Industria alimentară a mai primit încă o lovitură prin Ordonanța Trenuleţ, care prevede pe de o parte creșterea salariului minim, și pe de altă parte anularea facilităților fiscale de care beneficiau angajații din sector.
Acest lucru înseamnă că facilitățile fiscale vor fi înlocuite cu plata taxelor aferente de catre angajator sau de către angajat.
Suportarea acestor taxe de către angajat ar conduce la plecarea masivă a salariaților din sectorul alimentar către alte zone cu salarii mai bune.
Evenimente - Club Antreprenor și Ziarul Pozitiv:
17 iunie 2025: Future Energy Europe Summit, Ediția a V-a
17 iunie 2025: Gala Club Antreprenor
27 iunie 2025: Pilonii de dezvoltare ai județului Alba – mediul de afaceri, autoritățile locale, sistemul universitar și învățământul profesional dual
Vezi toate Evenimentele 2024-2025 organizate de CA & ZP
Suportarea de către angajatori a sumelor respective înseamnă creșterea costurilor suplimentare de producție, care se vor resimți în prețul produselor și în scăderea producției de alimente românești, permițând o intrare și mai puternică în România a produselor similare din țările vecine.
Odată cu aderarea României la Schenghen și cu dezvoltarea infrastructurii rutiere, sunt condiții foarte bune create pentru ca cei dezvoltați tehnologic mai bine decât noi să acopere piața noastră. Atragem atenția că, în condițiile menținerii acestor măsuri împotriva industriei alimentare, nu există altă soluție decât creșterea imediată a prețurilor produselor alimentare.
Facilitățile au fost decise nu ca un capriciu guvernamental, sau urmare a unui lobby de succes al nostru, ci pentru că aceste sectoare au fost considerate (pe buna dreptate), ca fiind strategice – în cazul nostru, pentru că agricultura este o ramură importantă, economic și social, iar industria alimentară produce hrana de zi cu zi a populației. Ambele segmente au imperios nevoie de sprijin pentru a reface handicapul tehonologic față de alte state UE și care explică deficitul comercial pe care, din păcate, îl înregistrăm an de an.
Aceste două măsuri, de creștere a salariului minim și de anulare a facilităților, vin după o altă măsură cu influențe negative pentru industria alimentara și anume plafonarea adaosurilor comerciale.
Toate măsurile au fost luate fără consultarea prealabilă a organizațiilor reprezentative sectoriale ale industriei alimentare, fără a se ține cont că prin aceste măsuri scade potențialul de producție al industriei alimentare românești, favorizând concurenții din afara țării.
Astfel, probabil că de Paște vom mânca pâine și alte produse de bază fabricate preponderent în afara României, iar agricultura din țara noastră va rămâne doar furnizor de materii prime.
