Iulian Harpa, Managing Partner, HiM Public Affairs: Cine este vinovat pentru creșterea prețurilor la energie?

Articol de Iulian Harpa, Managing Partner, HiM Public Affairs

Cei care nu au trăit criza petrolului din anii ’70 sau cei care nu au crezut într-o revenire rapidă a economiilor stimulate agresiv cu injecții de capital, după un lockdown fără precedent, se pare că și-au calculat total greșit strategia.

Dacă nu ne dorim să riscăm simptomul “halo effect”, ar trebui să ne asumăm cu toții că prețurile la energie nu vor mai reveni niciodată la nivelul celor înregistrate înaintea crizei, și asta dacă ne dorim să păstrăm pentru generațiile următoare o planetă care să poată respira.

Greșeala mea și… lecția învățată!

După liberalizarea piețelor de energie din România, în baza unui research am hotărât să schimb furnizorul de gaze care avea un istoric bun, un număr impresionant de abonați și un preț imbatabil. În octombrie 2021, am fost notificat că furnizorul a renunțat să mai opereze în piața de gaze și, astfel, am fost alocat unui Furnizor de Unică Instanță (FUI). Mi-am asumat implicit că pot plăti – dacă depășesc plafonul de consum – un preț de câteva ori mai mare decât prețul deja dublat! Nu a fost cazul, dar, pentru mine, a fost un semnal de alarmă primit din piața sălbatică din România, unde furnizorii și producătorii au nevoie de o strategie solidă a contractelor pe termen lung, iar reglementatorii să evalueze corect furnizorii și să nu intervină în piață permanent retroactiv!

Ce factori au determinat majorarea prețurilor?

Sunt mai mulți factori care stau la baza acestor prețuri amețitoare și greu de gestionat de orice manager, în orice industrie și pentru orice consumator casnic. Spre exemplu, prețurile la gaze au crescut în ultimul an de 5 ori în Europa și de 2,5 ori în zona asiatică și America.

Factori clasici – deja analizați și asumați:

• Criză pandemică și lockdown-ul care a determinat anomalii de genul prețurilor negative de vânzare a barilului de petrol datorită lipsei de cerere și a spațiului de stocare;
• Revenirea mult prea rapidă a economiilor, stimulate de injecțiile de capital susținute de guverne și băncile internaționale;
• Creșterea prețurilor la certificatele CO2, de aproape 3 ori în ultimul an!
• Rezervele foarte mici de stocuri de gaze, aflate încă la minime istorice în Europa;
• Liberalizarea piețelor de energie în România, fără a ne asigura de implementarea unor mecanisme funcționale, care să guverneze trecerea cu succes către sistemul concurențial;
• Lipsa de investiții în capacități noi de producție, care în cazul României ne costă foarte mult, este foarte scumpă – fiind importatori neți de energie în ultimii 2 ani!

Factori identificați în ultimele luni

•  Livrările de gaze mult mai mici, în ultimele luni, din partea Rusiei (41% din totalul importurilor de gaze în Europa sunt asigurate de Gazprom);
•  Reducerea producției de energie din combustibili fosili, fără a balansa cu o creștere echivalentă cu energie din surse regenerabile;
• Opțiuni de contractare pe termen scurt, speculative, în detrimentul unor contracte pe termen lung între producători și furnizori. Fiecare din ei încercând să beneficieze de oportunitățile piețelor pentru ziua următoare (PZU).

New commers

•  Prețurile producătorilor de energie regenerabilă a fost aliniat (pe tot lanțul producător – transportator – distribuitor – furnizor) la prețurile producătorilor de energie din combustibili fosili;
• Creșterea prețului la petrol din ultima perioada, care, implicit, atrage imediat și creșterea prețurilor la gaze;
• Concurență Europei cu zona asiatică privind aprovizionarea cu GPL.
• Riscurile geopolitice recente care aduc o lipsa de predictibilitate în piață.

ANOMALII ÎN PIAȚA DE ENERGIE GLOBALĂ

Deși încercăm să înțelegem tot acest cumul de factori denumiți “perfect storm” vă propun să parcurgem împreună unele excepții înregistrate de piața de energie la nivel mondial. Poate așa ne vom face o idee despre cât de repede și consistentă va fi revenirea la prețuri predictibile în energie:

• UK a închis în 2020 ultima mină de cărbune și în 2022 va plăti o sumă considerabilă pentru a susține funcționarea centralelor de rezervă!
• Germania va închide până la sfârșitul lui 2022 toate centralele nucleare și acum este obligată să utilizeze centrale vechi pe cărbune și, în actualul context geopolitic, încă speră la operaționalizarea celui de-al doilea gazoduct care o leagă de livrările de gaze rusești;
• Olanda este în plin proces de închidere a celui mai mare zăcământ de gaze din Europa, în condițiile în care resimte deja o cerere acută de energie!
• România, al doilea producător de gaze din UE, amână de aproape 10 ani legiferarea exploatărilor offshore care ar putea compensa declinul producției onshore!
• Europa marșează în continuare pe politica de atingere a neutralității climatice până în 2050 și încearcă să stimuleze trendul prin pachetul Fit for 55. În același timp, realist vorbind, continentul nu poate susține de facto tranziția către energie verde, care se dovedește un proces impredictibil
• UE impune o taxă de CO2 la graniță pentru a proteja competitivitatea produselor europene în raport cu terțe părți, dar nu are nicio soluție pentru competiția între produsele și serviciile țărilor intră-comunitare!
• China, cel mai mare producător de cărbune, a mărit deja producția de cărbune deși și-a asumat pactul climatic de reducere a emisiilor de CO2. Mai mult, își propune să pună în operare centrale noi de cărbune în condițiile în care se confruntă tot mai des cu pene de curent!

TAXONOMIA UE – CUM RĂMÂNE CU GAZUL ȘI NUCLEARUL?

În salvare a venit UE, care a conceput o nouă etichetare sau taxonomie, care sortează economia în activități pe care le consideră durabile din punct de vedere ecologic, de la instalarea pompelor de căldură până la digestia anaerobă a nămolului de canalizare.

Din perspectiva românească, etichetarea energiei nucleare ca fiind verde, ținând cont de eliminarea în siguranță a deșeurilor toxice, este susținută de unele țări (de exemplu, Franța) și deloc de altele (de exemplu, Germania). Cu toate acestea, la sfârșitul zilei, energia nucleară poate juca un rol important în obținerea emisiilor nete zero. Pe de altă parte, planul de etichetare a gazelor naturale ca fiind verde, considerat un combustibil de tranziție vital în următorul deceniu, a fost și el controversat.

Tranziția UE este lentă și destul de timidă și până nu va fi asumată și implementată efectiv companiile și investitorii nu au stimulente clare pentru a fi ecologice!

Pe scurt, deși a pune un preț pe carbon transmite un semnal nu doar firmelor listate, în prezent, activele poluante pot fi mai profitabile decât cele verzi!!!

CE FAC AUTORITĂȚILE ROMÂNE ȘI CINE ESTE VINOVAT?

Nu vreau să mă refer din nou la “halo effect”, dar cred că este important să evităm măsurile populiste pe termen scurt, care nu vor rezolva provocările actuale. Vor veni cu un singur livrabil: va aduce neîncredere în societate, fără nicio altă dezvoltare durabilă.

În acest context în care suntem predispuși la riscul unor decizii populiste, nesustenabile, este important să înțelegem mai bine managementul autorităților și dacă acțiunile sunt eficiente și cu impact în această perioadă de criză:

• Este greu de identificat valoarea adăugată de constituirea comisiilor parlamentare de investigații și analiză (își aduce cineva aminte ce rezultat a avut constituirea comisiei parlamentare, imediat după liberalizarea pieței de energie?).
• Este oportun să înțelegem cauzele care au determinat România să fie singura țară din UE care apelează la mecanismul de plafonare a prețurilor în energie și cât își permite bugetul de stat să susțină acest efort?
• Cum putem înțelege mecanismul de funcționare a ajutorului pentru consumatorii vulnerabili, în paralel cu plafonarea prețurilor?
• În același timp, ar fi util să înțelegem sursele de informații care au stat la baza declarațiilor publice, din partea autorităților din toamna anului trecut, conform cărora, prețurile la gaze se vor ieftini începând din 1 ianuarie 2022, când gazoductul Nord Stream 2 va fi operațional!
• De asemenea, la ce informații să ne raportăm acum, când politicienii ne spun ferm la sfârșit de ianuarie 2022 că prețurile la energie vor scădea începând din aprilie 2022?!

Putem începe vânătoarea de vrăjitoare și să împărțim responsabilitățile între producători și furnizori, dar lipsa de investiții în capacități noi de producție, retehnologizare, sisteme de contorizare inteligente și digitalizare – din ultimii 30 de ani – la care se adaugă lipsa de competență și profesionalism în industriile strategice, încep să-și arate colții! Și, pentru că întrebarea “cine este vinovat?” devine retorică, permiteți-mi să va întreb: Cât timp ne mai putem permite specializarea la locul de muncă, din 4 în 4 luni?