Dimensiunea juridică a antreprenoriatului

Articol de Avocat doctorand Sorin Ardelean, Cabinet Ardelean Sorin

Antreprenoriatul, din punct de vedere semantic reprezintă un proces ce constă în identificarea și urmărirea unei oportunități de afaceri, în scopul valorificării acesteia. Antreprenorul, de cele mai multe ori este persoana care investește sume de bani în scopul dezvoltării unei afaceri. Spre deosebire de antreprenoriat, managementul afacerii înseamnă activitatea și arta de a conduce, dar ambele presupun cunoașterea legislației incidente în domeniul de activitate, dar și al Legii în general. Necunoașterea acesteia, sau încălcarea Legii, nu poate fi o scuză, față de sancțiunile pe care le prevăd actele normative încălcate și eludate.

Nu vom putea fi exhaustivi pe această temă ci vom încerca să conturăm un “cerc protector“, în interiorul căruia se află antreprenorul, iar limitele care compun cercul, să fie formate din multitudinea actelor normative: Codul Civil, Codul Fiscal, Legea nr. 31/1991 (republicată), Legea nr. 85/2006, Legea contabilității, Legea evaziunii fiscale, precum și alte legi speciale, chiar și articole din Codul Penal, hotărâri și ordonanțe de Guvern.

Activitatea antreprenorială nu se poate desfășura fără sprijinul unui avocat

De la început, doresc să arăt că activitatea antreprenorială nu se poate desfășura fără sprijinul unui avocat, bun cunoscător al legilor amintite anterior.

Activitatea antreprenorială nu înseamnă doar ideea de a avea profit, de “a face“ bani. Ea este strâns legată de legalitatea obținerii unor profituri, care să justifice o afacere. O afacere nerentabilă nu mai e afacere, deoarece afectează atât bugetul, creanțele bugetare (prin lipsa sursei de impozitare), cât și salariatul. În consecință, Legiuitorul a avut în vedere niște limite care să permită antreprenorului dezvoltarea sa, în concordanță cu dezvoltarea economică și socială.

Scopul sau finalitatea oricărei economii este omul, de aceea, o afacere nu poate fi independentă de om. Spiritul acestor principii se regăsește în liberalismul economic al secolului XIX. Mașinismul și automatizarea au înlocuit în mare măsură munca fizică. Totodată au condus la o dezvoltare accelerată a întreprinzătorilor.

Antreprenoriatul a îmbrăcat o formă colectivă, de amploare, în care gospodăria individuală, afacerile personale, nu puteau concura.

De aceea, înțelesul modern al antreprenorului e legat de afaceri mari. Cu indulgență putem numi antreprenor o persoană care încearcă în plan individual, la scară mică, să dezvolte o afacere.

Legislația e de așa natură încât permite oricui să înceapă o afacere, dar să o dezvolte e aproape imposibil. Dezvoltarea unei afaceri e deja legată de capital, iar capitalizarea se face prin credite bancare. Și acestea din urmă au o serie de condiții (norme) în acordarea creditelor, condiții care sunt dependente de evaluări de risc, de capacitatea de restituire din profitul unei afaceri.

Până la urmă, antreprenoriatul e o activitate economică generată de legi. Dacă nu avem legi care să stimuleze antreprenoriatul, nu există posibilitatea acestuia să creeze profit. În această ecuație a profitului statul are un rol major, atât prin modalitatea de impozitare, cât și prin sprijinul indirect pe care îl poate acorda antreprenorului.

Ce înseamnă sprijin indirect?

De exemplu, stimularea antreprenorului în dezvoltarea afacerii sale. Politica de impozitare a firmelor în curs de dezvoltare. Impozitarea diferențiată a acestora în raport cu firmele mari. De asemenea, o politică coerentă pe timp îndelungat.

Pentru că relația dintre stat și antreprenor nu e una simplă. Aceasta afectează și relațiile dintre antreprenor și salariați și pot conduce la cataclisme sociale.

Revenind la legislație, aceasta trebuie să aibă un caracter stimulativ, nedescriminatoriu cu privire la micile afaceri, născute cu greu mai ales pe fondul unor crize economice și sociale. Un rol în elaborarea legislației incidente, de necesitate imediată o are și puterea executivă care normează prin ordonanțe și hotărâri.

Consecințele unei supraimpozitări din partea statului conduc la o reacție de tip feed-back prin care antreprenorul, pentru a-și putea satisface nevoile financiare, recurge la diferite metode de evaziune fiscală.

Incoerența legislativă, modificările repetate ale Codului Fiscal conduc la o lipsă de încredere a antreprenorului în dezvoltarea unei afaceri, precum și la o reducere a  investiților directe și pe termen lung, cu consecințe grave asupra bugetului de stat.

Normele în domeniu ar trebui să fie suple și clare și să creeze o practică jurisprudențială cunoscută tuturor.

Această analiză sintetică ar trebui să cuprindă principii care se regăsesc în conținutul actelor normative enumerate generic anterior, iar ca rezultantă ar fi mediul juridic compus dintr-un cod legislativ al antreprenorului.