📲Rămâi conectat la cele mai importante știri, interviuri, analize și oportunități din mediul de afaceri / antreprenoriat. Urmărește Club Antreprenor pe WhatsApp.
👉 Abonează-te la Club Antreprenor pe WhatsApp.
În urmă cu câteva zile, a fost dat publicității un studiu efectuat de Blocul Sindical Național, și cofinanțat de Uniunea Europeană, în care autorii își propun să evalueze și să estimeze măsura în care modificările sistemului de formare și de cheltuire a veniturilor statului, implementate în 2025 și preconizate pentru anul 2026, afectează perspectivele pieței muncii, nivelul de salarizare și nivelul de trai. Ce am spicuit pentru dvs:
În România, corecțiile fiscale de amploare au fost aplicate doar în contexte de criză economică sau sub presiunea consolidării impuse de instituții internaționale.
Se observă că România a aplicat politici fiscale de expansiune moderată și chiar semnificativă – reflectate prin creșterea deficitului bugetar cu peste 1 punct procentual – inclusiv în ani în care nivelul deficitului bugetar depășise cu un an înainte pragul de 3% din PIB (1999, 2009, 2020, 2024).
Această evoluție denotă o orientare pro-ciclică a politicii fiscale, contrară principiilor consolidării și sustenabilității bugetare. În locul unei consolidări graduale după episoade de dezechilibru fiscal, autoritățile au ales adesea măsuri expansioniste, amplificând vulnerabilitățile structurale ale finanțelor publice.
Dintr-o perspectivă macroeconomică, aceste decizii au efecte adverse asupra credibilității politicii fiscale și asupra stabilității economice generale, întrucât accentuează dependența de finanțarea externă și reduc spațiul fiscal disponibil pentru reacții contra-ciclice viitoare.
În consecință, frecvența episodică și contextul acestor expansiuni indică predominanța unui comportament fiscal pro-ciclic, motivat de considerente conjuncturale, mai degrabă decât de o strategie de ajustare structurală coerentă.
Tendința de a amâna ajustările
Discrepanța dintre frecvența depășirilor deficitului și rarele episoade de consolidare fiscală semnificativă reflectă caracterul pro-ciclic al politicii fiscale în România, cu tendința de a amâna ajustările în fazele de expansiune și de a le implementa forțat în perioadele de recesiune.
Acest comportament reduce eficiența politicii fiscale ca instrument de stabilizare macroeconomică și contribuie la vulnerabilități structurale persistente ale finanțelor publice.
În continuare, vom examina modul de implementare a ajustărilor fiscal (moderate și puternice), în vederea evaluării impactului asupra echilibrului bugetar și a stabilității macroeconomice.
Ajustarea fiscală poate fi realizată prin două tipuri principale de măsuri:
- cele orientate spre reducerea cheltuielilor bugetare și
- cele bazate pe creșterea veniturilor bugetare, în special prin majorarea impozitelor.
Se preferă reducerea cheltuielilor publice
Din perspectivă teoretică, ajustările axate pe reducerea cheltuielilor publice sunt considerate, în general, mai sustenabile pe termen lung.
În schimb, ajustările fundamentate pe majorarea impozitării tind să producă efecte imediate asupra veniturilor bugetare, dar pot genera costuri economice semnificative prin:
- descurajarea investițiilor;
- reducerea consumului;
- diminuarea stimulentelor pentru muncă.
Literatura de specialitate subliniază că ajustările fiscale bazate pe cheltuieli sunt mai frecvent asociate cu consolidări durabile și cu un impact mai redus asupra creșterii economice, comparativ cu cele bazate pe venituri, care pot conduce la efecte recesioniste mai pronunțate.
Prin urmare, diferențierea între aceste două tipuri de ajustare este esențială pentru evaluarea eficienței politicilor fiscale și a sustenabilității consolidării bugetare.
