Coface: economia Italiei rămâne fragilă – șomaj la 6% și PIB în scădere cu 0,1% în T2 2025

Italia – economia raportează o evoluție incertă

Rata șomajului atinge un nivel record de 6%, iar PIB-ul înregistrează o scădere de 0,1% în trimestrul al doilea

În ciuda indicatorilor încurajatori recenți privind ocuparea forței de muncă și finanțele publice, economia italiană se luptă să accelereze. În spatele aparențelor, creșterea economică rămâne fragilă, împiedicată de productivitatea stagnantă și de provocările structurale persistente.

Creșterea lentă încetinește redresarea post-pandemică

În al doilea trimestru al anului 2025, PIB-ul italian a scăzut cu 0,1% față de trimestrul anterior, înregistrând prima contracție din ultimii doi ani, ceea ce confirmă fragilitatea creșterii sale (țara nu a revenit la nivelul PIB-ului dinaintea crizei din 2008 decât la sfârșitul anului 2024).

Această contracție se datorează în principal scăderii cererii externe, o consecință a slăbiciunii principalilor săi parteneri comerciali și a incertitudinilor geopolitice. Exporturile de bunuri au scăzut cu 2,2% în al doilea trimestru, după o creștere temporară legată de anticiparea noilor taxe vamale americane. În același timp, consumul gospodăriilor rămâne slab, frânat de încrederea scăzută și de puterea de cumpărare care se luptă să se redreseze, în ciuda stabilizării inflației.

Investițiile: singurul punct pozitiv

Investițiile, susținute de fondurile europene din planul NGEU (Next Generation EU), rămân principalul motor al creșterii. Țara, cel mai mare beneficiar în termeni absoluți, a primit deja 122 de miliarde de euro, adică 63% din totalul resurselor alocate, cu mult peste media UE (49%). Aceste resurse, care sunt orientate către reforme structurale și investiții în domenii strategice pe termen lung, precum transformarea digitală, tranziția ecologică și coeziunea socială, ar trebui să aibă un efect multiplicator durabil.

Ocuparea forței de muncă: progrese înșelătoare

Piața muncii se află la un nivel record, cu o rată a șomajului de 6% și o rată a ocupării forței de muncă de 62,8%. Însă aceste cifre ascund o realitate mai nuanțată: crearea de locuri de muncă este concentrată în sectoare cu productivitate redusă (construcții, comerț cu amănuntul, ospitalitate) de care beneficiază în principal persoanele cu vârsta peste 50 de ani. Drept urmare, productivitatea pe cap de locuitor este în scădere, exacerbând cercul vicios al creșterii economice lente.

Finanțele publice: o îmbunătățire fragilă

Datorită disciplinei fiscale și reducerii treptate a „Superbonusului”1 , deficitul public a fost redus la jumătate în 2024, ajungând la 3,4% din PIB. Această îmbunătățire a liniștit piețele, determinând scăderea ratelor dobânzilor la împrumuturile suverane. Însă datoria rămâne ridicată, iar marja de manevră fiscală este limitată, mai ales că potențialul de creștere rămâne slab.

„Italia a fost în centrul redresării post-pandemice din Europa, dar economia sa revine la vechile obiceiuri: cererea internă stagnează, comerțul exterior este sub presiune, iar țara se luptă să transforme impulsul temporar în creștere durabilă”, Laurine Pividal, economist pentru Europa de Sud, Coface.

1 Introdus în 2020 de guvernul Conte, Superbonusul oferea stimulente fiscale generoase de 110% pentru renovările energetice eficiente ale locuințelor.