Despre autori
Alin Izvoran – București
Sustainable Procurement Ambassador, cu o experiență de peste 15 ani în domeniul achizițiilor publice. Este lector asociat la SNSPA și autor al Ghidului privind achizițiile cu clauze sociale și verzi.
Ovidiu Slimac – Timișoara
Sustainable Procurement Ambassador, cu o experiență de peste 23 de ani în achiziții publice. A fost unul dintre speakerii principali la evenimentul Western Balkan Circular and Climate Innovation Beacons „CE Beacons” (online, 14 octombrie 2020), cu prezentarea „The European Green Deal – Implicații și impact asupra achizițiilor publice”. În calitate de Coordonator Regional pentru Europa de Est și Regiunea Dunării, a susținut două ediții de cursuri de formare (decembrie 2020 și martie 2021), organizate de International Development Institute, Washington DC, SUA, pe teme precum „Procedurile Băncii Mondiale”, „Achiziția de servicii de consultanță” și „Achiziția de servicii non-consultanță”. Programele au avut loc în limba engleză și au reunit 48 de participanți din 13 țări, de pe 4 continente.
Doctorul în Achiziții, Episodul 14
Doctorul din Timișoara recomandă:
Dragă coleg din București, am o nedumerire care mă roade mai tare decât cafeaua rece de luni dimineață. La început de octombrie, OUG nr. 52/2025 venea cu solemnitatea unui manual de austeritate: „prudență și îmbunătățirea disciplinei bugetare”. Adică, pe românește, să strângem cureaua.
Evenimente - Club Antreprenor și Ziarul Pozitiv:
Și totuși, după doar 25 de zile, apare OUG nr. 56/2025, care modifică art. XVII și introduce excepția festivă : „sărbători tematice, cheltuielile cu evenimentele ocazionate de sfârșitul de an”. Cu alte cuvinte, după ce am predicat disciplina, am deschis larg porțile pentru luminițe, brad artificial și concerte de sezon. Cum să nu te întrebi dacă bugetul public e un cont de economii sau un pom de Crăciun ?
Și partea cea mai frumoasă e că în nota de fundamentare a OUG 56/2025 (precis) scrie negru pe alb că măsura e necesară pentru „susținerea sănătății emoționale a comunităților locale în contextul sărbătorilor de iarnă”. N-am mai auzit termenul ăsta în legislație, dar mă simt deja mai sănătos emoțional doar citindu-l.
Și dacă OUG nr. 52/2025 ne spunea clar că putem angaja personal doar prin excepție, pentru funcții publice de execuție din categoria I, iar restul angajărilor să aștepte, OUG nr. 56/2025 nu a corectat această logică, ci a prioritizat cheltuielile de imagine. Practic, am pus beculețe în fața angajării de asistenți sociali sau medici.
Doctorul din București răspunde:
Ai dreptate dragul meu prieten, paradoxul e evident. Și cifrele vorbesc mai tare decât orice discurs festiv :
• Tunari (Ilfov) – 270.000 lei pentru luminițe.
• Otopeni (Ilfov) – 540.000 lei, ca să fie mai strălucitor decât vecinul.
• Sectorul 3 București – 1.700.000 lei, un adevărat festival de LED-uri.
În doar o lună, sarabanda achizițiilor a transformat disciplina bugetară într-un carnaval de cheltuieli.
Și nu uita:
Art.VII din O.U.G. 156/2024, alin. (1) prevede:
“Începând cu 1 ianuarie 2025 se suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autorităţile şi instituţiile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea no. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea no. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii”, și impune că posturile vacante și neocupate se blochează, consolidând ideea de blocaj administrativ. Pe de o parte, stopăm angajările esențiale (vezi spitale, școli), pe de altă parte, deblocăm milioane pentru spectacolul de final de an; că toate aceste achiziții se bazează pe adevăratul “temei legal” al sezonului rece: art. XVII, alin. (5) și (6) din OUG nr. 52/2025, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 56/2025, care ridică interdicția de cheltuieli bugetare pentru evenimente și sărbători tematice, pentru servicii sociale și culturale. Procedura rămâne aceeași, dar pofta de iluminat festiv devine, în mod oficial, legală. Iar ce e mai cultural decât un ren gonflabil de 6 metri la intrarea în oraș?
Doctorul din Timișoara continuă:
Și dacă tot vorbim de recorduri, oficial, Constanța a ridicat ștacheta : 3,8 milioane lei fără TVA pentru luminițe „miraculoase”, iar neoficial și cel mai probabil Craiova cheltuie “fără număr” (29.690 de euro fiind doar taxa către European Best Destinations). La mine acasă, în Timișoara, ne „mulțumim” cu 1.000.000 lei, la același nivel cu Buzău și Cluj-Napoca.
Dar ironia amară e alta: în aceeași lună a celor două ordonanțe, organizația Salvați Copiii publica raportul care spune că mai mult de un copil din trei din România trăiește în sărăcie, iar procentul urcă la 75,8% pentru copiii ai căror părinți au un nivel scăzut de educație.
Și aici vine contrastul : în timp ce noi licităm instalații de iluminat cu norme tehnice stufoase (SR EN 60598 pentru corpuri de iluminat, dacă tot cităm exact), școlile încă folosesc sobe din anii ’80. Mă întreb dacă nu cumva ar trebui introduse și „sărbătorile termice” în legislație.
Doctorul în Achiziții din București răspunde:
Dragă Doctorule din Timișoara,
Exact aici e absurdul: în timp ce realitatea socială cere programe de sprijin, educație și incluziune, noi aprindem milioane de beculețe, parcă în ciuda celor care nu au acces la lumină, acasă. Achizițiile devin un spectacol de lumini, dar rămân în umbră acolo unde contează : în școli, spitale, centre sociale.
Și totuși, nimeni nu pare deranjat că autoritățile locale sunt obligate să asigure „utilizarea eficientă și transparentă a fondurilor publice”. Probabil eficiența se măsoară în lumeni pe metru pătrat, nu în impact social.
Mai mult, când vine vorba de investiții reale, Codul Administrativ (OUG nr. 57/2019), prin art. 129 alin. (1) și (2), impun administrațiilor locale să aprobe strategiile privind dezvoltarea economică, socială și de mediu a unității administrativ-teritoriale. Pare că am ignorat intenționat acest principiu în favoarea unui kitsch festiv, subminând rolul esențial al cheltuielilor publice.
Doctorul din București
Doctorul din Timișoara – concluzie:
Achizițiile publice nu ar trebui să fie despre „luminițe miraculoase”, ci despre lumina reală pe care o aduc în viețile oamenilor. Și dacă disciplina bugetară e negociabilă în fața sărbătorilor, atunci poate că adevărata întrebare e : cine aprinde lumina pentru copiii care trăiesc în întunericul sărăciei?
Inconsecvența legislativă dintre blocarea posturilor (OUG 52/2025 și 53/2025) și deblocarea fondurilor pentru festivități (OUG 56/2025) este un simptom al unei politici publice care confundă imaginea cu substanța. Prioritățile noastre sunt inversate.
Poate că următoarea ordonanță a Guvernului ar trebui să prevadă nu doar excepții pentru iluminat festiv, ci și „fonduri obligatorii pentru iluminarea oportunităților pentru copii”. Ar fi prima decorațiune utilă pe bugetul public…
Articolul (al patrusprezecelea) face parte din seria „Doctorul în Achiziții din Timișoara recomandă – Doctorul în Achiziții din București răspunde” – o colecție de reflecții umoristice și realiste despre lumea achizițiilor publice din România și nu numai.
S-a folosit AI pentru crearea imaginilor vizuale (pozele) din articol.
