Video-Interviu cu domnul Octavian Bădescu, Antreprenor și Economist, Fondator, “Banca de Minute”: Antreprenorii veritabili trebuie să colaboreze și să-și unească vocile pentru a se face auziți

Video-Interviu cu domnul Octavian Bădescu

Antreprenor și Economist, Fondator „Banca de Minute”

Antreprenorii veritabili trebuie să colaboreze
și să-și unească vocile pentru a se face auziți

Bună ziua, suntem la Interviurile Club Antreprenor. Stăm de vorbă cu domnul Octavian Bădescu, antreprenor și economist, un vizionar. Pentru început, vă rugăm să ne spuneți care sunt afacerile create de dumneavoastră.

Eu am început ca profesor, apoi ca agent de vânzări, n-am fost întotdeauna antreprenor. Am început ca agent de vânzări la Romexpress Courier, acum vreo 25 de ani. Prima experiență antreprenorială a constat cred în faptul că am devenit, la un moment dat, acționar minoritar în Alo Courier, companie pe care o conduceam. Am cedat acele părți sociale asociatului majoritar din cauza unor diferențe de viziune. Ulterior, am fost consultant pentru Geopost / DPD pentru România și Bulgaria și am început să lucrez și la proiectul Sameday Courier, companie pe care am pornit-o în 2007. Am avut și activități tangențiale în marketing direct, cum ar fi More Results Marketing și alte proiecte precum Dropmail & Sampling, pentru distribuția de pliante.

În 2008, am demarat Retailplus Eastern Europe, împreună cu parteneri din Israel, firmă care audita prezența brandurilor în punctul de vânzare pentru clienți din FMCG. Aceasta a devenit lider de piață în România, Bulgaria și țările din fosta Iugoslavie, pe nișa de „in-store observation” și a fost achiziționată de către o companie din grupul Nielsen, în 2012.

Sameday Courier a fost prima companie românească listată pe piața AeRO a Bursei de Valori București, iar ulterior am delistat-o și a fost achiziționată de către eMAG în 2017.

După acest parcurs în sectorul serviciilor, am continuat în domeniul imobiliar, achiziționând o franciza RE/MAX și formând Freedom Group, o rețea de agenți imobiliari. În prezent, proiectul se află încă în fază incipientă, deoarece pandemia din 2020 a încetinit extinderea. Freedom Group este dedicat consultanței imobiliare, iar eu, personal, mă ocup și de anumite proiecte imobiliare de reprezentare exclusivă, inclusiv consultanță pentru tranzacționarea unor imobile mai speciale.

De asemenea, am o serie de proiecte de educație economică, unde susțin emisiuni pe la diverse televiziuni, scriu articole și cărți și inițiez proiecte sociale, precum Banca de Minute. Pe partea de educare a clienților din imobiliare am realizat o serie de videoclipuri YouTube, despre aspectele esențiale ale tranzacțiilor imobiliare, pentru a ajuta consumatorii să înțeleagă mai bine piața.

Cumpărătorii de locuințe au devenit mai atenți la costurile de întreținere și mentenanță, odată cu creșterea prețurilor la gazul natural și la curentul electric, principalele surse de încălzire a locuințelor din mediul urban. Cum vedeți viitorul noilor ansambluri rezidențiale, ținând cont de acest factor și de scumpirea materialelor de construcție?

Legat de prețurile imobiliare, trebuie să înțelegem că nu prețurile cresc, ci puterea de cumpărare a monedei scade… cât timp se tolerează un astfel de sistem, care e sărăcitor pentru marea majoritate a oamenilor, care nu pot să își păstreze puterea de cumpărare… și ei sunt obligați să stea în roata șoricelului și să muncească încontinuu pentru că economiile lor valorează din ce în ce mai puțin… așa ceva este inadmisibil pentru o lume în care avem toată cunoașterea lumii la un click distanță și ChatGPT și Google și toate sistemele noi. Continuăm să tolerăm un sistem de zeci de ani, fără să reformăm nimic în el.

Am remarcat că sunteți foarte preocupat de această scădere a puterii de cumpărare a cetățenilor, a compatrioților noștri. Ați scris și niște cărți pe domeniu și de vreo un an și ceva, doi ani, ați lansat un proiect social – Banca de Minute. Dacă ne puteți explica concret care sunt beneficiile celor care se alătură platformei.

Mai întâi să fac o scurtă introducere legată de acest proiect. Vedeți dumneavoastră, eu mă apropii de 50 de ani și timpul începe să aibă o altă dimensiune, ca să zic așa. Pe de altă parte, am avut companii, am avut dividende, am vândut. În mod normal și confortabil puteam să-mi iau 100 de ouă, doar că eu nu pot să mănânc 100 de ouă, nu deodată. Prin urmare, în mod normal ar trebui să pot să mănânc 100 de ouă în următorii 30 de ani, dar datorită acestui sistem de care am vorbit, o să mănânc numai 30 de ouă și asta este anormal, pentru că eu am muncit pentru celelalte 70 de ouă pe care nu o să mai pot să mi le cumpăr.

Și începe și te preocupă această chestiune, care nu mă afectează numai pe mine; afectează pe orice om – și salariatul și pensionarul. Vedeți dumneavoastră, masa monetară când intră în economie, intră de sus, centralizat, până ajunge la pensii, la pensionari, la salariați, la companiile mici și mijlocii și la salariații lor. Ea întâi ajunge la dezvoltatori imobiliari, la bănci, la state, la furnizorii mari ai statelor și băncilor.

Ajunge la aceștia și prin creditare la costuri mici pentru că se creditează cu sume mari, cu dobânzi mici. Și atunci, cei mari devin și mai mari, și cei mici devin și mai mici, pentru că sumele mari de la început permit celor mari să achiziționeze bunuri și servicii la prețurile trecute și ele cresc prețurile pentru acele bunuri.

Când ajunge această masă monetară la furnizori, la companiile mici și mijlocii, la salariați și la pensionari, ei găsesc deja prețurile crescute și devin mai săraci relativ. Asta este explicația polarizării. Având pregătirea economică și această preocupare, având și timp la dispoziție, am scris articole, public de vreo 10-12 ani. După aceea am scris niște cărți, una dintre ele este „Pentru o Românie de Aur”, în care am imaginat politici guvernamentale care ar putea conduce România în ansamblu către o stare de bunăstare.

Am descris modalitatea prin care noi putem folosi timpul ca resursă, la fel cum aurul este o resursă, iar banii trebuie să fie și ei raportați la o resursă. Implementarea concretă a ideilor expuse în cartea „Timpul – Resursă și Monedă”, idei care au constituit și baza unei lucrări de disertație – eu am făcut și un MBA și am vorbit chiar despre „Timpul ca Monedă” în lucrarea de disertație.

Am creat un site, bancademinute.ro, prin care de fapt măsoară timpul trecut al oamenilor. În momentul în care omul își face cont pe site, el va primi informația privind câte minute a trăit pe pământ până atunci și acesta va fi soldul lui inițial.

Cum funcționează și ce planuri aveți cu Banca de Minute?

Contul este gratuit și printr-o astfel de acțiune toți își vor cunoaște informația proprie, cât au trăit pe pământ, care se transformă într-o cifră. Oamenii pot să dea o reprezentare monetară acestei cifre, pentru că poate fi folosită ca instrument de schimb. Oamenii în viață fac schimburi de utilități reciproce.

În sistemul acesta, masa monetară este echitabil distribuită, limitată și va crește doar cu trecerea timpului, având o inflație anuală de citca 2,5%, care este una normală pentru o economie care evoluează în timp. Dacă suntem extrem de productivi și cantitatea de bunuri și servicii crește mai repede decât masa monetară, nivelul general al prețurilor ar scădea. Asta ar fi ideal.

Este un subiect care ține de, în primul rând, de educație economică, în măsura în care oamenii vor fi atenți la aceste lucruri și, știu eu, vor găsi că este un răspuns corect și potrivit acestor problematici cu care se confruntă, atunci proiectul se va dezvolta. E greu de spus în ce viteză, pentru că nu există resursele necesare. Trebuie promovat mai insistent, da și nu, facem ce putem și vedem ce iese. Sigur că pe măsură ce acest proces de inflație se va accentua – și este indubitabil că se va accentua – pentru că, uitați-vă la datoriile suverane – deci, finalul acestei dezordini monetare nu poate fi decât hiperinflația și dictatura. E o chestiune doar de timp până când vom ajunge acolo. Așa a sfârșit și Imperiul Roman, prin devalorizarea monedei. Nero a fost primul care a devalorizat moneda, dar după aceea au continuat și ceilalți. Așa sfârșesc toate.

Chiar și Keynes, care a fost promotorul acestei expansiuni monetare, ca să se iasă din criza din ’29-’30, atrăgea atenția că finalul acestui drum este hiperinflația și dictatura. Deci ne vom duce către chestiunea asta. Vedeți și că băncile pun din ce în ce mai mult stăpânire pe resursele care, de fapt, ne aparțin nouă. Trebuie să dăm cu subsemnatul pe ce cheltuim, de unde avem, de ce dăm. Chestiile astea se strâng din ce în ce mai mult și, probabil, conform principiului lui Arhimede, o presiune într-un anume sens va genera o presiune egală ca intensitate în sens contrar.

Deci eu cred că proiectul Banca de Minute se va dezvolta, însă nu insist extrem de mult pe acest lucru. Există această posibilitate. Probabil că după atingerea unei mase critice de câteva mii sau zeci de mii – deocamdată suntem încă la vreo 500-600, pentru că proiectul a început practic la începutul acestui an – în acest sistem vor fi medici, avocați, oameni cu diverse ocupații și, fiind mulți, unii dintre ei vor începe să schimbe între ei lucruri care pentru ei au mai mică importanță. Așa se dezvoltă orice sistem.

După aceea, probabil că ideea ar fi să devină parteneri chiar și statele pentru un astfel de proiect, pentru că va trebui să corectăm aceste probleme ale statelor. Și cred că multe dintre problemele omenirii își au o parte din soluție în generalizarea implementarii unei astfel de monede complementare. Gândiți-vă, de exemplu, cum faci să restructurezi administrația în România, cum rezolvi deficitul bugetar din România, cum rezolvi, că nu poți să tai cheltuieli, ce înseamnă să tai cheltuieli? 90% sunt pensii și salarii. Ce faci, zicem, „Domnule, oamenii sunt la stat, angajați ai partidelor politice”. 300.000 de oameni învârt hârtii, nu fac nimic”. Am înțeles, dar ei trebuie să mănânce mâine. Ce faci? Înțelegeți? Deci nu poți să vii să dai cu toporul, că îți moare reforma pe masă. Nu poți să crești veniturile luând din mediul privat și de la oameni mai mult, că i-ai omorât și pe aceștia.

Deci va trebui să găsești formule inovative de preluare a presiunilor care se nasc cu astfel de procese de reformă, iar moneda complementară este unul dintre aceste instrumente. Asta este convingerea mea, pentru că oamenii trebuie să poată să producă bani, fără să fie obligați să muncească.

Nu e nicio problemă cu asta, atâta timp cât se produce aceeași cantitate în aceeași perioadă de timp; nu se produce nicio inechitate, pentru că nu e nicio diferență dacă nu produci un instrument de schimb deloc sau dacă produci în aceeași cantitate în același timp pe parcursul vieții, echitabil. Asta face ca impactul monedei să fie neutru. O singură diferență este că acum ai acces la un instrument de schimb permanent, și asta este decisiv pentru libertatea individuală.

O să urmărim ce se va întâmpla cu acest proiect. Vă așteptați ca viitorul guvern să crească taxele și impozitele? Toată lumea vorbește despre această chestiune.

Problema nu este că mă aștept eu. Trebuie doar să ne uităm în trecut și să vedem că indiferent cât au crescut taxele și impozitele și bugetul statului, datoriile statului au crescut într-un ritm și mai mare. Cheltuielile la fel. Deci unde ne ducem cu această problemă. Aici trebuie intervenit, ca cheltuielile să fie mai bine chibzuite, mai reduse și mai eficiente. Statul, în momentul în care își realizează veniturile de la oameni și are monopolul forței pe unitatea de suprafață, va dori să ia venituri de la oameni până la nivelul de subzistență.

De asta le și ia, pentru că, în final, statul nu aleargă după banii noștri, deoarece banii pot fi produși din tastatură. Ei aleargă, de fapt, după timpul nostru, pentru că, luându-ne banii, noi suntem obligați să lucrăm continuu. Deci vor alerga să ne ia banii, să ne lase la subzistență, să nu avem rezerve, să nu putem sta liniștiți, pentru că, dacă stăm liniștiți, începem să gândim, să ne implicăm social, să facem interviuri la televiziune, să avem timp pentru reflecție. E mai bine pentru stat să fim ocupați cu propria subzistență, zi de zi, până murim.

Vedeți cum vârsta de pensionare crește? Acesta este obiectivul oricărui asupritor. Statul este inerent un organism asupritor în momentul în care ia resurse de la oameni. Este o iluzie să-ți imaginezi că vrea binele cetățeanului. Și vedeți clar la sistemul de pensii, care este și el de sorginte problematică, pentru că, în momentul în care contribui la sistemul de pensii, practic împrumuți statul.

Aurul a fost considerat, pe vremuri, un instrument de schimb cu o valoare intrinsecă reală, fiind o resursă apreciată. În viziunea lui Marx, scrisă în “Capitalul”, aurul reprezenta bani autentici, monedă reală, cu acoperire în resursă. Dacă Marx ar fi trăit în prezent sau în perioada comunistă, s-ar fi opus ferm sistemului, care era practic „pseudo-comunist”. Chiar și sistemul capitalist actual este o formă de „pseudo-capitalism”, având în vedere că monedele de astăzi nu mai au o bază solidă, acoperire, sunt „pseudo-monede”. În acest context, se naște o „pseudo-libertate” și o „pseudo-democrație”, unde puterea poporului este exercitată rareori, doar prin intermediul reprezentanților aleși, la fiecare patru ani.

Consider că sistemul socio-economic viitor ar trebui să fie unul pe care eu l-aș numi “capitalism distributiv”, în care distribuția echitabilă a banilor să fie esențială. Acest sistem ar putea genera și redistribuția resurselor în societate. De asemenea, democrația actuală, bazată pe partide, ar putea să ajungă la sfârșit, având în vedere că noțiunea de „partide” a apărut abia în ultimii 200 de ani. Istoria ne arată că democrația nu depinde neapărat de existența partidelor; de exemplu, democrația din Atena a funcționat fără ele.

Există diferite forme de democrație: „democrația directă”, în care fiecare cetățean își exprimă opinia pe probleme punctuale, dar putem vorbi și despre ceea ce eu numesc „democrație delegativă”, în care oamenii aleg reprezentanți la nivel local, cum ar fi președinții asociațiilor de proprietari, care pot forma conduceri de cartiere, iar liderii cartierelor pot forma un consiliu municipal. Și tot așa până la vârf. Aceasta ar putea fi o alternativă viabilă la „democrația reprezentativă” actuală.

Pe plan global, încrederea în partide a scăzut semnificativ, iar perspectiva istorică sugerează că democrația reprezentativă ar putea să fie în declin. Alternativa nu este neapărat o dictatură, ci o „democrație delegativă”. Pe site-ul meu și pe canalul de YouTube abordez și aceste subiecte.

Ce ar trebui să facă antreprenorii, pentru ca vocea lor să fie auzită și respectată?

Antreprenorii trebuie să fie atenți la aceste evoluții, având în vedere că, prin definiție, natura lor este de a identifica nevoile nesatisfăcute în societate și de a aduna resursele necesare pentru a le rezolva, asumându-și riscurile implicate.

Antreprenorul trebuie să fie preocupat de păstrarea valorii capitalului investit și de a evolua într-un mediu economic adesea defavorabil. De exemplu, construirea unei pensiuni poate deveni problematică dacă apare o competiție subvenționată de stat care oferă camere la prețuri mai mici. Aceasta poate face afacerile să devină riscante, iar în viitor, multe afaceri „de succes” s-ar putea baza doar pe fonduri publice. Și restul pierd? Nu este în regulă.

Antreprenorii trebuie să colaboreze și să-și unească vocile pentru a se face auziți, mai ales că patronatele existente sunt adesea dominate de companii mari care influențează legislația. Este esențial ca antreprenorii autentici să se organizeze în forme asociative pentru a putea face față provocărilor actuale.

Video-interviul poate fi urmărit aici.