Despre autori
Alin Izvoran – București
Sustainable Procurement Ambassador, cu o experiență de peste 15 ani în domeniul achizițiilor publice. Este lector asociat la SNSPA și autor al Ghidului privind achizițiile cu clauze sociale și verzi.
Ovidiu Slimac – Timișoara
Sustainable Procurement Ambassador, cu o experiență de peste 23 de ani în achiziții publice. A fost unul dintre speakerii principali la evenimentul Western Balkan Circular and Climate Innovation Beacons „CE Beacons” (online, 14 octombrie 2020), cu prezentarea „The European Green Deal – Implicații și impact asupra achizițiilor publice”. În calitate de Coordonator Regional pentru Europa de Est și Regiunea Dunării, a susținut două ediții de cursuri de formare (decembrie 2020 și martie 2021), organizate de International Development Institute, Washington DC, SUA, pe teme precum „Procedurile Băncii Mondiale”, „Achiziția de servicii de consultanță” și „Achiziția de servicii non-consultanță”. Programele au avut loc în limba engleză și au reunit 48 de participanți din 13 țări, de pe 4 continente.
Comisia de evaluare nu e un loc.
E o stare.
Evenimente - Club Antreprenor și Ziarul Pozitiv:
E acel spațiu unde timpul se dilată, logica se negociază și fiecare ofertă pare să ascundă un test psihologic.
Doctorul din Timișoara intră în comisie cu dosarul sub braț și speranța în suflet.
După 10 minute, speranța se evaporă.
Rămâne doar dosarul.
😵💫 Simptomele comisiei
-
Confuzie cronică: „De ce avem două oferte identice, dar una e mai scumpă?”
-
Discuții circulare: „Să reluăm ce am spus acum 20 de minute, dar cu alte cuvinte.”
-
Oboseală argumentativă: „Hai să votăm, că oricum nu ne înțelegem.”
Doctorul știe: comisia nu e despre decizie. E despre rezistență.
🧠 Recomandarea din Timișoara
„Ca să supraviețuiești unei comisii de evaluare, trebuie să fii mai calm decât un yoghin și mai precis decât un chirurg.”
Doctorul recomandă:
-
Să vii cu toate documentele, dar și cu răbdarea laminată.
-
Să nu te atașezi de nicio ofertă. Atașamentul duce la suferință.
-
Să notezi tot. Ce nu e scris, nu există. Ce e scris, poate fi citat.
🧾 Reguli de supraviețuire
-
Nu ridica tonul. Ridică argumentele.
-
Nu combate colegii. Convinge-i.
-
Nu uita: scopul nu e să ai dreptate. Scopul e să ai o decizie legală.
„Comisia nu e un tribunal. Dar uneori se comportă ca unul. Cu judecători, martori și sentințe.”
Doctorul în Achiziții din București răspunde:
Dragă Doctorule din Timișoara,
Ai perfectă dreptate: comisia de evaluare nu e un loc, ci o stare.
Dar, înainte de a te apuca să supraviețuiești comisiei, eu zic să verifici dacă procedura însăși merită să trăiască.
🩺 Diagnosticul meu de București:
De multe ori, nu comisia e „bolnavă”, ci documentația.
Am văzut destule cazuri în care:
-
caietul de sarcini e mai restrictiv decât o dietă fără apă,
-
DALI-ul sau SF-ul au expirat înainte să se nască oferta,
-
factorii de evaluare au fost selectați cu un entuziasm… poetic,
-
iar ofertele sunt atât de diferite încât nici Excel-ul nu le mai poate compara.
Așa că, înainte să intri în comisie cu sufletul pregătit și dosarul laminat, întreabă-te:
„E documentația conformă cu realitatea sau doar cu intențiile noastre?”
Pentru că, dragă colegule, în ultima vreme mai multe proceduri s-au prăbușit din propria greutate decât din vina ofertanților.
⚖️ Prescripția de București:
-
Începe comisia cu o analiză preventivă a documentației.
Dacă ai un SF expirat, nu e evaluare, e necropsie. -
Verifică dacă criteriile de calificare nu cer experiență în construcția piramidelor din Giza.
-
Clarifică factorii de evaluare, astfel încât să nu ajungi la eterna discuție: „Ce a vrut să spună autoritatea?”
-
Verifică comparabilitatea ofertelor, pentru că altfel, oricât de mult ar dezbate comisia, rezultatul va fi același: anulare, nu evaluare.
Comisia e ca o operație pe cord deschis al achiziției:
dacă diagnosticul e greșit, oricât de buni ar fi chirurgii, pacientul tot nu scapă.
Și da, înțeleg perfect sentimentul acela când cineva propune:
„Hai să votăm, că oricum nu ne înțelegem.”
Dar dacă ai votat pe un SF expirat și pe un caiet de sarcini restrictiv, tocmai ai făcut malpraxis administrativ.
Așa că, dragă Doctorule din Timișoara, îți propun o regulă nouă în ghidul de supraviețuire:
„Înainte să tratezi comisia, verifică dacă pacientul — adică documentația — respiră.”
Pentru că, la final, o comisie sănătoasă începe cu o documentație curată.
Și, dacă tot vorbim de suflet, să nu uităm că și achizițiile publice au nevoie de o inimă: cea a responsabilității.
Cu luciditate, autoironie și o cafea băută rece,
Doctorul în Achiziții din București,
care încă mai crede că un SF actualizat e mai rar decât un unicorn conform în SEAP.
n.a. Articolul (al nouălea) face parte din seria „Doctorul în Achiziții din Timișoara recomandă – Doctorul în Achiziții din București răspunde” – o colecție de reflecții umoristice și realiste despre lumea achizițiilor publice din România și nu numai.
p.s. S-a folosit AI pentru crearea imaginilor vizuale (pozele) din articol.
„Comisia de evaluare e ca o sală de operație : dacă intri fără pregătire, riști să faci mai mult rău decât bine. Și da, uneori, pacientul e documentația.”, un gând de la mine !