Anxietatea, trauma și depresia în rândul antreprenorilor. Cum pot fi recunoscute și gestionate aceste stări

Evenimente Club Antreprenor

Mircea Fica
Mircea Ficahttps://www.clubantreprenor.ro/
Fondator Revista Club Antreprenor & clubantreprenor.ro

 

Autor: Andreea Voicu, Psiholog

 

Știm să citim un contract, un raport financiar, reacțiile oamenilor din jur sau semnalele unei piețe care se schimbă. Mult mai rar învățăm însă să citim ceea ce se întâmplă în propria minte, deși de această capacitate depinde felul în care muncim, relaționăm și luăm decizii în afacerea noastră. Semnalele apar adesea înainte ca oamenii să spună că nu mai pot. Somnul devine mai agitat, concentrarea scade, apare iritabilitatea, iar lucrurile care înainte ofereau satisfacție nu mai au același efect.

Antreprenorii nu sunt feriți de niciuna dintre stări, chiar dacă au antrenament făcut în luarea de decizii dificile, au rezistență crescută la stres și par uneori de neclintit în fața provocărilor majore.

Anxietatea, experiențele traumatice și depresia sunt tot mai prezente în conversația publică, dar nu sunt întotdeauna înțelese corect. Nu orice îngrijorare este anxietate, nu orice experiență dificilă produce traumă și nu orice tristețe înseamnă depresie. Diferența o fac intensitatea, durata și efectul asupra vieții.

Anxietatea, când alarma interioară rămâne pornită

Anxietatea are, până la un anumit nivel, o funcție firească și utilă. Îi pregătește pe oameni pentru situații dificile, îi ajută să fie vigilenți și îi mobilizează atunci când percep un pericol sau anticipează o provocare importantă. Dificultatea apare atunci când acest sistem de alarmă începe să funcționeze prea des sau prea intens. Atunci, persoana nu mai reacționează doar la ceea ce se întâmplă, ci începe să trăiască emoțional și toate lucrurile care s-ar putea întâmpla.

Acest lucru se observă ușor în viața de zi cu zi. Unele persoane își verifică telefonul inclusiv noaptea, altele pregătesc foarte bine o întâlnire și, cu toate acestea, își imaginează toate variantele în care lucrurile ar putea eșua.

Anxietatea se poate manifesta prin îngrijorare persistentă, neliniște, dificultăți de concentrare, iritabilitate sau probleme de somn, dar și prin tensiune musculară, palpitații ori respirație superficială. Uneori, oamenii observă mai întâi corpul și abia, ulterior, își dau seama cât de mult timp petrec anticipând și încercând să controleze ceea ce încă nu s-a întâmplat.

Nevoia excesivă de control poate fi una dintre formele mai puțin evidente ale anxietății. Unele persoane verifică repetat un mesaj, amână decizii sau reiau în minte conversații, cu impresia că, dacă toate riscurile sunt analizate suficient, rezultatul va putea fi controlat. În realitate, mintea ajunge uneori să consume foarte multă energie pentru probleme care nu s-au produs și care poate nici nu se vor produce.

Când trecutul continuă să influențeze prezentul

Experiențele dificile nu dispar întotdeauna odată cu încheierea evenimentului care le-a provocat. O pierdere, o trădare, un accident, o situație de abuz sau un mediu familial instabil pot continua să influențeze felul în care sunt interpretate situațiile actuale, chiar și atunci când vorbim de activitățile uzuale de la birou, sau modul în care ne raportăm la afacerea pe care o conducem. Totuși, nu orice experiență neplăcută trebuie numită traumă și nici oamenii nu reacționează la fel după evenimente similare.

Dificultatea apare atunci când o experiență trecută continuă să producă suferință importantă sau să influențeze disproporționat comportamentele și relațiile actuale. O persoană care a fost trădată poate deveni foarte vigilentă în relațiile următoare, chiar dacă nu există indicii reale de pericol. Cineva care a trecut printr-o pierdere financiară severă poate evita deciziile care presupun risc, deși situația prezentă este diferită. Un adult criticat permanent în copilărie poate interpreta un feedback din partea unui client sau a unui partener ca pe o confirmare a ideii că nu este suficient de bun.

În astfel de situații, trecutul funcționează ca un filtru prin care este privit prezentul. Persoana vede ceea ce se întâmplă acum, dar reacționează și la ceea ce a învățat cândva că ar putea urma. Atunci când reacția este mult mai intensă decât ar justifica situația concretă, poate fi utilă întrebarea dacă ea aparține exclusiv prezentului sau este alimentată și de experiențe mai vechi.

Ideea nu este de a căuta în trecut explicația pentru orice reacție, ci de a observa tipare care se repetă.

Depresia nu este doar tristețe

Depresia este unul dintre conceptele cel mai frecvent folosite în limbajul de zi cu zi și, tocmai din acest motiv, există riscul ca sensul său să fie diminuat. Oamenii spun uneori că sunt deprimați după o zi proastă, o dezamăgire sau o perioadă de oboseală. Depresia în sens clinic presupune însă mai mult decât tristețe și poate include pierderea interesului sau a plăcerii pentru activități importante, oboseală persistentă, probleme de concentrare, modificări ale somnului sau apetitului, lipsă de speranță și scăderea motivației.

Una dintre dificultățile recunoașterii depresiei este faptul că unele persoane continuă să funcționeze aparent normal. Merg la serviciu, participă la întâlniri și își îndeplinesc sarcinile, astfel încât pentru cei din jur pot părea la fel ca înainte. Diferența este că toate acestea presupun acum un efort mult mai mare, iar activitățile care înainte veneau firesc consumă mult mai multă energie.

Explicațiile de tipul „este doar oboseală” sau „după concediu va fi mai bine” pot întârzia recunoașterea problemei. Uneori starea se ameliorează odată cu schimbarea contextului, alteori persistă săptămâni sau luni și începe să afecteze funcționarea și calitatea vieții. Tocmai de aceea contează durata, intensitatea și impactul simptomelor, nu doar existența tristeții.

Cum ajung oamenii să nu mai observe că nu le este bine

Schimbările psihologice importante nu apar întotdeauna brusc. De multe ori se instalează prin modificări mici, care par justificabile atunci când sunt privite separat. Oamenii renunță la o seară liberă pentru că există mult de lucru, reduc câteva ore de somn, beau încă o cafea pentru a compensa oboseala, amână întâlnirile cu prietenii și își spun că se vor odihni după următorul proiect.

În timp, iritabilitatea începe să pară normală, oboseala devine o prezență constantă, iar mintea continuă să analizeze probleme, chiar și în momentele care ar trebui să fie de odihnă. Bucuria lucrurilor simple poate scădea treptat, fără ca oamenii să poată indica momentul exact în care s-a produs schimbarea. Una dintre capcanele persoanelor active și responsabile este confundarea capacității de a funcționa cu starea de bine. Faptul că cineva își îndeplinește obligațiile nu înseamnă automat că îi este bine.

Ce se poate face înainte ca situația să ajungă la limită

Primul pas nu este autodiagnosticarea, ci observarea sinceră a propriei stări. Oamenii pot analiza schimbările din ultimele săptămâni sau luni, cum dorm, cât de ușor se concentrează, cât timp petrec anticipând probleme, câtă energie mai au pentru activitățile care le făceau plăcere și dacă le este tot mai dificil să se relaxeze. Pot observa și dacă evită anumite situații din teamă sau dacă reacțiile lor au devenit mai intense.

Răspunsurile la aceste întrebări nu stabilesc un diagnostic, dar pot funcționa ca un semnal că propria stare necesită mai multă atenție. O întrebare simplă și relevantă este când a existat ultima perioadă în care persoana s-a simțit cu adevărat liniștită, nu doar lipsită de probleme urgente. Absența unei crize nu înseamnă neapărat prezența echilibrului.

Un alt exercițiu util este diferențierea dintre fapte și interpretări. Dacă cineva nu răspunde la un mesaj, faptul concret este că răspunsul nu a venit încă. Concluziile că persoana este supărată, că s-a întâmplat ceva grav sau că urmează un conflict sunt interpretări construite ulterior de minte. În perioadele de anxietate, necunoscutul poate fi umplut rapid cu scenarii negative, iar separarea dintre ceea ce este cunoscut și ceea ce este presupus poate reduce intensitatea reacției emoționale.

Corpul și mintea funcționează împreună

Somnul, mișcarea, alimentația, ritmul de lucru și perioadele de recuperare influențează capacitatea de a gestiona stresul. Acestea nu tratează singure depresia, anxietatea sau efectele unei traume, dar un organism epuizat devine mai vulnerabil la suprasolicitare, iar lipsa odihnei afectează concentrarea și reglarea emoțională. Uneori sunt căutate soluții complexe, în timp ce este ignorat faptul că organismul funcționează de luni întregi fără perioade reale de recuperare.

Ajutorul nu trebuie cerut doar în momentul unei crize

Există încă ideea că discuția cu un specialist devine justificată doar atunci când situația este foarte gravă. În realitate, cu cât anumite dificultăți sunt observate mai devreme, cu atât există mai mult spațiu pentru înțelegerea lor și pentru alegerea unei intervenții potrivite. Atunci când anxietatea devine greu de controlat, experiențele trecutului continuă să influențeze puternic prezentul sau energia, interesul și plăcerea de a trăi scad semnificativ, evaluarea unui specialist poate aduce claritate și poate preveni agravarea stării.

În funcție de situație, pot fi potrivite consilierea psihologică, psihoterapia, evaluarea psihiatrică sau o combinație de intervenții. Alegerea depinde de natura și severitatea simptomelor, precum și de nevoile fiecărei persoane. Important este ca ideea de putere să nu fie confundată cu ignorarea sistematică a propriilor limite și ca solicitarea sprijinului să nu fie amânată până când funcționarea de zi cu zi devine foarte dificilă.

Un ultim gând

Nu orice zi dificilă înseamnă depresie, nu orice teamă este o tulburare de anxietate și nu orice experiență dureroasă se transformă în traumă. Atunci când însă anumite stări persistă, se repetă și încep să modifice somnul, relațiile, capacitatea de concentrare, activitatea profesională sau bucuria de a trăi, ele merită observate cu aceeași seriozitate cu care sunt urmărite alte aspecte importante ale vieții.

Oamenii verifică periodic cifre, rezultate, riscuri sau sănătatea fizică. Poate că aceeași atenție merită îndreptată, din când în când, și către propria stare psihică, înainte ca semnalele discrete să devină o problemă greu de ignorat. Întrebarea utilă nu trebuie să fie imediat „Ce este în neregulă?”, ci una mult mai simplă: „Cum ne simțim, de fapt, în perioada aceasta?”. Uneori, schimbarea începe printr-o oprire sinceră și prin atenția acordată propriei stări reale.

- NEWSLETTER -
Urmărește-ne:

Pentru cele mai relevante știri, interviuri, analize și oportunități din mediul de afaceri / antreprenoriat, urmărește Club Antreprenor pe WhatsApp.
👉 Abonează-te la Club Antreprenor pe WhatsApp.

Ne puteți urmări și pe Facebook, Linkedin, Twitter, Instagram, YouTube și Google News!

Scrie un comentariu
- Abonează-te la revista de business Club Antreprenor -ABONAMENT revista CLUB ANTREPRENOR 12 luni

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisement -brand fragedo transavia iunie 2026

Ultimele Știri

„Black Friday” și pentru artă! Un Adrian Ghenie, de la 8.000 de Euro!

Expresia care a ajuns să dea numele ofertelor de la începutul sezonului de cumpărături pentru Crăciun poate fi de...
- Advertisement -TermeneRO Informații firme Verifică asociații și administratorii oricărei companii
- Advertisement -Abonament anual 12 luni la Club Antreprenor și Ziarul Pozitiv
- Advertisement -oferta publicare articole copywriting content marketing online SEO Club Antreprenor Ziarul Pozitiv

Mai multe articole ca acesta

- Abonează-te la revista de business Club Antreprenor -ABONAMENT CLUB ANTREPRENOR 12 luni