Interviu cu Bianca Vuță, fondator și partener principal al companiei de consultanță și recrutare HR Design Consulting: Cea mai mare provocare în zona aceasta este să schimbi mentalitatea antreprenorului

Interviu cu Bianca Vuță

Fondator și partener principal al companiei de consultanță și recrutare HR Design Consulting

Cea mai mare provocare în zona aceasta este să schimbi mentalitatea antreprenorului

Bianca Vuță deține o experiență profesională de peste 20 de ani, atât în mediul corporatist cât și în cel antreprenorial. Alături de o diplomă universitară în economie, Bianca deține certificări internaționale în Agile HR (ICP-AHR), LAB Profile™, Reiss Motivation Profile™ și Stay Interview™. De asemenea, este Trainer autorizat și Practitioner Coach+NLPt. Este fondatorul și partenerul principal al companiei de consultanță și recrutare HR Design Consulting.

Cum a început călătoria în antreprenoriat, dar mai ales în domeniul resurselor umane? Ce v-a determinat să alegeți acest domeniu?

Încă de acum 10 ani au încolțit tot felul de gânduri în mintea mea care au dus către momentul cheie al inițierii acestui business: mai întâi îmi doream să am o activitate independentă în paralel cu cea de « angajat », apoi am urmat diverse formări și am deschis un SRL, pentru a profesa ca freelancer, în tot acest timp mi-am educat mentalitatea de a face față oricăror provocări inerente într-un business, iar punctul culminant a fost când am identificat o nevoie reală în piață și am creat portofoliul de servicii. Din acel moment am știut că doar asta vreau să fac, am testat ideea, am văzut că există cerere și de acolo am pornit. În scurt timp am renunțat la toate celelalte proiecte la care colaboram, inclusiv la statutul de angajat într-o companie multinațională și mi-am zis “pe-aici ți-e drumul!”. Pe scurt, mi-am “ars corăbiile” și m-am concentrat pe un singur scop, acela de a dezvolta acest business.

Domeniul de resurse umane a venit mai târziu. În educația mea școlară am fost un om de cifre, mi-a plăcut matematica și am gândirea cât se poate de rațională, logică și bazată pe argumente. De aceea mi-am pornit activitatea profesională în domeniul financiar-controlling, neștiind că mă voi opri la un moment dat. Acel moment în care am pus stop carierei în finanțe, a venit în urma unor procese de dezvoltare personală care m-au ajutat să echilibrez balanța, în sensul că simțeam nevoia apropierii de profesiile umane. Asta m-a făcut să explorez această latură profesională și așa am ajuns să lucrez într-o organizație multinațională, chiar în domeniul dezvoltării angajaților și foarte aproape de zona de HR. De aici și până la alegerea dezvoltării unui business în HR a fost doar un pas.

Țin minte și acum ziua în care mi s-au aliniat în minte procesele de HR dintr-o organizație și modul în care ele pot veni în sprijinul dezvoltării angajaților, dacă sunt făcute «ca la carte», și când am văzut că este și cerere pentru așa ceva, am pornit la drum.

Care au fost primele lecții învățate în business? Există ceva pe care ați dori să îl faceți diferit, dacă ați putea începe din nou?

Este vorba da, de mai multe lecții pe care le-am parcurs și învățat în business:

Lecția parteneriatului

Am plecat la drum într-o formulă de trei parteneri și în prezent am rămas doi; pe parcurs au mai fost tentative de parteneriate (unele cu persoane fizice, altele cu companii), însă nu s-au concretizat. Consider că într-un business, dacă vrei să faci un parteneriat pe termen lung, este nevoie de multă încredere în primul rând, apoi de acel echilibru dinamic în sensul în care dacă unul dintre parteneri « pică », adică pur și simplu obosește sau are nevoie de o pauză, de un reset, ceilalți pot să preia din mers lucrurile, fără să se creeze goluri operaționale, și nu în ultimul rând expertiză profesională complementară, adică fiecare să dețină experiență și know-how diferit de ceilalți, pentru că numai așa se pot completa.

Lecția capitalului financiar

Nu am avut un capital financiar de început pentru că am considerat că nu e cazul, în business-ul de consultanță ai puține costuri fixe, cel mai mare cost e cel de timp. Ulterior, când am deschis și sediul și am adus colegi în echipă, am simțit că era nevoie de acel capital. O soluție a fost să aplicăm pentru fonduri europene, însă a devenit un proces de lungă durată, deci nu ne putem baza pe el.

Lecția prețului

Am pornit cu prețuri mici, chiar foarte mici la unele servicii, și a fost dificil să creștem performanța financiară. Proiecte aveam, clienți la fel, însă nu ne ajutau prețurile, așadar am crescut treptat și am îmbunătățit termenii și condițiile contractelor.

• Au mai fost și alte lecții, mai mici ca impact, însă inerente când pornești pe un astfel de drum, iar acum, uitându-mă în urmă, nu regret niciuna din ele și nu cred că aș face ceva diferit. Sunt adepta îmbunătățirii continue și a învățării din greșeli, și toate m-au ajutat să ajung până aici.
  
• Ce am observat în tot acest timp, atât la business-ul nostru, cât și la altele, este că nimeni nu e lipsit de provocări, fiecare business sau antreprenor se confruntă cu diverse, însă ce a contat pentru noi a fost că toată experiență acumulată în anii anteriori ne-a ajutat să ne dăm seama de situația în care ne aflăm și să facem schimbarea mult mai repede decât alții, poate.
  

Puteți să împărtășiți un exemplu de abordare sau metodă pe care o considerați cea mai originală sau inovatoare în munca dumneavoastră?

Un prim exemplu ar fi faptul că încă din primul an de funcționare lucrăm într-un CRM, un program în care gestionăm atât activitățile interne, cât și vânzările, oportunitățile, proiectele de consultanță, recrutare, baza de date de candidați etc. Am întâlnit companii care se află pe o treaptă mai înaltă din punct de vedere financiar și încă mai lucrează în Excel, ceea ce este îngrijorător din punctul meu de vedere.

Un alt exemplu ar fi extinderea dincolo de granițele României. Până să stabilizăm business-ul în plan local, noi deja am intrat pe piața din Republica Moldova și activăm în câteva organizații de business acolo. De asemenea, am accesat și alte piețe din jur, și sunt sigură că va veni și momentul în care vom deschide un punct de lucru într-una din țările vecine.

De asemenea, în domeniul nostru este foarte important să facem întâi o educare a pieței, să aducem la cunoștință oamenilor și organizațiilor un mod de gândire și o abordare de business pe de o parte păstrând structuri simple, clasice, dar eficiente, pe de altă parte ținând cont de schimbările din mediul actual social și economic. În sensul acesta, organizăm evenimente educaționale cum ar fi webinarii online și participăm în calitate de speakeri la evenimente din diverse comunități de business.

Cum apreciați evoluția tehnologiei și, în special, impactul folosirii inteligenței artificiale într-un domeniu precum resursele umane, care implică exclusiv oameni?

Tehnologia și inteligența artificială sunt și vor fi răspândite în toate ariile vieții noastre și în domenii profesionale, fie că vrem, fie că nu, deci trebuie să ne obișnuim cu asta. Și în resurse umane este important să intervină tehnologia, pentru a ușura anumite procese administrative care consumă foarte mult timp și sunt repetitive.

Însă în domeniul dezvoltării umane e un pic diferit. E ca și cum i-am pune pe roboți să ne învețe pe noi, oamenii, ceea ce noi am transferat către ei de la bun început. E puțin ciudat acest lucru, dacă privești lucrurile astfel, dar chiar așa se întâmplă.

De exemplu, mintea umană a creat chatGPT-ul și acum îl folosim pentru a ne scrie texte, lucrări sau altfel de materiale, adică să gândească el în locul nostru. E cel puțin absurd. Însă, poate fi de folos celor care sunt la început de drum, care nu au trecut prin experiențe de viață ce le-au conturat mentalitatea. Dar pentru cei din categoria în care mă aflu și eu, care preferă să contureze opinii valide și soluții practicabile, nu cred că e de mare ajutor inteligența artificială. E nevoie să observi și să înțelegi ce se petrece în jurul tău, să faci asocieri, conexiuni și să gândești în perspectivă și la nivel sistemic, atunci când lucrezi cu oameni, pentru oameni și într-un domeniu despre oameni.

Sigur că procesele, pașii, structurile pot fi tehnologizate, dar, ca să înveți pe cineva să aibă respect și empatie, nu poți să folosești decât propria voce sau propriul exemplu.

În esență, dezvoltarea oamenilor din organizații, domeniul în care HR Design Consulting activează, nu se poate face nici “digital”  și nici “artificial’’, e nevoie de prezență umană zi de zi.

Care sunt cele mai mari provocări cu care se confruntă o agenție de HR, din punctul dvs de vedere? Ce considerați că nu trebuie să îi lipsească unui om de HR?

Dacă vorbim de zona de recrutare, pentru a trăi dintr-un astfel de business, cred că provocarea majoră a agențiilor de HR în contextul în care ne aflăm în prezent este găsirea oamenilor de calitate. Este o provocare generală, atât în România, cât și pe alte meleaguri, chiar continente.

Din păcate, oricât ai fi de renumită în piață, dacă nu găsești ca agenție candidații potriviți pentru clientul tău și nu poți închide poziția, pierzi business. Și pe cel actual, și pe cel potențial, cu clientul respectiv și alți clienți, desigur.

Deci, cu alte cuvinte, depinzi de natura umană, despre care știm cu toții că este una schimbătoare. Azi știi că ai programat cinci interviuri, mâine te trezești cu trei. Din cele trei, dacă trimiți unul la client, ești fericit. Și tot așa. Deci schimbarea este la ordinea zilei și dacă nu ești obișnuit cu asta, nu ai ce să cauți în acest business.

De asemenea, ca om de HR, în special recrutor, trebuie să ai nervi de oțel și să nu iei personal tot ce ți se întâmplă. Oamenii pe care îi întâlnim reacționează în mod diferit și trebuie să te aștepți la orice și să faci față la orice. Eu mai spun că în domeniul ăsta noi trebuie să fim ca și terapeuții: o coală albă de hârtie, care în timpul zilei se mai mâzgălește, însă la final e important să revină la forma inițială.

Dacă vorbim de zona de consultanță, care este și activitatea noastră preponderentă, e cu totul altceva, dar nu lipsită de provocări. Aici te întâlnești cu diverse tipologii de antreprenori sau organizații după chipul și asemănarea lor și e o provocare să știi să îi gestionezi pe fiecare în parte în mod eficient. Cea mai mare provocare în zona aceasta este să schimbi mentalitatea antreprenorului. Dacă ai reușit asta, restul e floare la ureche. Și acest aspect este perfect de înțeles. Fiecare ține la business-ul și ideea lui ca la propriul copil și nu va ține cont de sfaturile altora, este vorba de fenomenul « eu știu mai bine ».

Acum mulți ani, îmi aduc aminte că și eu refuzam să primesc sfaturi de la alți oameni care nu aveau copii, despre cum să îmi cresc propria fiică. Așa și în business.

De aceea, uneori noi venim în organizații cu exemple din business-ul nostru și asta îi ajută pe ceilalți să vadă că sunt reale și funcționează. Dar asta înseamnă că și noi trebuie să știm ce facem.

Așadar, ca și consultant în acest domeniu, e important să fii un profesionist, să fi lucrat în multe medii de business, de preferat și locale și internaționale, să ai mentalitate de creștere și de rezolvare de probleme, plus flexibilitate, răbdare și diplomație cât cuprinde. 

Ce pasiuni vă ghidează în viața dumneavoastră în afara domeniului profesional?

Asta chiar este o întrebare grea! 😊

În ultimii ani recunosc că nu am mai prioritizat activitățile care “îmi fac plăcere”, ci pe cele care “îmi sunt necesare”, și în mare parte ele s-au concentrat pe business și familie (avem doi copii în perioada adolescenței și cu asta am spus tot).

Însă am ajuns la concluzia că dacă vreau să trăiesc mulți ani și să fiu și sănătoasă fizic și psihic, am nevoie întâi eu de mine, apoi ceilalți.

Așadar, preocupările din prezent nu le-aș numi pasiuni, ci mai degrabă mici plăceri de care mă bucur aproape zilnic și care mă ajută să rămân acea coală albă de care am amintit : ritualul cafelei de dimineață pe care o beau în tihnă, singură sau într-un dialog cu cineva, întâlnirea cu prietenele de suflet în care ne povestim peripețiile vieții, filmele seriale cu tematici psihologice sau investigaționale (crime, detectivi etc.), uleiurile esențiale care îmi reîmprospătează aerul, și nu în ultimul rând playlist-urile cu muzica preferată pe care le ascult în funcție de starea în care mă aflu.

Pentru mine acestea sunt lucrurile pe care le fac cu plăcere și fără efort, și îmi aduc o stare de bine.

În esență, aceasta este definiția pasiunii, nu? 😊