Aurul negru, gazele și… Spațiul Schengen

Articol scris de Iulian Harpa, Managing Partner la HIM Public Affairs

Discutând strict tehnic, dincolo de orice evaluare a prestației eșichierului politic dâmbovițean, în data de 8 decembrie 2022, în cadrul Consiliului de Justiție și Afaceri Interne ale statelor membre UE, Austria și Olanda (s-a opus intrării Bulgariei, stat care ar fi aderat doar împreună cu România) și-au exprimat votul împotriva aderării României la comunitatea “fără frontiere” din cadrul Uniunii Europene.

Ce reprezintă Spațiul Schengen?

Spațiul Schengen, cel mai mare spațiu de liberă circulație din lume, include în prezent 26 de țări în cadrul continentului european, având o suprafață totală de aproximativ  4 milioane de kilometri pătrați și cu o populație de aproape 420 milioane de persoane.

Facilitarea circulației persoanelor/mărfurilor între statele membre  implică o alocare mai eficientă a resurselor în cadrul UE cu impact pozitiv asupra economiilor și piețelor forței de muncă. Permite de asemenea, creșterea productivității, prin relocarea investițiilor și industriilor din locații cu productivitate scăzută în cele cu productivitate ridicată.

Concret, din perspectiva României, acesta ar fi un factor favorabil pentru că piața forței de muncă autohtonă este încă una ieftină. Suplimentar, competitivitatea companiilor românești ar putea crește printr-o prezență facilă și rapidă pe piețele internaționale.

Votul pentru spațiul Schengen?

Pentru că Austria și-a anunțat dezacordul privind aderarea României în spațiul Schengen doar cu foarte puțin timp înainte de ziua votului, se poate deduce că decizia ar fi una politică și nu una pur tehnică.

Raportând recentă decizie a austriecilor la sectorul energetic românesc, un prim aspect de analizat este Legea offshore, adoptată în 2018, care a dus la blocarea proiectului Neptun Deep și plecarea americanilor de la Exxon Mobile. Asupra acestui act normativ extrem de important s-a revenit abia în 2021, după implicarea Romgaz, legea fiind modificată spre a crea condiții mai favorabile investitorilor.

Revenind la Austria, la nivel speculativ, se poate spune că se doresc condiții mai bune privind taxele, impozitele și redevențele impuse de statul român, încercând o negocierere a acestora, în contextul în care OMV Petrom și Romgaz vor lua o decizie finală de investiție la jumătatea anului 2023.

Redevențe

Conform Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM), redevența pentru gazul natural va fi calculată  în patru trepte, ca procent din valoarea producției trimestriale, astfel: 3,5% (sub 10 mil. mc), 5% (între 10 – 20 mil. mc), 7% (între 20 – 100 mil. mc) și  13,5% (peste 100 mil. mc).

Pentru exemplificare, se estimează că blocul Neptun Deep ar avea rezerve de circa 100 mld. mc și se prognozează că din perimetru se vor extrage între 8 și 9 mld. mc anual. Astfel, OMV Petrom va extrage cca. 1 mld. mc trimestrial și va plăti un nivel al redevenței de 13,5%.

Este important de știut că din 1 martie 2018, redevenţele la gazele naturale extrase din România nu se calculează ca o cotă procentuală aplicată la preţul cu care producătorii vând efectiv gazele extrase, ci aplicată la preţurile spot de tranzacţionare din luna precedentă de pe hub-ul de la Central European Gas Hub Viena (CEGH). Și cum prețurile la bursă din Viena sunt în cea mai mare parte a anului mai mari decât cele din România, politica statului a fost una evidentă: să încaseze mai mulți bani la buget.

Taxe și impozite

Suplimentar acestor redevențe, se mai percepe o taxă de 10% din veniturile brute realizate din transportul și tranzitul petrolului prin sistemele naționale de transport și o cotă de 3% din valoarea venitului brut realizat din operațiuni de înmagazinare subterană a gazelor naturale.

Și totul nu se oprește aici! Pe lângă redevență și taxe, statul mai percepe impozite suplimentare în cazul în care gazele se vând la prețuri mai mari de 85 RON/MWh. Ulterior, companiile mai plătesc și un impozit pe profit de 16%.

Un alt element de o importanță majoră este punctul din legea offshore care specifică că statul român are drept de preempțiune la achiziționarea resurselor extrase. Concret, cele 2 companii vor fi nevoite să ofere resursele spre vânzare mai întâi statului român, înainte de a propune vânzarea altor clienți – ceea ce nu este pe placul oricărei companii private, care vrea maximizarea profiturilor.

În concluzie, conform calculelor făcute, se aștepta ca statul român să câștige circa 60% din exploatarea zăcămintelor offshore, iar OMV Petrom restul de 40%. De aici, se vede o imagine mai clară a situației OMV Petrom și a faptului că negocierile s-ar putea intensifica în lunile care urmează.

Putem obține votul Austriei?

Un potențial boicot privind activitatea OMV Petrom a fost pe larg discutat în ultimele săptămâni, având în vedere că refuzul Austriei a stârnit un val emoțional și o indignare generală a societății. Plecând de aici, e firesc să ne întrebăm cu toții, care sunt alternativele de achiziționare a combustibililor fosili?

Pe lângă OMV Petrom, sunt doar câteva companii care au acoperire națională, acestea fiind Rompetrol, Lukoil, MOL și Socar. Lukoil, alături de MOL sunt singurele companii care s-au aprovizionat cu petrol din Rusia în 2022, în timp ce Rompetrol și Socar declară că importă țiței din țări apropiate de sfera de influență rusă (Kazahstan și Azerbaidjan).

Nu putem să scoatem din discuție embargoul asupra petrolului rus, care a intrat în vigoare în decembrie 2022, dar și embargoul asupra produselor petroliere rafinate rusești care este activ începând cu februarie 2023 și care va afecta semnificativ rafinăriile rusești și implicit piața europeană.

În plus, accizele aplicate vânzărilor OMV Petrom reprezintă o sursă importantă pentru bugetul român. Aproape 50% din prețul plătit pe un litru de benzină merge la bugetul țării, compania Petrom fiind unul dintre principalii contribuabili în România.

Astfel, se poate ușor observa că refuzul de a utiliza serviciile și produsele OMV Petrom ar pune mai multe riscuri tot la nivel intern, față de cele directe către Austria și nu ar fi o cale sustenabilă de rezolvare a posibilelor negocieri.

Suprataxare din nou pentru producători

Background: Agenția Internațională pentru Energie (IEA) a estimat că producătorii de petrol și gaze din întreagă lume vor avea profituri de aproximativ 4 trilioane USD în 2022, nivel dublu față de 2021 și de aproape 3 ori mai mare comparativ cu anii anteriori

Background autohton: În prezent producătorii de oil&gas din România pot fi numărați pe exact 3 degete de la o mână dar ne încăpățânăm să promitem cu stoicism Runda XI de 13 ani. Nu putem, nu vrem, nu știm sau …avem „resurse limitate” cum spunea un oficial într-un interviu recent!?

Povestea spusă pe scurt, în ultima săptămâna a anului 2022, guvernul României a adoptat o OUG prin care pune în aplicare Regulamentul UE 2022/1854, referitor la reglementarea suprataxării companiilor din sectorul oil&gas la nivel european. Acest regulament presupune ca statele membre să impună un impozit temporar de minimum 33% aplicat profiturilor companiilor de petrol și gaze care depășesc cu 20% media ultimilor 4 ani sau să aplice măsuri echivalente.

Conform noii OUG adoptate de guvernul român, companiile ar urmă să plătească o taxa suplimentară de 60% pentru profiturile din 2022 și 2023 care depășesc cu mai mult de 20% media profiturilor impozabile obținute în ultimii 4 ani.

Benchmarking european: este evident că politica „Copy-Paste” practicată nu are ce caută în mod normal și nu are fundament. Mai mult, 60% nu este copy-paste, fiecare țară având gradul de independență necesar să-și poate stabili strategia și politica de suprataxare: procent, an de aplicare etc.

Exemple: Franța, Germania și Olanda intenționează să adopte pragul de impozitare de 33%, conform acordului UE, pentru profiturile din anul 2022; 

Austria va impune o cotă de suprataxare de până la 40%, urmând ca firmele să aibă posibilitatea să-și diminueze acest prag până la 33% dacă vor genera investiții în energii regenerabile;

Italia va impune o cotă de suprataxare de 50% a profiturilor mai mari cu 10% decât media ultimilor 4 ani; Republica Cehă a aprobat, în noiembrie 2022, o taxă de 60% pe profiturile obținute în 2023 de companiile din domeniul energiei; 

Fără obiective strategice și echipe performante…e greu!

Dacă am fost sau nu predictibili în ultimii 30,100 sau 2.000 de ani, nu este scopul acestui articol. Mesajul însă care transpiră este că nu poți invita companiile străine să investească în România, să te lauzi cu creșterea investițiilor directe ca apoi să te uiți cu invidie cum performează și fac profit acolo unde tu nu ai performat!

România este pe un trend ascendent economic și este firesc ca sistemul de taxare să fie unul adaptat la specificul fiecărei industrii. Dar atât timp cât vom scoate taxe din joben (peste noapte sau la sfârșit de decembrie) nu vom avea argumente și credibilitate nici măcar atunci când intențiile sunt bune.

Și totuși, dacă statul nu-și echipează echipele guvernamentale, comisiile și managementul companiilor cu profesioniști, nu vom putea sta la masă pe picior de egalitate profesională cu investitorii, nu vom putea asigura o înțelegere comună corectă și nu vom fi niciodată credibili.

La sfârșitul zilei, am putea poate să concluzionăm că accesul în spațiul Schengen nu este de fapt despre securizarea granițelor …

Articol apărut în revista print Club Antreprenor, ediția martie 2023