Video-interviu cu Nicu Vasile, Președinte, LAPAR: România are cea mai mică rată de folosire a pesticidelor din Europa

Video-interviu cu Nicu Vasile,

Președinte LAPAR

(Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România)

România are cea mai mică rată de folosire a pesticidelor din Europa

Cum este organizat LAPAR în prezent? Care sunt beneficiile membrilor?

Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România numără 18 asociații județene, o suprafață de 648.000 de hectare și reprezintă 12% din totalul angajaților din sectorul agricol.

Cum apreciați ritmul de dezvoltare a industriei agricole românești în 2021?

Acum câteva săptămâni, căutam în arhive date despre Ministerul Industriei din România, pentru a vedea cum dezvoltăm aceste ramuri ale Agriculturii. Când vorbim despre agricultură, evidențiez faptul că țara noastră este un exportator de materie primă, acesta fiind principalul sector de activitate, de unde putem să relansăm România din punct de vedere economic.

În clipa de față, potențialul agriculturii din România nu a atins pragul de 30%. Trebuie să dezvoltăm procesarea acestor materii prime, ținând cont că 40% din business-ul agricol depinde de specialiști și de tehnologie, iar restul de 60% depinde de natură, dar și de produsele pe care noi le oferim din industrie către agricultură.

În primul rând, referindu-mă la inputuri agricole – România nu mai produce semințe, insecticide sau pesticide. Am devenit astfel un stat importator. Prețul la îngrășăminte a crescut cu 300% față de perioada ianuarie-februarie a acestui an. În trecut, România avea foarte multe fabrici de îngrășământ, împărțite la nivel național foarte bine, pe zone de interes agricol, dar în momentul de față nu mai funcționează absolut nimic. Nu există o consultanță bine pusă la punct. De asemenea, lipsește cererea industriei pe materia primă (produsul finit): cerealele.

România importă de toate, de la inputuri pentru agricultură, până la carne și patiserie congelată, ceea ce atârnă greu în balanța agroalimentară, în condițiile în care valoarea producției autohtone agroalimentare este departe de potențial.

Discutând despre GreenDeal și summitul G20 de la Glasgow, unde s-a luat angajamentul pentru a reduce amprenta de carbon pentru protecția mediului, apreciem că aceste noi reglementări vor reprezenta un obstacol în dezvoltarea economică a fermierului/agriculturii. România este o țară preponderent agrară. Începând cu anul 1945 până în anii `90 și chiar și în prezent, agricultura a fost principalul atuu al țării noastre.

Care sunt cele mai mai provocări ale fermierilor români?

Această reducere a cantității de pesticide și a amprentei de carbon. Împreună cu colegii mei dezbatem în cadrul întâlnirilor din diverse forumuri, aceste două provocări. România are cea mai mică rată de folosire a pesticidelor din Europa, producând astfel cele mai curate produse agricole. Reducerea utilizării pesticidelor cu 50% reprezintă un procent enorm, având în vedere că utilizăm, în prezent în medie, 700 de grame de pesticide la hectar, comparativ cu alte țări din UE care folosesc 7 kilograme. Rolul cercetării este foarte important, mai ales atunci când ne referim la partea economică, punând față în față veniturile și cheltuielile.

Cum colaborați cu instituțiile care reglementează și finanțează activitatea fermierilor (Ministerul Agriculturii, AFIR etc.)?

În general colaborăm bine. Însă am constatat că sunt puțini oameni care doresc să se implice în dezvoltarea lucrurilor. Acest lucru s-ar putea schimba, dacă ne-am dori mai mult, deoarece această latență nu aduce niciun beneficiu.

Cum vedeți rezultatele subprogramului Agro IMM Invest administrat de FNGCIMM?

Un proiect foarte bun, am trimis adrese guvernanților pentru a mări fondurile, dezvoltându-se Agro IMM Invest. Pentru fermieri acest subprogram a fost un sprijin consistent. În anul 2020, terenurile din județele din regiunile de Sud și Sud-Est au avut mari probleme cu seceta, acest lucru cauzând o problemă între fermieri și furnizori. Unele bănci au înțeles acest lucru și au făcut reeșalonarea debitelor, dar foarte multe ferme se decapitalizează. Legal de această problemă, fermierul trebuie să aibă un cadru legislativ corect, care să-l stimuleze, deoarece el trebuie să creeze o plusvaloare societăților comerciale.

Datorită lipsei de educație și a unei politici demografice corecte, societatea românească nu oferă specialiști. Putem observa exodul forței de muncă din România către țările vestice. În sectorul agricol nu avem o strategie clară, pe termen lung. Fiind un mediu concurențial, dar și competitiv, la nivel global, trebuie să avem oameni foarte bine pregătiți din punct de vedere profesional. Discutând despre piața de desfacere, este foarte greu să ajungi să vinzi către supermarketuri, având totodată cele mai mari costuri de producție. Aici este marea problemă a fermierului: desfacerea.

Din deficitul bugetar al anului 2021, peste 3 miliarde de euro revin datorită importurilor de produse agro-alimentare, în special din Germania, Ungaria și Polonia. Ungaria are 5,3 milioane de ha, iar noi avem 9,7 milioane de ha de teren arabil, 14 milioane de ha teren agricol, iar ei muncind cu simț de răspundere, reușesc să exporte la noi. Tot respectul. România are 34% din totalul fermierilor, la nivel european, dar nu producem decât 3% din total. În schimb, Franța are 4% din totalul fermierilor, la nivel european, dar produce 7%. Aici e o contradicție, dacă analizăm fiecare factor în parte.

Ce impact vor avea schimbările climatice pentru fermierii români?

Fermierii români nu sunt pregătiți deloc de acest impact. Având 64 milioane ha de sol la nivel național, amprenta de carbon înseamnă consum ridicat de carburant. Nerespectarea normativelor dovedește faptul că fermierii români nu sunt pregătiți pentru schimbările climatice. Din păcate, avem 4,7 milioane ha de teren care nu generează niciun venit. Cum să fim pregătiți? Trebuie creată o legislație care să-i ajute pe oameni să se unească, nu să fie dezbinați. În ceea ce privește contractul de arendă, acesta trebuie să aibă două principii: termenul de arendă și arenda (minimă și maximă). Există programe, exemplu fiind ”Tânărul fermier”, însă tânărul fermier nu știe despre ce este vorba. Lipsa informațiilor poate duce la faliment. La nivelul localității, ferma trebuie să reprezinte o platformă economică. Țara noastră nu poate să accepte mai mult de 110.000 de fermieri. Din 815.000-820.000 de fermieri care depun la APIA, sunt fiscalizați maxim 30.000. Trebuie însă să-i ajutăm și pe ceilalți, care-și plătesc TVA, nerecuperându-și absolut nimic, la care se adăugă și alte cheltuieli.

Referindu-mă la fermierii trecuți de 65 de ani, care-și consumă pensia în cele două hectare de teren pe care le deține, nereușind să înregistreze plusvaloare, decât munca fizică, aceștia ar trebui să primească o rentă viageră. ADS-ul trebuie să vină, să se implice foarte mult. Luând exemplul din Franța, domeniile statului au prioritate în cumpărarea unei anumite ferme. Termenul contractului de arendă ar trebui să fie de minim 10 ani, pentru a putea avea un business plan predictibil, prin care pot fi amortizate cheltuielile și prin care să se poată investi în irigații. În momentul de față, din cauza lipsei despăgubirilor, există un haos total.

Care sunt avantajele și dezavantajele aderării unui fermier la o cooperativă agricolă?

Din punct de vedere economic sunt foarte multe avantaje. Noi, fermierii, trebuie să ne unim pentru a reuși să facem contingente pentru fiecare produs în parte. Am stricat toate serele, din jurul marilor orașe, construindu-le acum în mijlocul câmpului, unde există arie liberă.

Când pornești o afacere trebuie să ai în vedere următorii factori: forța de muncă și specializarea zonei respective pe un anumit domeniu. Transportul este o cheltuială mare: 95% din totalul cerealelor din România sunt transportate rutier. Ideal ar fi ca la 2-3 fermieri să fie câte o moară, câte un abator. Dacă nu venim cu măsuri legislative, probabil că va mai dura 4-5 ani, pentru validarea acestor platforme economice zonale/locale. Statul ar trebui să aibă, în mod normal, același interes ca al oricărui agent economic: de a crea profit, de pe urma căruia se poate genera impozitul. 42% din culturile României sunt asigurate de agenți economici, dar restul de 58% sunt asigurate de împrumuturile externe, care nu sunt nemărginite. În primăvară țara noastră va avea un mare exod al forței de muncă, care va pleca. Ce se va întâmpla atunci cu agentul economic? Toate sistemele României sunt pe cota de avarie. Pe piața internă nu există un furnizor care să clarifice piața. Prețurile semințelor certificate nu erau atât de ridicate, dar și calitatea lor era mai bună, pe vremea când Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea era un competitor bun. Nu se regăsesc, în mediul economic, milioanele investite în cercetare. De asemenea, lipsa parteneriatelor reprezintă o altă problemă: există foarte multe probleme economice între agenții economici. Statul ar trebui să fie ultimul care încasează creanțele, nu primul. Din punct de vedere al respectului reciproc, nu există constrângere în România.

Cum vedeți procesul de consolidare a regimului juridic al contractelor de închiriere, concesiune și de arendă?

Procesul de consolidare a regimul juridic al contracte de închiriere, concesiune și de arendă, se poate comasa prin renta viageră agricolă. Fermierii de peste o anumită vârstă, care oferă terenul în arendă ar trebui să primească și o rentă viageră, în afară de arenda pe care o primesc. În urmă cu 4-5 an exista un proiect, prin care cel care dădea terenul în arendă, primea 50 de euro. Pentru o porțiune mică de teren, cumpărarea unui utilaj nu este rentabilă. Renta viageră ar fi o soluție, fără discuție. Fermierul primește bani din productivitatea pe care o crește. În ultimii 30 de ani nu s-a auzit de productivitatea muncii. Creșterea productivității muncii duce la rentabilitatea noastră și la creșterea nivelului de trai. Sunt țări care sprijină investitorii autohtoni, pentru a reuși să facă afaceri în alte țări, iar în România sunt foarte mulți investitori străini, care sunt sprijiniți de către țările lor de origine.

Aș dori să ne respectăm mai mult, să nu ne mai sfidăm și să fim mai corecți.