Câte investiții pierde România odată cu încrederea antreprenorilor?

Evenimente Club Antreprenor

Mircea Fica
Mircea Ficahttps://www.clubantreprenor.ro/
Fondator Revista Club Antreprenor & clubantreprenor.ro

Publicăm mai jos materialul primit de la Cosmin Alexandru Buzăianu, Antreprenor, Directorul companiei ELECTRIC SRL din Focșani, județul Vrancea.

Ni se cere să investim, să angajăm, să producem, să exportăm și să avem curaj. Facem toate acestea. Apoi, când cerem finanțare pentru următorul pas, ajungem să ne întrebăm dacă mai contează ceea ce am construit sau dacă trebuia să cunoaștem persoana potrivită. Eu am ajuns să-mi pun această întrebare. Și refuz să mă obișnuiesc cu ea.


Sunt Cosmin Alexandru Buzăianu, antreprenor și director al ELECTRIC SRL din Focșani. Compania noastră produce în România din 1990, cu activitate neîntreruptă. Sunt 36 de ani în care am trecut prin crize, am investit, am crescut numărul angajaților și cifra de afaceri și ne-am plătit la timp obligațiile către bugetul de stat. Câte firme românești pot pune pe masă un asemenea parcurs?

Experiența unei firme trebuie privită alături de documentele fiecărui proiect. Știu că vechimea nu garantează aprobarea unei finanțări și că fiecare investiție trebuie verificată. Dar când discutăm despre capacitatea noastră de a construi un plan realist, cei 36 de ani de producție, comenzi, salarii și investiții sunt o dovadă care merită luată în serios.

Am depus proiectul „Crearea unei unități noi de producție a ambalajelor cu conținut ridicat de material reciclat”, cod SMIS 351945, în cadrul Programului Regional Sud-Est 2021–2027. Vrem tehnologii noi și capacitatea de a concura cu multinaționalele prezente în România și dincolo de granițele ei. Valoarea investiției depășește sprijinul maxim disponibil prin grant. Ne asumăm contribuția proprie și riscul de a merge mai departe.

Pentru acest proiect am construit o clădire nouă, am făcut mutările necesare și am pregătit infrastructura. Spațiul destinat noii unități era fără utilaje. Acolo urma să instalăm echipamentele și să organizăm noul flux de producție. Am luat decizii și am cheltuit bani înainte să avem certitudinea finanțării, pentru că o investiție industrială trebuie pregătită din timp.

Știam că proiectul putea fi acceptat sau respins. Îmi asum acest risc. Tocmai de aceea mă așteptam ca evaluarea să fie riguroasă, explicabilă și sprijinită pe repere pe care să le putem verifica. Când pui bani proprii și ani de muncă într-o investiție, ai dreptul să înțelegi concret de ce este oprită.

Am lucrat cu o firmă de consultanță care a depus proiecte mari, cu experiență. Din discuțiile cu consultantul nostru, acesta a fost cel mai amplu proiect pregătit de ei ca întindere a documentației: tehnologii, descrierea investiției, marketing, plan de afaceri și studiu de piață. Un dosar mare nu este automat un dosar bun. Dar în spatele lui sunt muncă, date și o investiție reală, iar toate acestea trebuie analizate cu aceeași seriozitate cu care au fost pregătite.

La 5 octombrie 2026 am primit notificarea nr. 12871/AM: proiect respins, ca urmare a acordării a zero puncte la subcriteriile 6.a și 6.b, privind calitatea planului de afaceri. Acolo apar formulări precum „bine structurat”, „coerent”, „realiste” și „suficient justificate”.

Autoritatea invocă necorelări și lipsuri în documentație. Contestăm aceste concluzii și vom răspunde punctual, cu trimiteri la documentele depuse. Însă problema de principiu rămâne: atunci când o apreciere asupra coerenței sau realismului poate elimina o investiție, explicația trebuie să permită verificarea concluziei și a proporției dintre problema invocată și consecința ei. Ce anume justifică zero puncte și respingerea întregii investiții? Sunt aceleași repere folosite pentru fiecare solicitant?

În fabrică, lucrurile se măsoară. Știm cât produce un utilaj, cât consumă, cât costă materia primă, cât durează un ciclu și la ce preț putem vinde. Previziunile au ipoteze și riscuri, iar acestea pot fi discutate și verificate. O concluzie despre realismul unui plan trebuie legată de aceste date. Altfel, antreprenorul rămâne cu verdictul, fără să poată înțelege ce anume face diferența dintre aprobare și respingere.

Ni s-au cerut clarificări. Am răspuns. În motivarea respingerii apar însă inclusiv aspecte pentru care nu ni s-au cerut lămuriri punctuale. Asta ne revoltă: parcurgem etapa în care ar trebui să fie clarificate nelămuririle, răspundem întrebărilor primite, iar la final aflăm că ar fi trebuit să răspundem și altora. Ce rost mai are dialogul dacă întrebarea decisivă apare abia în refuz?

Despre asta vom vorbi în contestație. Despre asta cerem explicații publice. Fiecare eroare trebuie indicată concret, fiecare răspuns trebuie analizat și fiecare decizie trebuie să poată fi verificată. O autoritate care decide accesul la bani publici are și responsabilitatea de a arăta cum a ajuns la concluzie.

Demersul meu public a început înainte de această respingere. Am făcut un clip adresat domnului Dragoș Pîslaru, în care am spus: „Nu cer nimic altceva decât corectitudine.” Vorbeam atunci despre tehnologii noi, fabrici, export și valoare adăugată creată aici. Spuneam că turismul este important și ceream ca industria românească să primească o șansă reală de dezvoltare.

Ministrul mi-a răspuns public. A explicat că nu aprobă sau respinge nominal proiecte și că rolul său este unul de strategie și management. Tot el a spus că atunci când lucrurile nu funcționează cum trebuie, îi revine datoria să încerce să le clarifice și să găsească soluții pentru beneficiari. Am apreciat răspunsul. Tocmai această responsabilitate de a privi sistemul este cea la care fac apel acum.

Ulterior apelului meu public, au fost anunțate fonduri suplimentare. Am privit acel pas cu speranță. Problema părea să se deblocheze. Astăzi, pentru noi, blocajul este în evaluare. Am pregătit proiectul având în vedere un punctaj de peste 90 de puncte din 100, care urma să fie verificat de evaluatori. Acum suntem eliminați prin două subcriterii. Suplimentarea bugetului ajută numai dacă și selecția inspiră încredere.

Am transmis scrisori domnului Dragoș Pîslaru și ministrului Economiei și am pregătit demersuri către celelalte instituții competente. Vom depune contestația. Dar această scrisoare merge mai departe de dosarul nostru, pentru că încrederea în accesul la finanțare privește întreaga economie.

Am discutat cu consultantul nostru și cu alți consultanți. Mi s-a spus că asemenea criterii sunt folosite pentru a elimina proiecte și a face loc „firmelor de partid”. În altă discuție am fost întrebat de ce nu am mers la un anumit consultant din Vrancea, despre care mi s-a spus că a lucrat în minister și că obține aprobarea proiectelor mari. Recomandarea era să merg la el.

Acestea sunt relatările care mi-au fost comunicate și cer să fie verificate. Este grav că asemenea explicații circulă și sunt oferite unui antreprenor ca și cum ar descrie mersul firesc al lucrurilor. Când ajungi să te întrebi dacă aceeași contestație ar avea altă soartă prin „consultantul potrivit”, încrederea în sistem este deja zdruncinată. Cine verifică dacă accesul este egal? Cine urmărește posibilele conflicte de interese? Cine compară modul în care sunt evaluate proiectele?

Îmi pun întrebări și despre rezultatul economic al finanțărilor. Vreau să știu ce produc acești bani după ce sunt cheltuiți: activitate, locuri de muncă, exporturi și venituri fiscale durabile. Într-un an atât de dificil pentru economia României, avem nevoie să vedem ce rămâne în urma fiecărei investiții finanțate.

În Focșani cunosc cinci proiecte de tip aparthotel care, din informațiile pe care le am, sunt legate de finanțări europene. Cer presei și autorităților să verifice finanțarea, activitatea reală și destinația acestor investiții. Întrebarea mea este ce garanții avem că asemenea clădiri vor servi durabil scopului declarat și că, după monitorizare, nu vor ajunge să fie vândute pe bucăți, ca apartamente.

Turismul și industria ospitalității au un rol economic pe care îl respect. Tocmai de aceea trebuie verificată diferența dintre o afacere turistică funcțională și riscul unei investiții imobiliare prezentate drept proiect turistic. O clădire recepționată și un dosar închis administrativ nu spun, singure, cât beneficiu public a produs finanțarea. Vreau să fie urmărit rezultatul, inclusiv după perioada de monitorizare.

Când văd investiții industriale oprite în acest fel, mă întreb dacă eliminarea lor lasă loc unor proiecte cu un impact economic mai mic. Această suspiciune cere o comparație a proiectelor și a deciziilor. Vreau să vedem ce se finanțează, după ce repere și cu ce rezultat. Autoritățile pot răspunde cu date, iar presa poate verifica răspunsul.

Aceeași nevoie de transparență există în contractele publice. Un antreprenor are dreptul să întrebe câtă predictibilitate primesc firmele care lucrează cu statul, prin angajamente pe cinci sau opt ani, și câtă predictibilitate are el când pregătește o fabrică. Vreau să știm cine primește acces, în ce condiții și cum este verificată valoarea economică a banilor publici cheltuiți.

Pregătirea unei investiții durează ani. Urmează așteptarea deschiderii apelului, munca la documentație, depunerea și evaluarea. Între timp, furnizorii își schimbă prețurile, tehnologiile evoluează și concurenții înaintează. Noi așteptăm cu sufletul la gură răspunsul la clarificări și încercăm să păstrăm investiția posibilă. Timpul pierdut are un cost, chiar dacă acel cost nu apare în bilanțul autorității.

Iar costul cel mai mare apare după refuz. Un antreprenor care a pus bani, muncă și speranță într-un proiect pleacă din procedură fără să mai creadă că merită să încerce. Data viitoare când se deschide un program, unii nu mai depun. Apoi auzim că mediul privat nu este interesat, că firmele nu vin și că banii nu se absorb.

Aceasta este una dintre explicațiile pe care statul trebuie să le caute și în propriile proceduri. Când programele sunt relevante, antreprenorii se mobilizează. Când experiența lor devine un șir de așteptări și decizii greu de înțeles, se retrag. Încrederea pierdută astăzi se vede în investițiile care nu vor mai fi propuse mâine.

Noi vom găsi o cale. Vom căuta finanțare, vom discuta cu băncile, vom lua un credit dacă va fi necesar și vom continua să ne dezvoltăm. Am trecut prin prea multe în 36 de ani ca să ne oprim aici. Dar câte firme nu au această putere? Câți antreprenori au investit ultimele resurse într-o asemenea șansă? Câți nu vor mai încerca a doua oară?

Nu vom afla niciodată toate afacerile care nu s-au mai deschis, toate locurile de muncă care nu au mai fost create și toate produsele care ar fi putut fi fabricate aici. În rapoarte va rămâne un proiect respins. În economie poate rămâne o fabrică neconstruită. Pentru omul care și-a pus speranța în ea, pierderea este mult mai mare decât un dosar.

De aceea mă adresez public presei. Ne place să citim despre firme românești care au reușit, despre exporturi, investiții și oameni care au construit afaceri de la zero. Vă rog să cercetați și poveștile de succes care ar fi putut exista dacă investițiile nu se pierdeau între proceduri, interpretări și suspiciuni de favorizare.

Vă rog să citiți documentele, să cereți punctul de vedere al autorităților și să verificați ce spun eu. Să vedeți dacă motivele invocate stau în picioare, dacă răspunsurile au fost analizate și dacă aceleași exigențe se aplică tuturor. Puneți în discuție și rezultatele reale ale proiectelor finanțate. O astfel de investigație poate conta pentru mulți oameni care astăzi tac sau au renunțat.

Presa care trece peste asemenea semnale și se mulțumește cu comunicate despre succes riscă să devină, prin tăcere, parte din problemă. Eu îmi pun numele pe aceste rânduri și îmi asum să răspund pentru ceea ce spun. Pun la dispoziție proiectul, decizia de respingere și documentele relevante ale demersului nostru. Cer ca întrebările ridicate aici să primească răspunsuri verificabile.

Autorităților le cer reguli explicate limpede, aprecieri motivate prin date, clarificări care să aibă un rol real și verificarea suspiciunilor privind favorizarea unor solicitanți. Le cer să arate ce efect economic urmăresc prin selecție și ce efect economic obțin. Iar contestațiile să fie analizate cu independență și cu seriozitatea pe care o presupune o investiție.

Scriu aceste lucruri cu nemulțumire și cu frustrare. Mi le asum. Vreau ca experiența noastră să scoată la lumină o problemă despre care prea mulți vorbesc doar între ei. Un sistem care cere antreprenorilor să aibă curaj trebuie să poată suporta întrebări publice despre propriile decizii.

Eu vreau să construiesc în România în continuare. Vreau ca oamenii care vin după noi să aibă curajul de a începe și încrederea de a încerca din nou. Cea mai grea pierdere este omul care ajunge să spună: „Nu mai încerc, pentru că oricum nu are rost.” Când îl pierdem pe el, pierdem investiții pe care nu le vom putea număra niciodată.

- NEWSLETTER -
Urmărește-ne:

Pentru cele mai relevante știri, interviuri, analize și oportunități din mediul de afaceri / antreprenoriat, urmărește Club Antreprenor pe WhatsApp.
👉 Abonează-te la Club Antreprenor pe WhatsApp.

Ne puteți urmări și pe Facebook, Linkedin, Twitter, Instagram, YouTube și Google News!

Scrie un comentariu
- Abonează-te la revista de business Club Antreprenor -ABONAMENT revista CLUB ANTREPRENOR 12 luni

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisement -brand fragedo transavia iunie 2026

Ultimele Știri

„Black Friday” și pentru artă! Un Adrian Ghenie, de la 8.000 de Euro!

Expresia care a ajuns să dea numele ofertelor de la începutul sezonului de cumpărături pentru Crăciun poate fi de...
- Advertisement -TermeneRO Informații firme Verifică asociații și administratorii oricărei companii
- Advertisement -Abonament anual 12 luni la Club Antreprenor și Ziarul Pozitiv
- Advertisement -oferta publicare articole copywriting content marketing online SEO Club Antreprenor Ziarul Pozitiv

Mai multe articole ca acesta

- Abonează-te la revista de business Club Antreprenor -ABONAMENT CLUB ANTREPRENOR 12 luni