Adicția de muncă ca mecanism de evitare – De ce mulți antreprenori nu știu să se oprească

Un articol semnat de psiholog Cristina Anghel, pentru antreprenorii care vor să rămână performanți fără să se piardă pe sine

În lumea antreprenorială, non-stop-ul pare un standard.

Zilele de 12-14 ore, lipsa vacanțelor reale, gândurile care continuă să muncească și în somn… toate acestea sunt semnele unei culturi care a făcut din epuizare o virtute.

Dar ce se întâmplă atunci când munca devine un mecanism de evitare emoțională?

Când antreprenorul de succes nu mai știe cine este fără business-ul său? 

Când a te opri provoacă panică, vinovăție sau senzația de pierdere a identității?

În calitate de psihoterapeut, am întâlnit nenumărați oameni de succes care, în spatele unei forțe de acțiune impresionante, ascund o sensibilitate profundă și o poveste de viață marcată de responsabilitate precoce.

Acești oameni nu sunt diferiti, ci incredibil de adaptați într-un mediu care cere constant sacrificiu. 

Dar chiar și rezistența admirabilă are nevoie de o pauză.

Munca: scutul invizibil împotriva durerii

Antreprenorii au o calitate rară: capacitatea de a continua atunci când alții se opresc. 

Au viziune, curaj și o energie care poate muta munții. 

Însă, paradoxal, aceste trăsături pot deveni și capcane.

Pentru mulți, activitatea constantă este mai mult decât o alegere profesională, este o formă de reglare emoțională. 

În spatele agendei încărcate, al deadline-urilor respectate la secundă și al controlului permanent se află adesea:

• teama de a sta față în față cu sine
• nevoia de validare externă continuă
• frica de a simți emoții neprocesate din trecut

Munca devine, astfel, o strategie sofisticată de evitare a vulnerabilității. 

Iar această sofisticare este, în sine, o formă de inteligență adaptativă, doar că, în timp, ea poate deveni autosabotoare.

Adicția de muncă – o dependență nediagnosticată

Workaholismul nu e doar multă muncă. Este o tulburare de relație cu propria valoare personală.

Ce au în comun mulți antreprenori workaholici?

Standardele înalte, conștiinciozitatea extremă și o forță mentală de necontestat.

Dar aceste resurse devin vulnerabilități atunci când:

• nu se pot deconecta fără disconfort psihic major
• se simt vinovați în pauze
• devin anxioși când nu sunt productivi
• își evaluează propria valoare exclusiv prin rezultate

Acest tip de adicție este acceptat și chiar încurajat social. 

Dar efectele pe termen lung sunt reale: epuizare, alienare, pierderea sensului.

Rădăcina: copilul care a învățat că trebuie „să merite” iubirea.

Mulți antreprenori workaholici au o istorie de viață în care au fost apreciați pentru ceea ce fac, nu pentru cine sunt. 

Dar tocmai aceste contexte dificile au făcut din ei liderii de astăzi: responsabili, orientați spre soluții, capabili să susțină pe alții.

Însă copilul interior care a învățat să tacă, să muncească și să nu ceară ajutor încă trăiește acolo, în tăcerea dintre taskuri.

Costurile invizibile ale muncii compulsive

Ce nu se vede, dar se simte:

• lipsa bucuriei
• deconectarea de la emoții autentice
• relații funcționale, dar fără intimitate
• o senzație de gol, în ciuda succesului

Ironia? Cei mai mulți antreprenori care ajung în terapie nu vin pentru eșec. 

Vin în plin succes. 

Pentru că au bifat tot, dar nu se simt împliniți. 

Și atunci apare întrebarea: ce am pierdut pe drum, urmărind totul?

Trei pași de conștientizare

1. a) Recunoaște că ai nevoie de pauze, nu doar de scopuri

Fără rușine. Stii cat poti duce. Nu ești slab dacă încetinești. 

1. b) Separă identitatea de performanță

Scrie 3 lucruri despre tine care nu au legătură cu munca. Dacă e greu, nu te judeca. Înseamnă că ai ocazia să te redescoperi.

1. c) Exersează pauza conștientă

5 minute pe zi în care nu „faci” nimic. Doar respiri și te întrebi: Ce simt? Ce am nevoie? Este începutul unei relații mai blânde cu tine.

Leadershipul interior începe cu prezența în propria viață

Antreprenorii sunt arhitecții viitorului. 

Au viziune, disciplină și curaj. 

Dar și dreptul la umanitate.

Să te oprești nu înseamnă că renunți.

Înseamnă că ai înțeles ceva mai profund: că succesul adevărat începe in interiorul tau, si acolo trebuie sa fie bine.

Cristina Anghel

Psiholog & Psihoterapeut, Fondator al programului de vindecare emotionala E.U S.U.N.T

www.laterapeut.ro