficiarii, cât și integritatea mecanismului unităților protejate.

În România, afacerile cu impact social (întreprinderi sociale, ONG-uri, cooperative și fundații) aveau împreună aproximativ 100.000 de angajați în 2024, potrivit unui raport al Comisiei Europene. Care considerați că sunt principalele piedici în dezvoltarea acestui tip de afacere?

Este foarte util de parcurs integral raportul Comisiei Europene și sursele din care au fost colectate datele pentru cifra de 100.000 de angajați în 2024. Aceste rapoarte oferă un context valoros, dar ele nu surprind întotdeauna nuanțele locale și provocările reale cu care ne confruntăm pe teren.

Una dintre cele mai mari piedici este percepția generală față de produsele și serviciile promovate ca fiind realizate cu implicarea persoanelor cu dizabilități: de multe ori sunt considerate, fără o bază reală, ca fiind de calitate mai scăzută. Această prejudecată erodează încrederea consumatorilor și descurajează achizițiile etice.

A doua problemă majoră este legislația greoaie și lipsa de claritate în aplicare. Reglementările sunt adesea fragmentate, iar lipsa de experiență în zona de business a celor care evaluează activitățile unităților protejate și întreprinderilor de economie socială duce la interpretări rigide sau chiar greșite. Un exemplu concret: o unitate protejată nu poate trece în lista de persoane cu dizabilități angajate pe cineva implicat în ofertare sau vânzări, deși fără ofertare, vânzare, logistică și transport, serviciile respective nu ar mai ajunge niciodată la clienți – ar rămâne simple idei într-o vitrină. Aceasta arată cât de departe suntem, uneori, de înțelegerea mecanismelor de piață care fac sustenabile aceste structuri.

De asemenea, există lipsă de viziune și educație publică insuficientă privind rolul antreprenoriatului social în economie. Mulți factori de decizie încă văd aceste inițiative ca pe un element marginal, nu ca pe un motor de incluziune și inovație economică.

AbilityHUB intervine activ pentru a contracara aceste percepții prin campanii de informare și conștientizare, prin parteneriate strategice cu organizații precum CNDR și CONAF, și prin crearea de platforme de vizibilitate pentru produsele și serviciile provenite din unități protejate. Organizăm workshop-uri și evenimente demonstrative în care companiile pot testa direct calitatea și profesionalismul echipelor noastre. În plus, colaborăm cu media și comunități de business pentru a arăta exemple concrete de succes, demonstrând că incluziunea nu este doar o obligație legală, ci o oportunitate de inovare și dezvoltare economică.

Ce viitor are Antreprenoriatul social în România, ținând cont de nivelul de dezvoltare din statele europene, și în special din țările scandinave?

Sunt optimistă. În ultimii ani, am construit un ecosistem funcțional: AbilityHUB a demonstrat că integrarea economică a persoanelor cu dizabilități poate fi sustenabilă, iar sprijinul CONAF și al Federației Patronatelor pentru Educație și Antreprenoriat Social a creat o platformă puternică pentru dialog cu factorii de decizie.

Pe termen mediu și lung, antreprenoriatul social va deveni un pilon important al economiei românești, așa cum este deja în țările scandinave. Companiile încep să înțeleagă că responsabilitatea socială este o investiție, nu doar o obligație.

Un aspect pozitiv este deschiderea tot mai mare a companiilor către accesarea serviciilor de consultanță oferite de profesioniști și temerari cu ani de experiență în economia socială. Această colaborare permite companiilor să-și alinieze strategiile de business cu obiectivele de CSR, care deschid adesea uși către campanii relevante și parteneriate cu impact real în comunitate.

Rețeaua noastră de peste 30 de Unități Protejate Autorizate și peste 180 de angajați cu dizabilități dovedește că impactul social și succesul economic pot coexista și că România are potențialul de a deveni un exemplu regional în acest domeniu.

Dacă în Suedia, antreprenoriatul social este integrat în strategiile naționale și beneficiază de parteneriate public-privat bine finanțate, iar în Franța există mecanisme fiscale și legale care sprijină masiv întreprinderile sociale, în România suntem abia la început de drum. Totuși, dinamica actuală arată că putem recupera rapid decalajul dacă implicarea mediului privat și dialogul cu autoritățile vor continua să crească.

Datele de contact:

Dana Nuță
0753117774
dana@abilityhub.ro