GRUIA DUFAUT & ASOCIAȚII: Reforma cadrului de funcționare a societăților

Prin Legea nr. 239/2025 și Legea nr. 245/2025 legiuitorul a intervenit direct asupra modului de funcționare a societăților, prin modificarea Legii societăților nr. 31/1990 și Codului de procedură fiscală. Aceste acte normative au introdus modificări importante prin introducerea, între altele, a unor mecanisme coercitive cu sancțiuni directe și rapide care afectează: distribuirea profitului, finanțările intra-grup, structura capitalului unei societati, cesiunile de părți sociale, și, în anumite situații, patrimoniul personal al asociaților sau beneficiarilor reali.

1. Praguri minime pentru capitalul social al societăților

Începând cu 1 ianuarie 2026, Legea nr. 239/2025 a introdus un mecanism de corelare a capitalului social minim al unei SRL cu nivelul CA realizate și raportate prin situațiile financiare anuale aferente exercițiului financiar precedent.

• 5.000 lei, pentru SRL-urile care înregistrează o cifră de afaceri netă anuală mai mare de 400.000 lei
• 500 lei, pentru SRL-urile nou-înființate; obligația de majorare intervine doar dacă pragul de cifră de afaceri este depășit ulterior.

Legea instituie o perioadă tranzitorie de maximum doi ani de la intrarea sa în vigoare, în care societățile cu răspundere limitată deja înființate își poate regulariza capitalul social la nivelul cerut de lege. Ca bonificație, pentru majorările de capital realizate până la 31 decembrie 2026, taxa de publicare în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, se reduce cu 50%, cu condiția ca modificarea să vizeze exclusiv majorarea capitalului pentru conformare la minimul legal.Dacă societatea nu se conformează în termenul legal de 2 ani, tribunalul poate dispune dizolvarea acesteia, la cererea oricărei persoane interesate sau a Registrului Comerțului. Totuși, societatea nu va fi dizolvată dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de dizolvare, capitalul social este adus la nivelul minim legal prevăzut de Legea nr. 239/2025.În legislația anterioară nu exista nicio legătură între dimensiunea economică a societății și nivelul capitalului social, iar capitalul social avea mai degrabă un rol formal fără funcție de protecție a creditorilor sau de filtrare a societăților subcapitalizate. Dizolvarea pentru capital social insuficient era, în practică, inexistentă. În plus, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 239/2025, dispozițiile legale nu prevedeau niciun capital social minim obligatoriu pentru societățile cu răspundere limitată.Practic, prin noile dispoziții introduse, capitalul social este un element de corelare cu celelalte obligații introduse de Legea nr. 239/2025 : activ net, dividende, împrumuturi, garanții.

2. Distribuirea dividendelor

Legea introduce interdicții explicite privind distribuirea dividendelor, atunci când:

• societatea are pierderi contabile reportate;
• activul net este sub jumătate din capitalul social subscris.

În aceste situații dividendele pot fi distribuite numai după constituirea rezervelor legale, acoperirea pierderii contabile reportate şi constituirea de rezerve în conformitate cu cerinţele statutare și numai după reîntregirea activului net la valoarea minimă prevăzută de lege.De asemenea, nu se pot realiza distribuiri de dividende interimare din profitul exerciţiului financiar curent, dacă nu a fost reîntregit activul net la valoarea minimă prevăzută de lege.Este introdusă în mod expres sancțiunea cu amendă de la 10.000 lei la 200.000 lei în cazul nerespectării de către societăți a obligaţiei de reconstituire a activului net până la nivelul unei valori cel puţin egale cu jumătate din capitalul social, în termenul prevăzut de lege (cel târziu până la încheierea exerciţiului financiar ulterior celui în care au fost constatate pierderile).Noile dispoziții legale prevăd în mod expres faptul că în această situație, contravenientul (societatea) nu beneficiază de posibilitatea achitării, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, a jumătate din minimul amenzii prevăzute mai sus.Aceste dispoziții se aplică atât societăților pe acțiuni, cât și societăților cu răspundere limitată.

3. Restituirea împrumuturilor către acționari

Societățile care înregistrează pierderi și au datorii față de acționari sau asociați rezultate din împrumuturi ori alte forme de finanțare acordate de aceștia sunt supuse, începând cu modificările introduse prin Legea nr. 239/2025, unui regim de recapitalizare obligatorie.În cazul în care aceste societăți nu reușesc să reîntregească activul net la nivelul minim legal în termen de 2 ani de la încheierea exercițiului financiar următor celui în care pierderile au fost constatate, au obligația legală de a majora capitalul social prin conversia creanțelor acționarilor sau asociaților, cu respectarea drepturilor celorlalți acționari, astfel cum sunt reglementate de Legea societăților.Aceste dispozitii legale se aplică în mod corespunzător şi societăţilor cu răspundere limitată.Conversia nu mai reprezintă o opțiune de natură financiară, ci o obligație impusă de lege, menită să împiedice menținerea pe termen lung a unor societăți subcapitalizate finanțate preponderent prin împrumuturi de la acționari.Nerespectarea obligației de conversie constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 40.000 lei și 300.000 lei.Regimul sancționator în cazul nerespectării obligaţiei de reconstituire a activului net și de majorare a capitalului social prin conversia creanțelor acționarilor sau asociaților devine aplicabil începând cu anul 2027, prin raportare la situațiile financiare anuale aferente exercițiilor financiare care au început la data de 1 ianuarie 2025 sau ulterior, iar termenul de prescripție pentru aplicarea sancțiunii este de 12 luni de la data săvârșirii faptei.Legea prevede și o serie de excepții de la aplicarea sancțiunilor susmenționate, care vizează în principal situațiile în care finanțarea are un caracter investițional sau instituțional (deținerea de participații în societăți sau finanțarea cu titlu profesionist a companiilor care dețin părți sociale/acțiuni – CAEN 64).Obligația de conversie nu se aplică pe perioada inactivității societăților declarate inactive potrivit legii, nici în cazul finanțărilor acordate prin fonduri europene sau naționale destinate sprijinirii sectorului privat, ori al celor provenite de la instituții financiare internaționale. De asemenea, sunt exceptați anumiți investitori profesioniști, fonduri de investiții sau persoane fizice care investesc sume limitate în microîntreprinderi sau întreprinderi mici, cu condiția ca împrumuturile acordate să nu fie restituite într-un termen de patru ani și ca investitorii să nu dețină o participație semnificativă în capitalul social. În cazul societăților la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale au calitatea de acționar sau asociat, conversia creanțelor acestora în capital social se realizează prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, a consiliului local ori general, în condițiile prevăzute de lege.

4. Cesiunea părților sociale ale asociatului care deține controlul

De la data intrarii în vigoare a legii nr. 239/2025, cesiunea părților sociale ale asociatului care deține controlul într-un SRL (majoritatea drepturilor de vot în Adunarea Generală / Consiliul de Administrație) este opozabilă organului fiscal central numai cu respectarea următoarelor condiții:

• Cesiunea trebuie notificată ANAF în termen de 15 zile de la data transferului. Notificarea poate fi realizată de cedent, cesionar sau de societate și trebuie să includă atât actul de cesiune, cât și actul constitutiv actualizat, cu datele de identificare ale noilor asociați. Lipsa notificării în termen împiedică opozabilitatea cesiunii față de organul fiscal. Dovada notificarii ANAF se depune la dosarul de înregistrare a cesiunii de părți sociale la Registrul Comerțului.
• Dacă societatea înregistrează obligații fiscale restante sau alte creanțe bugetare aflate în executare, cesiunea este condiționată de constituirea de garanții. Aceste garanții pot fi constituite, fie de societate, fie de cesionar și trebuie să acopere integral sumele înscrise în certificatul de atestare fiscală emis de ANAF. Certificatul poate fi solicitat nu doar de societate, ci și de cedent sau cesionar, prin derogare de la regula generală din Codul de procedură fiscală.
• La momentul înregistrării cesiunii la Oficiul Național al Registrului Comerțului, dacă există datorii fiscale, este obligatorie prezentarea dovezii acordului ANAF cu privire la garanțiile constituite. ONRC verifică îndeplinirea condițiilor legale și solicită, în mod direct, certificatul de atestare fiscală de la ANAF, în cadrul procedurii de înregistrare.

Garanțiile constituite se eliberează de către ANAF la data stingerii obligațiilor fiscale înscrise în certificatul de atestare fiscală. În schimb, dacă aceste obligații nu sunt stinse în termen de 60 de zile de la data înregistrării cesiunii la registrul comerțului, ANAF procedează la executarea garanțiilor, fără a fi necesare demersuri suplimentare.Procedura detaliată de aplicare a acestor reguli, precum și mecanismul de colaborare dintre ANAF și ONRC, urmează să fie stabilite prin ordin comun al președintelui ANAF și ministrului justiției, ceea ce confirmă caracterul permanent și instituționalizat al acestui nou control fiscal asupra cesiunii de părți sociale realizate de asociatul care deține controlul într-un SRL.Anterior datei de intrare în vigoare a legii, cesiunea părților sociale într-un SRL producea efecte față de terți, inclusiv față de autoritățile fiscale, prin simpla înregistrare la registrul comerțului. Existența unor datorii fiscale ale societății nu condiționa opozabilitatea cesiunii, nu impunea constituirea de garanții și nu necesita un acord prealabil sau ulterior din partea ANAF.

5. Contractul de fideiusiune al beneficiarului real – obligatoriu pentru eșalonarea datoriilor societății

Pentru acordarea unei eșalonări la plată de către organul fiscal apare obligația debitorului persoană juridică de a prezenta un contract de fideiusiune încheiat în formă autentică cu beneficiarul/beneficiarii real(i).Fideiusorul (beneficiarul real) se obligă să stingă, în locul debitorului, obligațiile fiscale garantate, care pot include: sume neeșalonate, sume eșalonate fără alte garanții, obligații ce condiționează menținerea eșalonării și sume necesare pentru menținerea valabilității acesteia.Contractul de fideiusiune constituie titlu executoriu.Dacă debitorul nu își îndeplinește obligațiile la termenele legale, organul fiscal poate trece la executarea bunurilor fideiusorului, fără a mai fi necesară vreo notificare sau altă procedură prealabilă.Contractul încetează doar la data stingerii integrale a obligației garantate.Aceste dispoziții legale sunt aplicabile şi debitorilor persoane fizice care trebuie să prezinte un contract de fideiusiune, în formă autentică, încheiat cu o persoană capabilă de a se obliga conform dispozitiilor Codului Civil.

Reguli speciale pentru debitorii cu creanțe certe asupra statului

Se introduce art. 209¹ alin. (7¹): dacă debitorul are obligații fiscale restante peste plafon, dar are de încasat sume certe și lichide de la autorități/instituții publice, se poate acorda eșalonare în limita acestor sume, pe baza unui document emis de autoritatea/instituția publică care certifică sumele. Excepția nu se aplică sumelor aflate în litigiu.

6. Declararea inactivității fiscale, dizolvarea din oficiu

Legea introduce noi situații de inactivitate pentru contribuabilul/plătitorul persoană juridică, dacă se află într-una din următoarele situații:

• nu are cont de plăți în România sau cont deschis la Trezoreria Statului;
• nu a depus situațiile financiare anuale în termen de 5 luni de la împlinirea termenului legal de depunere.

Potrivit legii, dacă un contribuabil/plătitor declarat inactiv de ANAF nu se reactivează în termen de un an de la data la care a fost declarat în inactivitate, acesta se dizolvă.În cazul contribuabilului/plătitorului declarat inactiv care nu se reactivează în termen de un an de la data declarării în inactivitate, organul fiscal are obligaţia de a formula cerere de dizolvare atât în situaţia în care nu figurează cu obligaţii fiscale restante, precum şi alte creanţe bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii şi existente în evidenţa organului fiscal central, cât şi în situaţia în care figurează cu asemenea obligaţii de plată, dacă nu este subiectul unor sesizări penale.Prin excepţie, în cazul contribuabilului/plătitorului care are inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerţului, formularea cererii de dizolvare se realizează după expirarea termenului de inactivitate temporară, în situaţia în care nu şi-a reluat activitatea.De asemenea, potrivit dispozițiilor Legii nr. 239/2025, organul fiscal formulează cerere de dizolvare în următoarele situații:

• Contribuabilul/plătitorul declarat inactiv de mai mult de 3 ani de la data intrării în vigoare a Legii nr. 239/2025, care nu figurează cu obligaţii fiscale restante, precum şi alte creanţe bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii şi existente în evidenţa organului fiscal central în vederea recuperării şi care nu este subiect al unei sesizări penale, se dizolvă dacă nu se reactivează în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii.
• Contribuabilul / plătitorul declarat inactiv, cu o inactivitate între 1-3 ani la data intrării în vigoare a Legii nr. 239/2025, care nu figurează cu obligaţii fiscale restante, precum şi alte creanţe bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii şi existente în evidenţa organului fiscal central în vederea recuperării şi care nu este subiect al unei sesizări penale, se dizolvă dacă nu se reactivează în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Prin excepţie, în cazul contribuabilului/plătitorului care are inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerţului, formularea cererii de dizolvare se realizează după expirarea termenului de inactivitate temporară, în situaţia în care nu şi-a reluat activitatea.

7. Inregistrarea fiscală a punctelor de lucru cu salariați

Potrivit Legii nr. 245/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 1204 din 29 decembrie 2025, orice persoană juridică care are organizată o entitate, cu sau fără personalitate juridică, la o adresă diferită de sediul social (de exemplu, punct de lucru) cu cel puțin o persoană care realizează venituri din salarii este obligată să solicite înregistrarea fiscală a entității respective.Prin această modificare, obligația de înregistrare fiscală a unui punct de lucru nu mai este condiționată de existența a minimum 5 salariați, astfel cum era reglementată anterior, ci intervine de la primul angajat.Înregistrarea fiscală a punctului de lucru se face la Administrația Financiară în a cărei rază teritorială se află sediul punctului de lucru, în termen de 30 de zile de la înființarea acestuia. Termenul de solicitare a înregistrării fiscale pentru punctele de lucru deja înfiinţate la data intrării în vigoare a prezentei legi este de 30 de zile (respectiv până la 31 ianuarie 2026).