Autor: Trandafira Postea, antreprenor din agricultură
Timpurile pe care le trăim nu sunt deloc prielnice nouă, dar în același timp nici noi nu ne dăm seama că suntem conduși de această iluzie numită timp. Timpul te face să fii mereu pe fugă – agitat, stresat, mereu nervos, întins ca pânzele pe un vapor în larg.
Dar în același timp, noi credem că controlăm orice lucru care ține de noi. Universul are planul lui cu noi, și dacă nu devenim acel vas care merge condus de valuri, rămânem un mal pe care apa îl sapă mereu și mereu.
Chiar dacă timpurile sunt cum sunt, nici noi nu tindem către ocean în această viață. Pentru unii e resemnare, pentru alții „se poate și mâine”, și toți cădem în aceeași capcană care nu este nicidecum „acum”.
Evenimente - Club Antreprenor și Ziarul Pozitiv:
În observațiile mele prin lume, toți am început să ne ridicăm tot felul de standarde pentru orice alte lucruri, mai puțin pentru ceea ce consumăm. Și dacă ne permitem atâtea lucruri în această viață, oare nu ne permitem și un combustibil pe măsură? De la hrană pleacă toate – deciziile, acțiunile, sănătatea copiilor noștri și timpul pe care îl cumpărăm cu sănătatea.
Dacă toți și-au ridicat standardele la toate celelalte produse, oare de ce nu am face la fel și cu mâncarea pe care o consumăm zilnic? Fără consumatori nu există afacere.
Oare nu acest lucru ar trebui să fie una din prioritățile noastre în viață – grija pentru acest trup în care îmbătrânim și care este combustibilul cel mai important, înaintea oricărui altceva?
Oare am uitat de el, care este cel mai important, și ne străduim să strălucim cu atâtea pe exterior, uitând de interior?
Mă uit în România și văd această dragoste mascată în „îți vreau binele și fericirea”, care se rezumă cu plata sănătății și lipsa de umanitate față de poporul român.
Universul are moneda lui în lume, care răsplătește fiecăruia după faptele sale. Binecuvântări în înțelegerea de neam și umanitate.
