„Am știut că greșește, dar am tăcut”: ce ne arată experimentul Narada despre frică, curaj și gândirea critică în școală

„Am știut că greșește, dar am tăcut”: cum se naște frica în clasă și moare gândirea critică, într-un experiment realizat de organizația Narada

• Rezultatele experimentului social realizat de Narada într-o clasă de elevi la începutul ciclului gimnazial, în cadrul campaniei „Siguranța care nu se vede”, a relevat că, pentru a avea curajul să gândească, copiii trebuie să simtă mai întâi că e în regulă să greșească.
  
• Experimentul poate fi urmărit pe pagina de YouTube Narada, iar rezumatul raportului poate fi consultat aici.    

Pe 6 octombrie, organizația Narada a lansat campania „Siguranța care nu se vede”, o inițiativă unică în România, care privește educația printr-o perspectivă modernă – aceea a pregătirii copiilor pentru viață, într-un context social și tehnologic în continuă schimbare.

Cercetările realizate de Narada în școli din întreaga țară au arătat că mediul educațional trebuie să devină mai mult decât un simplu spațiu de transmitere a informațiilor. Pentru a răspunde nevoilor viitorului, școala are nevoie să se transforme într-un cadru care cultivă metacompetențe esențiale – precum gândirea critică, autoreglarea emoțională și autodisciplina.

Dintre acestea, gândirea critică ocupă un loc central în misiunea Narada, fiind considerată o competență fundamentală pentru adaptarea copiilor la realitatea complexă și informațională a lumii de azi. Pentru a demonstra concret cât de important este mediul în care elevii învață, organizația a realizat un experiment social ce a evidențiat un fapt esențial: stilul de predare al profesorului poate modela sau, dimpotrivă, inhiba curajul elevilor de a gândi liber.

Rezultatele au fost revelatoare. Într-o clasă unde tonul profesorului a fost deschis și empatic, elevii au avut curajul să corecteze greșelile. În schimb, într-o altă clasă unde regula a fost „La ora mea nu vorbește nimeni neîntrebat”, tăcerea a devenit un reflex. Concluzia este simplă, dar profundă: pentru ca elevii să aibă curajul să gândească, trebuie mai întâi să simtă că e în regulă să greșească.

Scopul experimentului

Experimentul a pornit de la ipoteza conform căreia un stil de predare empatic și deschis, care creează un climat sigur, favorizează exprimarea liberă și capacitatea elevilor de a identifica erorile. Obiectivul principal a fost analizarea modului în care atitudinea profesorului influențează gândirea critică și curajul copiilor de a contesta informații greșite – o abilitate esențială în procesul de formare personală și profesională.

Metodologia și desfășurarea

Cercetarea a fost una controlată, desfășurată într-o școală rurală din rețeaua Narada, cu participarea unui grup de elevi de clasa a V-a. Aceiași elevi au luat parte la două ore simulate, predate de două profesoare-actrițe care au adoptat stiluri pedagogice diametral opuse:

• o profesoară de Istorie, cu o abordare rigidă și autoritară,

• și o profesoară de Geografie, deschisă, prietenoasă și orientată către dialog.

În ambele lecții au fost introduse intenționat greșeli factuale, pentru a observa momentul și contextul în care elevii le vor corecta.

La experiment au participat, pe lângă elevii și cele două actrițe, echipa Narada – responsabilă de designul cercetării, observarea reacțiilor și analiza calitativă a rezultatelor – precum și cadre didactice și părinții elevilor, implicați în procesul de consimțământ informat și în asigurarea respectării eticii cercetării.

„Ce am observat în acest experiment confirmă ceea ce ne spune știința de ani de zile: copiii nu pot gândi critic în condiții de frică. Gândirea critică nu e doar o abilitate cognitivă, ci și una relațională. Pentru a se dezvolta are nevoie de siguranță emoțională, de profesori care nu doar predau, ci creează spațiu pentru întrebări, curiozitate și contestare. Într-un sistem în care greșeala e penalizată, iar tăcerea e văzută ca ascultare, riscăm să formăm generații de elevi performanți pe hârtie, dar lipsiți de voce și inițiativă. Iar într-o societate care se schimbă de la o zi la alta, exact aceste metacompetențe fac diferența: curajul de a gândi, de a spune „nu cred că e corect” și de a construi mai departe. Acolo intervine Narada.”, declară Carmen Voinea, sociolog Narada, specialistul care a condus acest experiment.

Experimentul este parte din campania lansată de Narada, „Siguranța care nu se vede”, un demers care mută atenția de la urgențele materiale din școli (lipsa tehnologiei, toaletele din curte, acoperișurile nesigure) către un alt tip de siguranță: cea emoțională. Acea siguranță care nu apare în catalog, dar se simte în fiecare întrebare pusă fără teamă, în fiecare copil care învață să ceară ajutor, să-și gestioneze emoțiile și să-și spună opinia cu încredere.

Prin cercetări în comunități și programe pilot deja implementate, Narada dezvoltă împreună cu profesorii intervenții prin care elevii învață gândire critică, reziliență și autoreglare. Până în decembrie, acestea vor ajunge la 850 de copii, iar până la finalul anului școlar – la încă 1.500.

Campania este susținută de parteneri strategici precum Inditex România, ING Bank și PROTV, alături de Deloitte, BRD Asigurări de Viață, Prime Kapital, Bergerat Monnoyeur și BIC România. Cei care vor să se alăture campaniei pot dona pe narada.ro sau pot trimite un SMS cu textul NARADA la 8864.

Despre Narada:

Narada este organizația care activează în domeniul educației încă din 2017 și este fondată din credința că schimbarea începe atunci când nu mai așteptăm „să se facă”. De atunci și până azi, a sprijinit peste 120.000 de copii și 500 de școli din România, cu proiecte născute din urgențele și visurile reale ale copiilor. Dacă la început a dus resurse acolo unde lipseau, astăzi Narada merge mai departe: creează programe inovatoare de schimbare comportamentală, care îi învață pe elevi să-și găsească curajul, să gândească limpede și să-și țină emoțiile în echilibru. Pentru că educația nu e doar despre examene, ci despre a fi pregătit pentru viață.