Wolf Theiss: Cram-down – un mecanism de echilibru pentru companiile în dificultate și creditorii lor

Autori: Partener Wolf Theiss Andreea Zvâc şi Associate Wolf Theiss Ana-Maria Stoica

Scopul mecanismelor de restructurare prevăzute de Directiva (UE) 2019/1023 în materia restructurării este de a crea un spațiu bine definit și echitabil de dialog, în cadrul căruia debitorul și creditorii pot să negocieze activ și liber pentru identificarea unor soluții reciproc avantajoase, care să asigure atât maximizarea gradului de recuperare a creanțelor, cât și salvarea activității companiei, în spiritul unor principii sănătoase de afaceri.

Transpusă în România prin Legea nr. 216/2022, această directivă oferă companiilor aflate în dificultate un instrument eficient pentru a-și implementa planurile de redresare, chiar și în fața opoziției unor categorii de creditori.

Un element central al reformei mecanismelor de prevenție a insolvenței este mecanismul cram-down, care permite confirmarea unui plan de restructurare și aplicarea acestuia chiar și în cazul opoziției unor clase de creditori, ajutând astfel ca procedura să fie eficientă, fără a crea însă situații inechitabile.

Ce este mecanismul de cram-down și cum funcționează?

Potrivit Directivei, cram-down-ul este posibil atunci când sunt îndeplinite condiții precum tratamentul echitabil al creditorilor, aprobarea planului de cel puțin o categorie „în bani” și respectarea principiului că nicio categorie nu primește mai mult decât valoarea creanțelor sale. Directiva permite statelor membre să aleagă între regula priorității absolute (APR), potrivit căreia mecanismul de cram-down e posibil numai dacă niciun creditor de rang inferior sau debitorul nu primește nicio plată înainte ca toți creditorii superiori în rang să fie pe deplin satisfăcuți, și regula priorității relative (RPR), care permite cram-down-ul dacă creditorii din clasa disidentă sunt tratați cel puțin la fel de favorabil ca orice altă clasă de același rang și mai favorabil decât orice clasă de rang inferior, chiar dacă creanțele creditorilor de rang superior nu sunt satisfăcute integral. România a optat pentru RPR – o alegere care oferă mai multă flexibilitate în implementarea planurilor viabile.

Cum este aplicat cram-down-ul în România?

Legea nr. 216/2022 prevede aplicarea mecanismului cram-down atât în procedura acordului de restructurare, cât și în cea a planului de restructurare. Instanța poate confirma un plan chiar și în lipsa majorității absolute în fiecare categorie, dacă planul este aprobat de majoritatea categoriilor de creanțe  (inclusiv una garantată sau „în bani”), iar creditorii disidenți sunt tratați mai favorabil decât cei din categoriile inferioare. Legiutorul român a decis să includă și o condiție suplimentară de aprobare a restructurării, cu privire la un procent de minim 30% din totalul creanțelor afectate care să fi votat în favoarea restructurării.

Cram-down-ul în practică: Trei decizii relevante

Pentru a înțelege cum funcționează acest mecanism în realitate, iată trei exemple din jurisprudența recentă:

– Tribunalul Hunedoara, Hotărârea nr. 77/2023: Planul a fost omologat în ciuda opoziției creditorilor garantați, având în vedere că fusese votat de 80,96% din creanțele afectate, fiind considerat echitabil și viabil.
– Tribunalul Dolj, Hotărârea nr. 13/2023: Planul a fost aprobat prin cram-down, deși din partea categoriei creanțelor bugetare nu a fost transmis niciun vot, având în vedere că trei categorii de creanțe afectate din cele patru existente au votat în favoarea planului iar judecătorul sindic a reținut că toți creditorii au fost tratați echitabil, iar planul asigura o redresare mai eficientă decât scenariul falimentului.
– Tribunalul Dolj, Hotărârea nr. 17/2023: Instanța a confirmat planul folosind mecanismul cram-down chiar și cu o singură categorie de creanțe votante.

Abordări europene: Un mecanism flexibil, dar divers

Deși Directiva oferă un cadru comun, fiecare stat membru a implementat mecanismul cram-down în modalități diverse. 

Multe jurisdicții, precum Lituania, Cehia, Belgia și Spania, au optat pentru regula priorității absolute (APR), impunând ca nicio clasă inferioară să nu primească nimic înainte ca clasele superioare să fie integral satisfăcute, însă unele state permit derogări limitate pentru a facilita restructurarea. Cu toate acestea, jurisdicții precum Austria și Regatul Unit au preferat regula priorității relative (RPR), care permite aplicarea cram-down-ului dacă creditorii opozanți sunt tratați mai favorabil decât cei de rang inferior.

Țări ca Lituania, Cehia, Belgia sau Spania au optat pentru APR, în timp ce Austria și Regatul Unit preferă RPR. Franța și Țările de Jos folosesc versiuni combinate, oferind instanțelor flexibilitatea de a deroga de la regulă atunci când acest lucru este necesar pentru atingerea obiectivelor planului și dacă planul nu afectează în mod excesiv drepturile sau interesele părților în cauză. 

O altă diferență semnificativă între jurisdicții privește criteriile referitoare la creditorii care pot influența mecanismul de cram-down. 

De exemplu, în Franța, instanța poate aplica cram-down-ul dacă planul este aprobat în una dintre următoarele situații:

• fie prin votul majorității claselor de creditori, dintre care cel puțin una este o clasă de creditori garantați (sau are un rang superior față de cea a creditorilor chirografari); 
• fie prin votul unei singure clase, care nu este o clasă este alcătuită din acționari și care, pe baza valorii de piață a întreprinderii debitorului, este „în bani” (in the money), adică se poate aștepta în mod rezonabil să recupereze o parte din creanță în cadrul procedurii de faliment.

De ce este importantă reglementarea mecanismului cram-down?

Fără acest mecanism, planuri de restructurare viabile ar putea fi blocate de opoziția unei singure clase de creditori. Cram-down-ul oferă un echilibru între protecția drepturilor creditorilor și șansa reală de redresare pentru debitori. Este un instrument-cheie pentru evitarea insolvenței și menținerea continuității în afaceri, oferind stabilitate economică și oportunități reale de salvare a companiilor.