Doctorul în Achiziții din Timișoara recomandă – Doctorul în Achiziții din București răspunde – Episodul 12 – „Comisia de evaluare : între responsabilitate și ruletă rusească”

Despre autori

Doctorul în Achiziții, Episodul 12

Comisia de evaluare: între responsabilitate și ruletă rusească

Într-o dimineață cu ceață de toamnă și cafea cu gust de deadline, Doctorul din Timișoara deschide laptopul și recitește trei știri care îl fac să ofteze mai adânc decât de obicei:

• Autostrada A10, surpată pe o porțiune – circulația oprită

• Pod prăbușit în Suceava, sub greutatea unei basculante

• Podul suspendat de la Brăila, se scufundă

Doctorul se întreabă:

Unde a fost comisia de evaluare când s-au analizat ofertele?
Cine a verificat documentația tehnică?
Cine a validat soluțiile propuse?

Pentru că, în realitate, comisia nu e doar un grup de semnatari.
E filtrul final între intenție și execuție.
Iar dacă filtrul e poros, rezultatul e… surpare.

Ce propune Doctorul din Timișoara

• Certificare obligatorie pentru membrii comisiilor, cu actualizare la fiecare 2 ani – inclusiv certificare tehnică specifică, conform obiectului achiziției (de exemplu, ingineri constructori pentru poduri).

• Platformă națională de formare continuă, cu module dedicate pentru achiziții verzi, sociale și inovative.

• Simulări de evaluare – exact cum se fac în domeniul medical sau juridic, pentru că și aici o greșeală poate costa vieți.

• Evaluări periodice ale competențelor tehnice, bazate pe standarde internaționale (UE – achiziții publice sustenabile), pentru a evita ca „tasarea” să devină sinonim cu eșecul bugetar.

Doctorul citește OUG nr. 56/2025 și zâmbește amar:

„Consultanță și studii pentru cereri de finanțare, da; formare profesională, nu.
E ca și cum ai cere rețeta, dar ai refuza să înveți să gătești.”

Referință legislativă

OUG nr. 56/2025 nu include formarea profesională în lista excepțiilor de cheltuieli permise, deși Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici (art. 49, alin. 1) prevede clar:

„Funcționarii publici au obligația de a participa periodic la programe de formare profesională.”

Această ordonanță, publicată în Monitorul Oficial nr. 993 din 28 octombrie 2025, modifică OUG nr. 60/2022 privind Fondul pentru Modernizare, permițând achiziții de consultanță pentru proiecte energetice și de mediu, dar ignorând formarea directă a evaluatorilor.

Doctorul în Achiziții din București răspunde

Dragă Doctorule din Timișoara,
Ai perfectă dreptate.
Ai punctat excelent și în episoadele 10 și 11: comisia de evaluare nu e un simplu grup de funcționari, ci o instanță tehnico-juridică ce decide dacă un proiect va rezista în timp sau va deveni știre de breaking news.

Comisia de evaluare nu e un checkpoint birocratic, ci ultimul bastion al logicii înainte ca fondurile publice să se transforme în structuri instabile.

Și totuși, în România, comisia e adesea formată din oameni care nu au fost formați, ci doar desemnați.
Iar când apar eșecuri, nu se caută cauzele în competență, ci în… noroc.

🏗️ Context legislativ

OUG nr. 52/2025 a limitat drastic cheltuielile, dar OUG nr. 56/2025 a deschis o portiță: putem achiziționa studii și consultanță pentru cereri de finanțare.
E un pas, dar nu e suficient.

Formarea profesională a funcționarilor publici nu a fost exceptată, deși Legea nr. 188/1999 o impune ca obligație.
Iar în contextul noilor cerințe privind mediu, social și inovare, lipsa formării e o vulnerabilitate sistemică.

🧩 Concluzia Doctorului din București

Comisia de evaluare trebuie să fie formată din profesioniști, nu decoruri instituționale.

Nu poți evalua un pod dacă nu înțelegi ce înseamnă tasare.
Nu poți valida o ofertă dacă nu știi să citești un plan de execuție.

Presiunea întocmirii Raportului procedurii trebuie eliminată.

Deși Legea nr. 98/2016 și Normele Metodologice (HG nr. 395/2016) cer ca membrii comisiei să aibă experiență specifică și expertiză relevantă, în practică acest imperativ legal e adesea o bifă birocratică.

Propunerea este clară:

• Introducerea presiunii pozitive a formării continue,

• Audit independent post-evaluare, inspirat din modele europene,

• Verificarea deciziilor comisiilor prin mecanisme ex-post ANAP, pentru a evita „surprizele” tehnice.

💬 Soluții comune

• Introducerea certificării obligatorii pentru comisiile de evaluare.

• Crearea unei platforme naționale de formare continuă, adaptate legislației actuale.

• Exceptarea formării profesionale în următoarea ordonanță bugetară.

🔄 Propunere de schimbare de paradigmă

• Eliminarea presiunii pe termenul de întocmire a Raportului procedurii – în favoarea evaluării temeinice a ofertelor și a propunerilor tehnice.

  Raportul, în forma actuală, devine adesea o justificare post-factum a unei decizii luate sub presiunea timpului.

• Responsabilizare individuală sporită: comisia ar trebui să justifice nu doar legalitatea, ci și sustenabilitatea tehnică a soluției câștigătoare.

• Recompensarea membrilor comisiei de evaluare, pentru a echilibra presiunea și responsabilitatea.

🩺 Concluzie finală

Comisia de evaluare trebuie să fie un mecanism de integritate, nu o loterie instituțională.
Iar fără formare, certificare și audit real, fiecare proiect riscă să devină o ruletă rusească pe bani publici.

Articolul (al doisprezecelea) face parte din seria „Doctorul în Achiziții din Timișoara recomandă – Doctorul în Achiziții din București răspunde” – o colecție de reflecții umoristice și realiste despre lumea achizițiilor publice din România și nu numai.
S-au folosit imagini generate cu ajutorul inteligenței artificiale.