Interviu cu Dr. Adriana Ahciarliu Kyriakidis, Fondator, DIPLOMAT CONSULT: Conformitate și lobby în sectorul financiar nebancar din România

Interviu cu Dr. Adriana Ahciarliu Kyriakidis

Fondator, DIPLOMAT CONSULT

Conformitate și lobby în sectorul financiar

nebancar din România

Ați fondat Diplomat Consult în anul 2004. În curând veți aniversa 20 de ani. Ați reușit să construiți un know-how de calitate pentru consultanța Instituțiilor Financiare Nebancare, oferind în special consultanță de lobby, compliance și strategie de business. Care sunt valorile și principiile pe care s-a clădit Diplomat Consult?

Am pornit în 2004 cu un proiect în care am investit speranță, dedicare, am construit încredere reciprocă în relația cu clientul și stabilitate. Start-upul firmei noastre a reprezentat de facto start-upul unei industrii, cea a instituțiilor financiare nebancare, căreia i-am dedicat formarea unei echipe și un proiect pe termen lung. Prin echipă am înțeles nu doar angajații firmei ci și acei experți ai clientului care oferă din timpul lor dedicarea pentru o comunicare coerentă, transparentă, de încredere și cu dorința de a construi un know-how care să servească cel puțin pe termen mediu așteptărilor pieței de resort. Ne-am dedicat mai întâi unei bune înțelegeri a nevoilor pieței instituțiilor financiare nebancare, piață care în anul 2004 nu era recunoscută ca atare, nu era reglementată iar termenul IFN nu era încadrat legislativ. Am pornit apoi spre o zonă nedorită de multe industrii – și anume – spre cea a necesarului de reglementare. Împreună cu industria, pe care am sprijinit-o să se organizeze asociativ, am generat și promovat propuneri legislative care să răspundă unor așteptări de viitor, nu doar pentru jucătorii din piață ci și pentru clienții acestei piețe. A fost perioada în care România era déjà în procedura de pre-aderare la Uniunea Europeană iar acest lucru ne-a ajutat foarte mult. Întregul proiect de business și de reglementare al pieței a fost considerat, dezvoltat și promovat în contextul viitoarelor obligații de reglementare și armonizare cu cadrul legislativ european. Era momentul în care marii jucători europeni tatonau piața românească pentru businessul în leasing și creditarea persoanelor fizice. Proiectul construit de noi a deschis ușa încrederii marilor investitori în domeniu care astăzi sunt prezenți în piața românească a leasingului și a creditării nonbacare.

Cum vedeți în prezent sectorul IFN-urilor din România? Considerați că este nevoie de îmbunătățirea legislației în acest domeniu?

Aș dori să punctez unele aspecte importante: în acest domeniu jucătorii se conformează unei legi a leasingului – Legea 287/2006, care a fost amendată prin Legea 83/2021. Amendamentele privesc doar aspecte ce țin de protecția consumatorului. Ca să răspund direct întrebării – cu respect pentru activitatea de leasing – aș spune că o lege care guvernează timp de 15 ani, fără nicio rectificare, răspunde necesităților industriei și clienților ei în primul rând cu ceea ce toți dorim – stabilitate legislativă. În ceea ce privește cadrul legislativ al instituțiilor financiare nebancare acesta este mult mai dinamic prin pachetul de reglementări secundare emise de Banca Națională a României în aplicarea Legii 93/2009 a instituțiilor financare nebancare. Se observă aceeași stabilitate a cadrului legislativ prin Legea 93/2009 care nu a suferit modificări majore până în prezent. Acestea sunt două proiecte legislative pentru care am dedicat, prin echipa și efortul de consultanță și lobby, mult timp și know-how. Stabilitatea și longevitatea lor în aplicare ne transmite încrederea că am făcut un lucru bun.

Cu toate acestea domeniul IFN este mult mai complex, mult mai amplu iar cadrul legislativ de aplicare mult mai vast. Vorbim aici despre fiscalitatea domeniului, care este un aspect ce nu poate fi caracterizat prin stabilitate legislativă. Vorbim și despre standardele contabile care au fost în plină schimbare și care, cu siguranță au impactat rezultatele financiare ale instituțiior financiare nebancare. Și nu în ultimul rând, vorbim despre cadrul de reglementare a protecției consumatorului și de prudențialitate, cadru care vine cu implicații majore la capitolul costuri și nu întotdeauna cu rezultatele scontate de fondul legii. Pe scurt, ca lobbyist și consultant, vă răspund că îmbunătățirea legislației este un aspect ce poate ține de cerințele pieței dar și de dinamica cadrului de reglementare la nivel european. O legislație bună este cea care poate răspunde acestor factori fără necesitatea unor rectificări, amendamente periodice, rectificări care generează întotdeauna costuri suplimentare pentru implementare. Deci, este nevoie de o legislație bună, care prin fondul și forma sa răspunde vizionar cerințelor domeniului pe care îl reglementează pentru o perioadă de cel puțin 10 ani.

În ceea ce privește sectorul IFN-urilor în România este important de observat că, în comparație cu anul de debut al acestei piețe – 2006, când era dominată de capitalul multinațional proaspăt pătruns în România, în prezent 72% din capitalul investit este românesc. Numărul total al IFN-urilor înscrise în Registrul IFN la BNR se păstrează relativ constant în evoluție anuală, undeva la cifra de 180. Însă, Registrul IFN-urilor radiate indică astăzi 218 radieri. Această cifra ne spune că e relativ ușor să accesezi acest domeniu de activitate dar este foarte greu să menții stabilitate, continuitate și conformitate. Așa cum am arătat la întrebarea precedentă, dinamica reglementărilor prudențiale emise de supraveghetor, BNR, a venit cu reguli noi, mai dure, de adecvare a capitalului, cu cerințe suplimentare de prudențialitate iar aceste cerințe au dovedit că nu toți jucătorii pot răspunde noilor cerințe de capital.

Cum au evoluat cerințele clienților și complexitatea proiectelor pe care le-ați coordonat, în ultimii ani?

Activitatea noastră este consultanță și lobby cu o interdependență puternică între cele două sectoare de activitate. Cerințele clienților au urmat dinamica modificărilor legislative în materie de conformitate cu regulile de prudențialitate pentru IFN-uri. Pe măsură ce regulile s-au complicat proiectele noastre au devenit mult mai complexe. Prudențialitatea în domeniul financiar bancar este un domeniu foarte complex, provocator. Consultanța în acest domeniu ne introduce în procesul decizional al clienților, în construcția strategiilor de business și în complexitatea proceselor operaționale. Prin metodologiile de administrare a riscurilor pe care le pregătim pentru clienți dar și prin reglementările interne pe care le propunem, încercăm să găsim soluțiile cele mai eficiente și care răspund 100% cerințelor de conformitate legislativă. Avem aici două criterii esențiale pe care trebuie să le respectăm – eficiența și conformitatea.

Prin specificul activității, interacționați cu investitori de diverse naționalități. Există o diferență între investitorii români şi străini? Care sunt nevoile lor?

Din experiența noastră am observat diferențe. Acestea sunt predictibile, căci ele vin din așteptările diferite generate de experiențe anterioare și comparative cu alte țări, alte piețe și care, de multe ori, reprezintă bagajul culturii de business cu care sosește în România investitorul străin. Afinitatea culturală în dezvoltarea unui business este un criteriu la fel de important ca și capacitatea financiară. Investitorul străin, mai ales cel european, are așteptări similare în ceea ce privește cadrul legislativ cu cele din țara în care provine, nu are răbdarea românească pentru a accepta instabilitatea și impredictibilitatea cadrului legislativ, lentoarea cu care decurge procesul de armonizare legislativă în unele cazuri. Pentru investitorul străin aceste atribute se transferă în costul investiției și reprezintă un risc care trebuie gestionat. Spre deosebire de acesta apreciez că investitorul român are mai puține semne de întrebare cu referire la gradul de armonizare a legislației locale cu cea comunitară și relaționează, în majoritate, într-un relativ regim de acceptare necondiționată și fără suficientă implicare directă, profundă, în dialogul social și la nivel asociativ.

Cât de importantă este digitalizarea activității pentru business-ul dumneavoastră?

Este o tendință pe care nu putem să o excludem din dezvoltarea noastră ca afacere și pe care am văzut-o ca pe o oportunitate în strategia noastră de dezvoltare. Știm care sunt beneficiile și le asimilăm din mers și în raport cu necesitățile clienților noștri, în particular, și ale pieței, în general. Este momentul să menționez, acum la 20 de ani de la înființare, faptul că tocmai aceste nevoi ne-au orientat dezvoltarea unei noi linii de business prin lansarea firmei de consultanță IT & software – HatchLogic SRL, care dezvoltă soluții customizate clienților noștri. Aceste soluții răspund rapid și foarte accesibil la cerințele de conformitate în materie de gestionare a riscului de spălare a banilor și de finanțare a terorismului. Evident, dezvoltarea trebuie să continue spre alte solutii pe care piața le cere. Dorim și facem efortul să fim preventivi atunci când evaluăm necesitățile viitoare ale pieței, să fim cu oferta cu un pas înaintea cererii.

Cum apreciați nivelul de conștientizare/gradul de cunoaștere a managerilor români în privința regulilor și standardelor de compliance (conformarea cu normele legale)?

Cu referire strictă la conformitatea IFN-urilor există un singur răspuns: nu poți funcționa ca manager în aceste instituții fără să cunoști regulile de conformitate. Sancțiunile oricărui nivel de necunoaștere sunt semnificative. Conștientizarea acestor reguli se regăsește în aplicarea cu deplină responsabilizare și responsabilitate a managerilor – atât prin cadrul legislativ cât și prin reglementările interne ale fiecărei companii.

Cum vedeți evoluția antreprenoriatului în țara noastră, ținând cont de nivelul nostru de acum și de nivelul la care au ajuns statele din Europa Centrală?

Cred că antreprenoriatul românesc este încă în stadiul de maturizare. Diferențele sunt mari între diversele domenii de activitate. Este însă evident că prezența antreprenorială este mult mai activă în primul rând la nivel asociativ. Organizarea si reprezentarea la nivel asociativ este un factor obligatoriu pentru dezvoltarea antreprenorială, pentru apărarea intereselor domeniului de activitate pe care îl reprezintă, pentru educarea antreprenorială. Numai prin educare antreprenorul român va înțelege că prin creșterea nivelului de capitalizare a businessului se deschide accesul spre dezvoltare, spre surse de finanțare care să susțină continuu creșterea companiei.

Avem nevoie de recunoașterea lobbyului? E necesar ca această activitate să fie reglementată în România?

În România cred că am trecut deja de momentul în care ne punem această întrebare. În România se practică lobby-ul în baza Legii transparenței decizionale în administrația publică și a Legii dialogului social, toate acestea fiind prerogative legislative ce vin ca urmare a aderarii la Tratul privind funcționarea Uniunii Europene. Deci suntem la stadiul în care nicio lege nu interzice lobbyul, el se practică dar nu este reglementat. De ce ar fi nevoie de o reglementare? Practica a dovedit că în primul rând pentru protecția industriei de lobby și a actorilor implicați. Lobbyul este un domeniu de activitate care depinde foarte mult de transparență. Lipsa transparenței în procesul de lobby permite ca această activitate să gliseze foarte ușor spre ceea ce mulți confundă cu traficul de influență. Lobbyul nu este trafic de influență. Dacă este reglementat, lobbyul însuși devine un instrument împotriva corupției, instrument care poate foarte ușor diagnostica și arăta cu degetul traficul de influență, corupția. Autoritățile ar trebui să își dorească reglementarea lobbyului pentru că astfel ar exista o transparență, o raportare și o evidență clară a relaționării grupurilor de interese pe parcursul procesului decizional cu autoritățile centrale și locale.

Guvernul a reglementat licența industrială unică, astfel încât antreprenorii să aibă o comunicare facilă cu autoritățile implicate, inclusiv prin depunerea cererii într-un singur punct de contact electronic. Ce impact credeți că va avea acest act normativ asupra mediului de afaceri?

În 2019 scorul privind ușurința de acces la business (ease of doing business) comunicat de Banca Mondială s-a deteriorat cu 3 puncte raportat la 2018. În anii următori s-a menținut la nivele nedorite. Probabil că nu erau necesare astfel de scoruri și nici presiuni venite în baza PNRR sau din partea OECD ca legislativul și administrativul din România să decidă că o astfel de reglementare era necesară. Reglementarea propune soluții de simplificare a procedurilor administrative de obținere a licențelor, o aliniere la practica europeană și la realitatea evoluției digitalizării în administrație și business. Rezultatul așteptat este în primul rând în zona productivității la nivelul economiei naționale și al creșterii rezilienței economice, instituționale, sociale pe termen lung. De asemenea se așteaptă ca acest instrument să faciliteze accesul și să atragă investitorii în România.

Cum vedeți eforturile Executivului, ale BNR, ale Consiliului Concurenței și ale celorlalte instituții implicate în procesul de aderare la OECD?

România și-a depus candidatura pentru prima oară la OECD în 2004 și a reînnoit-o de câteva ori. Chiar dacă nu este încă membru, România participă déjà de câțiva ani cu statutul de asociat la 12 dintre structurile de lucru ale OECD, printre care Comitetul pentru Concurență OECD. Pentru mediul de afaceri aderarea țării noastre la OECD este una echivalentă cu aderarea la Uniunea Europeană și la NATO. Deschiderea negocierilor de aderare în baza unei foi de parcurs foarte bine definită indică faptul că pe de o parte România a avansat suficient pentru aderare din punct de vedere economic dar și că mai are mulți pași de parcurs pentru aderare. Raportul OECD publicat la momentul anunțului privind începerea negocierilor arată că economia românească mai are vulnerabilități care produc efecte în prezent și pentru viitorul apropiat și pe termen mediu. Aspectul bun al acestui raport este că OECD a emis și un set de recomandări pentru autoritățile române pentru anihilarea sau cel puțin diminuarea efectelor acestor vulnerabilități prin concentrarea pe implementarea eficientă a PNRR, reluarea creșterii productivității, crearea de noi locuri de muncă, dezvoltarea competențelor și a unui mediu concurențial prin consolidarea statului de drept. Aderarea de facto la OECD nu este, așadar, doar o responsabilitate administrativă, guvernamentală ci și una a mediului antreprenorial, de afaceri care trebuie să fie un partener de dialog prezent și activ la parcursul negocierilor pentru admiterea țării noastre la OECD. Știm că nu există un termen limită pentru finalizarea procesului de aderare. De asemenea știm că odată cu primirea statutului de membru al OECD țara noastră va avea dreptul de a participa la discuțiile prin care se stabilesc politicile economice aplicabile între statele membre. Acest aspect este foarte important pentru mediul antreprenorial care trebuie să mențină un dialog continuu, în baza principiilor dialogului social și a transparenței decizionale în administrație publică, cu executivul și legislativul și să comunice și reprezinte interesele și prioritățile mediului de afaceri în mod direct, transparent și obiectiv. 

office@diplomatconsult.com