Sectorul energetic românesc: aceleași rezultate cu aceiași oameni, de 30 de ani!

Articol scris de Iulian Harpa, Managing Partner la HIM Public Affairs

Povestea mea despre dorințe și promisiuni permanente

De ce am început să admir sincer proiectul academiei lui Gheorghe Hagi, acum 10 ani? Eram un mare suporter, încă din copilărie, al Campioanei unei Mari Iubiri și, fără sa fiu oltean, iubeam spiritul Universității Craiova, care reușea să învingă echipele permanent favorizate: Steaua și Dinamo. Și firesc întrebarea: de ce nu am fost perseverent până la capăt!? Probabil pentru că Managementul echipei își propunea la începutul fiecărui an competițional, permanent din 1991 până în prezent, să câștige Cupa și Campionatul iar la finalul competiției de-abia reușea să se salveze de la retrogadare. Probabil că o dată cu maturizarea noastră profesională, cu toții conștientizăm că nu mai putem accepta să fim emotivi la nesfârșit în fața unor dorințe și promisiuni fără fundament și finalitate.

Vorbind despre sectorul energetic românesc, cu toții știm, fără excepție, cum se fac nominalizările în pozițiile din managementul de vârf al companiilor unde statul român este majoritar. Că foarte puțini dintre “unși” reușesc să-și finalizeze mandatele, că rezultatele nu vin și nu au cum să vină (decât în conjuncturi favorizate de sezonalitatea pieței) …este evident! Că nu se vor opri aceste “recrutări performante” și asta știm! Ce însă nu înțelegem încă unii dintre noi, este de ce se face rău unei industrii cu tradiție și care se vrea a fi una dintre cele mai performante dintre industrii!?!

Lipsa de continuitate a miniștrilor din energie

În ceea ce privește continuitatea, pentru a evita orice interpretare sau comentariu subiectiv, am apelat la statistica celor care au asigurat managementul acestui minister începând din 1990.

Povestea lungă, spusă pe scurt: au fost 17 miniștrii ai energiei în ultimii 33 de ani, ceea ce se traduce într-o medie de nici 2 ani pentru fiecare ministru, ceea ce explică cumva parțial, lipsa unei strategii și-a unei direcții clare a acestei industrii. Dacă mai adăugăm că în aceeași perioadă de timp au fost tot 17 Prim-Miniștrii ai Guvernului României, putem concluziona că nu doar Ministerul Energiei este fericitul beneficiar al acestui “loz câștigător” și chiar putem extinde “managementul performant” la nivel național!

Pentru statistică las aici o sumarizare a miniștrilor și-a ministerelor energiei – sub diferitele lor  denumiri, în ultimii 33 de ani, astfel:

• Ministerul Resurselor și Industrei (3 miniștrii în perioada 28.06.1990- 19.11.1992);
• Ministerul Industriilor (2 miniștrii în perioada 19.11.1992 – 12.12.1996);
• Ministerul Industriei și Comerțului (3 miniștrii în perioada 12.12.1996 – 29.12.2000);
• Ministerul Industriei și Resurselor (1 ministru:  28.12.2000- 19.06.2003);

Din 19.06 2003, Ministerul Energei a fuzionat cu Ministerul Economiei și Comerțului!

• Ministru delegat pentru energie: 2 miniștrii în perioada 21.12.2012 – 17.12.2014
• Ministerul Energiei, IMM-uri și Mediu de afaceri, perioada: 17.12.2014 – 17.11.2015
• Ministerul Energiei (3 miniștrii, perioada: 17.11.2015 – 4.11.2019)

Din 4.11.2019, Ministerul Energiei a fuzionat cu Ministerul Economiei, Energiei și Afacerilor.

• Ministerul Energiei, (2 miniștrii, în perioada: 23.12.2020 – azi).

Specialiștii și proiectele din energie 

Ca și în cazul altor industrii și energia trebuie să ducă lupta de-a promova alte concepte, alți oameni, de-a învăța tendințe noi și să implementeze soluții eficiente, confirmate tehnologic peste ocean sau în alte țări vestice din Europa! 

Având în vedere politica agresivă de distribuire a dividendelor a statului român, în care companiile de stat rămân fără buget de investiții, una dintre marile – dacă nu singura oportunitate – este atragerea de fonduri europene pentru dezvoltarea infrastructurii vechi. Însă, până la acest moment putem spune că am eșuat în atragerea acestor fonduri europene pentru proiectele din energie și aici prezint câteva exemple:

• fie că vorbim de proiecte mici de eficiență energetică, Electric-Up, care are 2 ani de când a fost demarat. De curând au început timid plățile către beneficiari…după 2 ani!
• fie că vorbim de Fondul de Modernizare, cu un buget de 16 miliarde de euro, unde România este foarte restantă în comparație cu celelalte 9 țări beneficiare, care trebuie să-și îmbunătățească și înverzească infrastructura de producție, transport și furnizare.

• Fie că vorbim de PNRR, unde toate axele de finanțare necesită îmbunătățiri rapide și-o nouă abordare: 
  • Componenta 6, Investiția 1 pentru cei 950 MW/h fotovoltaici propuși spre dezvoltare, unde nu a fost finalizată evaluarea la aproximativ 300 de proiecte câștigătoare, după aproape 16 luni de analiză!
  • Componenta stocare din PNRR, care înțeleg că a fost propusă acum câteva luni să fie eliminată de la finanțare!! Câtă lipsă de viziune și de înțelegere a industriei, să propui eliminarea singurei componente care poate ajuta regenerabilele să devină o sursă constantă, în procesul de  echilibrare a sistemului național!
  • Componenta de hidrogen, unde au fost semnate proiectele de finanțare iar a doua zi beneficiarii au fost invitați să anuleze contractele! “Halal destin” – vorba lui Cioran!
  • Proiectele de Eficiență energetică, care au fost parcate de anul trecut fără să se comunice clar de ce! …și se așteaptă un „blessing de la Bruxelles” uitând să menționăm ce s-a întâmplat de fapt în curtea noastră!
  • Proiectele specifice competenței Ministerului Energiei, derulate prin Ministerul Fondurilor Europene (MIPE), unde nu există competență și knowhow!

….și mă opresc aici ca să nu plictisesc cititorii, deși exemple sunt din plin!

În ceea ce privește vocile din energie, a promova o industrie sau un sector din cadrul ei, este de înțeles atât timp cât susținerea intereselor au ca fundament investiții strategice și proiecte eficiente ce se vor a fi dezvoltate în România. Dar să prezentăm o idee singulară, să-ți susții interesele proprii sau să ne placă să ne vedem la televizor pentru a fi numiți “specialiști”… este mai greu de înțeles. Și aici fac trecerea către următorul capitol: presa de specialitate.

Presa din industrie

Presa a avut și are un rol esențial în a observa și-a prezenta obiectiv ce se întâmplă în industrie: cât mai clar, corect și prompt. Dar presa, ca și politica, este oglinda societății și-a industriei deci este evident că sunt lucruri de îmbunătățit. 

În cea mai mare parte, companiile din industrie au reușit să evite a fi criticate și asta relativ foarte usor, aș zice chiar facil: bugetul de promovare anual este alocat celor mai relevante trusturi, care de altfel se luptă pentru fiecare buget, să poată oferi calitate în condițiile unei piețe practic inexistente!

Mi-aduc aminte când conduceam business-ul unei platforme media că unul din Managerii unei companii din energie acuza presa din energie că organizează multe conferințe și dezbateri! De ce spunea asta? Pentru că pur și simplu privea presa ca un mic instrument de promovare a companiei unde de altfel managerul avea firesc, un rol efemer….fără să ia în calcul vreodata că poate fi eventual criticată obiectiv, atunci când va fi cazul!

Poate că și în presă, la fel ca în industria energetică este nevoie de proiecte pe termen lung, de profesioniști care să crească încrederea și de implicarea mai accelerată a noii generații!

Concret, observația mea punctuală este că deși avem evident specialiști ai industriei în presă, care observă cel mai bine derapajele din sector, nu îndrăznește încă să prezinte critici constructive companiilor și entităților. De ce? Aici îi las pe ei să răspundă…

Până atunci propun să facem front comun și să punem umărul la schimbarea mai rapidă de mentalitate, de management și să arătăm că fiecare în dreptul lui își face treaba bine! 

De ce managerii români din companiile private au rezultate?

O întrebare simplă la care cei mai mulți dintre decidenți, în loc să învețe și să aplice regulile de bună practică, ajung în a se ascunde permanent în spatele unor acuzații sterile. Exemple: management străin, taxe mici, profit exportat etc. Culmea, cea mai competentă forță de muncă se formează și lucrează în Corporații!

Pentru a intra în concret, propun să prezint PETROM, ca business case! S-a vândut ieftin? Da, chiar foarte ieftin și nu înteleg cum s-a facut “due diligence-ul” dar, pot spune cu simț de răspundere că dacă nu se vindea, Perla Coroanei ajungea pe butuci! O spun din perspectiva unui angajat care a lucrat peste 10 ani în această companie: 5 ani înainte și 5 ani după privatizare. 

Face compania profit de miliarde de euro? Da, pentru că știe să aducă oameni competenți și responsabili dar, cel mai important pentru această întrebare, compania a devenit cel mai mare contribuabil al bugetului de stat, de la privatizare. 

De ce nu fac și companiile românești aceste profituri? Să fie oare pentru că nu aduc oameni cu carte, profesioniști cu mandate clare, preocupați de sector și de profitabilitatea companiei? Și asta în loc să facă statistică avansată, cu aranajamente și combinații luate de câte ori se poate!?

Concluzii

Sectorul energetic este în criză, o știm cu toții!  Este evident nevoie de oameni și entități care să facă față provocărilor geo-politice actuale, sociale și ale pieței de energie, specifice.

Numirile unor oameni noi și tineri în ministerele de resort, a reglementatorilor și-a entităților din industrie ne poate face să sperăm din nou că mai avem o șansă să mișcăm un sistem cimentat. Să sperăm că Legea lui Arhimede nu va funcționa și aici iar schimbările dorite sunt superioare ca forță rezistenței întâmpinate la schimbare.

Din perspectiva fiecăruia dintre noi, a căror destine se întrepătrund cu sectorul energetic, cred că este de datoria noastră, a tuturor, să ne facem treaba cât mai bine și corect. Și, nu în ultimul rând, eu cred că sectorul energetic poate, mai bine și mai repede!