Doctorul în Achiziții din Timișoara recomandă – Doctorul în Achiziții din București răspunde – Episodul 30 (11/26) – Episodul 11, din 2026 „OECD ne face portretul: între ‘bine, dar se poate și mai bine’ și ‘mai avem de tras la administrat'”

📲Rămâi conectat la cele mai importante știri, interviuri, analize și oportunități din mediul de afaceri / antreprenoriat. Urmărește Club Antreprenor pe WhatsApp.
👉 Abonează-te la Club Antreprenor pe WhatsApp.

Despre autori

Episodul 30 (11/26)  – Episodul 11, din 2026 „OECD ne face portretul: între ‘bine, dar se poate și mai bine’ și ‘mai avem de tras la administrat'”

Doctorul din Timișoara, vorbește:

A venit și momentul acela al anului când Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) ne face portretul. Și, spre deosebire de pozele de buletin, ăsta e un portret detaliat, cu radiografie și analize de sânge. Ne referim desigur, la OECD Economic Survey: Romania 2026, tocmai publicat.

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) a publicat la 16 martie 2026 raportul OECD Economic Surveys: Romania 2026. Capitolul 4 („Strengthening Romania’s competitiveness”) dedică o secțiune consistentă achizițiilor publice, confirmând progresele legislative, dar și blocajele cronice de implementare.

Acum, ca orice pacient care-și citește foaia de observație, am trecut rapid peste părțile bune și ne-am oprit la cele care dor. Și, pentru că suntem “doctori” în achiziții, am căutat cu lumânarea secțiunile care ne vizează. Surpriză ? Nu prea. Dar e util să vedem cum ne vede lumea, nu doar cum ne vedem noi, dimineața, în oglinda SEAP-ului.

Mesajul central al OECD merită reținut fără cosmetizare: achizițiile publice reprezintă aproximativ 11% din PIB-ul României, ceea ce înseamnă că orice disfuncție în acest sector produce efecte nu doar administrative, ci și economice, asupra investițiilor, concurenței și utilizării banului public. În aceeași logică, raportul arată că eficientizarea achizițiilor publice poate contribui la economii fiscale estimate, în scenariul ilustrativ al reformelor OECD, la aproximativ 0,15% din PIB.

Hai să prezentăm, în stilul nostru, concluziile OECD despre pacientul numit „Sistemul de Achiziții Publice din România„.

Doctorul în Achiziții din București răspunde:

Doctorul în Achiziții din București dă din cap:

1. Partea plină a paharului: „Bazele sunt solide, dom’ doctor !”

OECD recunoaște explicit: „Public procurement… remains a key area where legal provisions are fundamentally sound” (Achizițiile publice … rămân un domeniu-cheie în care dispozițiile legale sunt, în esență, solide). Legea nr. 98/2016 (cu modificările ulterioare) permite achiziții strategice, sociale, sustenabile și inovative, iar România beneficiază de fonduri UE (2,2 % din PIB anual în 2020-2024) și de integrarea în lanțurile valorice globale, care au adus câștiguri de productivitate și transfer tehnologic.Achizițiile publice reprezintă aproximativ 11 % din PIB, iar eficientizarea lor ar genera economii estimate la +0,15 % din PIB (vezi scenariul de reforme structurale, Tabel 1.3).

• Cadrul Strategic: Legea nr. 98/2016 permite implementarea achizițiilor strategice (sociale, sustenabile și inovative). 

• Impact Economic: Achizițiile publice reprezintă aproximativ 11% din PIB-ul României.

• Potențial de Optimizare: Eficientizarea acestui sector ar putea genera o creștere economică de +0,15% din PIB conform scenariilor de reformă structurală (Tabel 1.3 din raport).

• Instrumente de Suport: Există ghiduri actualizate, inclusiv cele dezvoltate în colaborare cu EISMEA și ANAP în 2026.

Ceea ce știm și noi: România a făcut progrese remarcabile. Suntem bine integrați în piețele globale, atragem investiții străine, iar fondurile UE sunt un motor important pentru investiții și creștere pe termen lung. Practic, avem materialul genetic bun. La capitolul achiziții, asta înseamnă că avem o Lege (98/2016) care, teoretic, ne permite să facem achiziții strategice, sociale, sustenabile ;i inovative. Avem cadrul, avem chiar și ghiduri (cum e cel de la EISMEA / ANAP / PPE+ Europe, 2026).

OECD formulează explicit paradoxul pe care practicienii îl cunosc deja: deși „legal provisions are fundamentally sound” („dispozițiile legale sunt, în esență, corecte”), implementarea „falls short” („nu este suficient”). Această observație este importantă pentru că mută discuția din zona reflexului legislativ — „mai trebuie o lege” — în zona capacității administrative, a standardizării și a predictibilității. Cu alte cuvinte, problema principală nu pare să fie absența cadrului normativ, ci felul în care acesta este aplicat în practică.

Mai mult, OECD observă că integrarea în lanțurile valorice globale ne-a adus productivitate și transfer tehnologic. Exact ceea ce spuneam și noi când vorbeam despre importanța ca firmele locale să se conecteze cu giganții străini. Așadar, direcția e bună. Mașina merge.

Doctorul din Timișoara continuă, cu un timbru trist:

2. Partea goală a paharului – și e mai goală decât am crede

Acum, partea care ne doare. Pentru că, dacă tot suntem la control, hai să auzim diagnosticul complet. OECD identifică câteva puncte slabe care ne afectează direct munca de zi cu zi:

Noi suntem campioni la „să vedem cu cine vine” și la „hai să vorbim direct, că e mai simplu”. Asta nu e concurență, e loterie.

• Raportul constată fără echivoc: „Competition is limited, as shown by a high share of single-bid procedures (45 %, compared to the EU average of 38 %) and of negotiated procedures without prior publication (23 %, versus the EU average of 6 %).” („Concurența este limitată, după cum o demonstrează ponderea ridicată a procedurilor cu o singură ofertă (45 %, față de media UE de 38 %) și a procedurilor prin negociere fără publicare prealabilă (23 %, față de media UE de 6 %).”) 
• Cauzele identificate de OECD (pp. 128-129):
  • documente nestandardizate și criterii de selecție rigide sau complexe;
  • termene insuficiente pentru pregătirea ofertelor;
  • garanții disproporționate;
  • capacitate administrativă redusă a autorităților contractante;
  • schimbări legislative frecvente în trecut (deși „the legal procurement framework has shown more stability since mid-2024”) („Cadrul juridic al achizițiilor publice a dat dovadă de o mai mare stabilitate începând cu jumătatea anului 2024”);
  • percepția corupției și barierele pentru IMM-uri.

Aceste probleme reduc accesul la licitații, cresc costurile și afectează absorbția fondurilor UE – exact cum semnalăm de ani buni în comunitatea de achiziții.

• Bariere administrative și birocrație: Ghidul OECD vorbește despre proceduri greoaie, lipsă de standardizare și, culmea, schimbări legislative frecvente. Fix ce spuneam în episodul 16 despre clauza suspensivă și predictibilitate. Cum să ai ofertanți mulți, dacă în fiecare săptămână se schimbă regulile ? E ca și cum ai juca fotbal, dar porțile sunt mutate în timpul meciului.
• Capacitatea administrativă redusă: Se confirmă ceea ce știm cu toții: autoritățile contractante sunt adesea depășite. Personal insuficient, pregătire profesională deficitară (Nu se spune cu subiect și predicat dar avem a treia ordonanță “trenuleț” anuală care INTERZICE formarea profesională). Nu poți construi poduri rezistente dacă inginerii învață doar din manuale vechi. 

Din această perspectivă, concluzia utilă pentru profesioniștii din domeniu este că performanța achizițiilor publice nu se va îmbunătăți prin sofisticarea suplimentară a regulilor, ci prin reducerea costurilor de participare și a incertitudinii pentru operatorii economici.                 Acolo unde documentațiile sunt greu de urmărit, criteriile sunt disproporționate sau timpul pentru pregătirea ofertelor este nerealist, piața reacționează previzibil: participă mai puțini operatori, iar competiția scade. Aceasta este, de fapt, logica economică din spatele indicatorilor semnalați de OECD.

Doctorul din București surâde și zice:

Recomandările OECD, iată ce ne sfătuiește specialistul – rețeta clară și aliniată cu practica europeană

OECD recomandă explicit (pp. 128-129 și Tabel 4.2) : „enhancing the predictability of procurement calls, providing clearer technical guidance and realistic selection criteria… allowing sufficient time for bid preparation and standardising documents” ; „a more proactive engagement with markets, including training for SMEs” („îmbunătățirea previzibilității anunțurilor de achiziții publice, oferirea unor orientări tehnice mai clare și a unor criterii de selecție realiste… acordarea unui timp suficient pentru pregătirea ofertelor și standardizarea documentelor”; „o implicare mai proactivă pe piețe, inclusiv prin organizarea de cursuri de formare pentru IMM-uri”);

• consolidarea capacității autorităților contractante;

• continuarea implementării Strategiei Naționale de Achiziții Publice 2023-2027.

Acestea se suprapun cu principiile „once-only” („o singură dată”) și cu ghidul EISMEA / ANAP / PPE+ Europe 2026 privind aspectele lanțului de aprovizionare. 

Paginile de final ale „foii de observație” vin cu rețeta. Și, ce să vezi, se suprapune aproape perfect cu ce am tot promovat noi :

• Predictibilitate, claritate și standardizare. Exact, nu vrem legi noi, vrem legi stabile. Nu vrem caiete de sarcini scrise de Kafka, vrem modele clare, pe înțelesul tuturor.

• Simplificarea procedurilor de autorizare / licențiere. Adică, hai să lăsăm birocrația deoparte și să facem viața mai ușoară firmelor care vor să participe la licitații. 

• Consolidarea capacității autorităților contractante. Adică, băgați bani în training, în oameni, în instrumente, nu-i mai considerați infractori care se plimbă la munte și la mare ca să facă formare. Nu mai tratați comisia de evaluare ca pe o corvoadă, ci ca pe o funcție strategică. 

Diagnosticul OECD e dureros, dar corect. Nu suntem în stare gravă, avem o constituție robustă (creștere economică, integrare europeană), dar avem și câteva boli cronice de care nu ne putem vindeca fără tratament. Iar tratamentul nu e o pastilă-minune, e o schimbare de stil de viață: mai puțină birocrație, mai multă predictibilitate, mai multă pregătire profesională și, mai ales, mai multă asumare.

Concluzie și mesaj ca experți în achiziții, afirmă Doctorul din Timișoara

Raportul OECD nu este o critică, ci un diagnostic precis și o hartă de drum. România nu are nevoie de noi legi, ci de stabilitate legislativă, standardizare reală (caiete de sarcini-model), digitalizare integrată (SEAP + platforme conexe) și investiții în oameni (formare continuă, nu interdicții anuale).Implementarea acestor recomandări ar reduce rata ofertelor unice sub media UE, ar crește transparența și ar transforma achizițiile publice din „cost” în adevărat motor de competitivitate și absorbție de fonduri europene.

Doctorul din București adaugă:

Ce e de făcut ? Rețeta de la miezul problemei

Recomandările OECD sunt clare și se lovesc exact de ce spuneam noi, când vorbeam de clauza suspensivă și lipsa de predictibilitate:

• Stabilitate legislativă: Nu mai adoptați legi prin OUG decât în cazuri de urgență reală. Dați timp pieței să se adapteze. OUG nr.41/2025 și 52/2025 au creat un precedent periculos.

• Digitalizare reală, nu de fațadă: Avem SEAP, avem platforme, dar ele nu sunt integrate. Un ofertant trebuie să bifeze aceleași date de 10 ori în 10 pagini / patforme diferite. Eficientizarea asta se numește „o singură dată” (once-only principle). OECD ne îndeamnă exact la asta : să folosim digitalizarea ca să simplificăm, nu să complicăm.

• Capacitate administrativă: Adică, oameni. Plătiți mai bine, pregătiți continuu, lăsați să decidă pe baza legii, nu pe baza fricii de control. OECD ne spune să dărâmăm zidurile și să construim în loc drumuri. Prin training, prin ghidaje clare, prin delegare de responsabilitate.

• Anti-corupție și integritate: Noile legi (”lobby, post-public employment” („lobby, după încetarea raporturilor de muncă”)) sunt binevenite, dar trebuie aplicate. A.N.I., D.N.A. și A.N.A.P. trebuie să fie parteneri, nu justițiari. Să ajute autoritățile să facă bine, nu doar să le prindă când fac rău. O cafea între doi doctori nu e conspirație, e socializare profesională. Important e să fie declarată și să nu influențeze nimic.

Mai trebuie făcută o precizare de metodă. Raportul notează că, între 2020 și 2024, cheltuielile finanțate din granturi UE nerambursabile au reprezentat în medie circa 2,2 % din PIB anual. Această cifră este relevantă pentru contextul investițiilor publice și al absorbției fondurilor europene, dar nu trebuie confundată cu o măsură directă a performanței achizițiilor publice. Ea arată însă de ce eficiența procedurilor de achiziție contează atât de mult: calitatea și viteza achizițiilor influențează direct capacitatea statului de a transforma resursele europene în investiții concrete. 

– Concluzia Doctorului din Timișoara, achiesată și de Doctorul din București :

Raportul OECD nu e o condamnare. E o șansă. Ne arată exact ce trebuie să reparăm ca să fim luați în serios în Europa. Să nu fim țara cu cea mai mare rată de oferte unice, ci țara cu cele mai transparente și competitive licitații. E un drum lung, dar avem GPS-ul dat de OECD și avem benzină din fonduri europene. Acum trebuie doar să conducem cu cap, nu cu emoții.

În concluzie, lectura corectă a OECD se citește într-o cheie sobră : România nu pornește de la zero în materie de achiziții publice, dar nici nu poate pretinde că problemele sistemice au fost rezolvate. 

Cadrul există. 

Strategia există. 

Direcțiile de reformă sunt deja cunoscute. 

Ceea ce lipsește este aplicarea coerentă: documentații mai standardizate, criterii mai bine calibrate, acces mai bun pentru IMM-uri, termene realiste și instituții mai bine pregătite să gestioneze achiziții competitive. Exact aici se va decide dacă achizițiile publice rămân o zonă de conformare formală sau devin, în sfârșit, un instrument real de competitivitate și bună guvernare.

Cu respect, luciditate și un exemplar tipărit al Raportului OECD pe noptieră,

Alin Izvoran & Ovidiu Slimac  

Surse:

• OECD (2026), OECD Economic Surveys: Romania 2026, OECD Publishing, Paris, 16 martie 2026. https://doi.org/10.1787/4844067e-en (în special pp. 128-129 și secțiunea 1.4.1). 

• Raportul de referință complementar: OECD (2025), Managing Public Procurement Risks in Romania: Ensuring Integrity and Efficiency.
• Strategia Națională în domeniul Achizițiilor Publice 2023–2027, aprobată prin HG nr. 554/2023, publicată de ANAP.

n.a. Articolul (al treizecilea) face parte din seria „Doctorul în Achiziții din Timișoara recomandă – Doctorul în Achiziții din București răspunde” – o colecție de reflecții umoristice și realiste despre lumea achizițiilor publice din România și nu numai. 

p.s. S-a folosit AI pentru crearea imaginilor vizuale (pozele) din articol