Rominsolv: Concordatul preventiv – soluția inteligentă pentru antreprenorii care vor să evite insolvența

Incertitudinea economică a devenit o realitate de zi cu zi. Creșterea costurilor operaționale, fluctuațiile piețelor și schimbările legislative pun presiune pe companii, indiferent de mărimea sau domeniul lor de activitate. Pentru mulți antreprenori, provocarea nu mai este doar să genereze profit, ci să găsească soluții pentru menținerea stabilității financiare și protejarea continuității afacerii. Pentru un antreprenor, a ajunge în pragul insolvenței nu înseamnă doar pierderi financiare, ci și deteriorarea reputației, afectarea relației cu partenerii de afaceri și, adesea, pierderea controlului asupra propriei companii. În acest context, concordatul preventiv devine nu doar o procedură juridică, ci o strategie de supraviețuire și redresare.

Concordatul preventiv este reglementat prin Legea nr. 85/2014 și permite companiilor aflate în dificultate să își negocieze datoriile cu creditorii, pe baza unui plan de restructurare. Procedura este supravegheată de un administrator concordatar și omologată de instanță, dar spre deosebire de insolvență, antreprenorul își păstrează controlul asupra businessului și poate continua activitatea în condiții protejate de lege. Este, în esență, un acord între companie și creditori prin care se stabilesc termene, reduceri sau reconfigurări ale plăților, astfel încât afacerea să aibă șansa reală de redresare.

Concordat preventiv vs. insolvență: diferențe esențiale și implicații strategice

Pentru mulți antreprenori, cele două concepte sunt confundate, însă diferențele sunt majore și au implicații directe asupra viitorului companiei. Concordatul preventiv intervine într-o etapă în care firma are încă resurse și perspective de a-și continua activitatea, fiind mai degrabă o măsură de reorganizare timpurie. Insolvența, în schimb, este declarată atunci când compania nu mai poate să-și onoreze obligațiile de plată, datoriile depășesc capacitatea viitoare de rambursare, iar șansele de redresare scad dramatic.

Din punct de vedere strategic, alegerea concordatului preventiv transmite un semnal de responsabilitate: antreprenorul nu fuge de probleme, ci le abordează printr-un plan realist, negociat cu partenerii săi financiari. Dacă a depășit momentul în care concordatul preventiv ar fi fost o oportunitate, este bine de știut că în insolvență, în schimb, supravegherea activității este continua, iar controlul de oportunitate și legalitate al măsurilor trece în mare măsură la administratorul judiciar, adunarea creditorilor și judecătorul syndic.. 

De aceea, concordatul preventiv poate fi privit ca un exercițiu de maturitate în business. El protejează brandul, angajații și contractele esențiale, oferă un cadru legal de protecție împotriva executărilor silite și creează șansa unei relansări reale. Creditorii, la rândul lor, au interesul de a accepta un plan bine fundamentat, deoarece își pot recupera mai repede creanțele și într-un procent mai mare decât în cazul insolvenței.

Schimbările legislative care încurajează antreprenorii să acționeze din timp

Legea 216/2022, care a transpus Directiva europeană privind restructurarea preventivă, a adus modificări importante: durata planului de redresare poate ajunge la patru ani, pragul minim de plată în primul an a fost redus de la 20% la 10%, iar mecanismele de negociere cu creditorii au devenit mai flexibile. Toate aceste schimbări fac din concordatul preventiv un instrument mult mai accesibil și mai atractiv pentru companiile care aleg să intervină din timp.

O decizie de leadership, nu doar o formalitate juridică

Pentru antreprenori, alegerea între concordatul preventiv și insolvență nu este doar o chestiune de legislație, ci una de leadership. A opta pentru concordat înseamnă să îți asumi rolul de lider responsabil, să comunici transparent cu creditorii și să îți protejezi echipa și brandul. Este o demonstrație de curaj managerial și de viziune pe termen lung.

În concluzie, concordatul preventiv nu trebuie privit ca o etichetă negativă, ci ca o soluție inteligentă și strategică. Este dovada că antreprenorul are capacitatea să anticipeze, să negocieze și să găsească resursele necesare pentru a-și salva afacerea. Diferența dintre succes și faliment stă, adesea, în momentul în care se ia decizia: a aștepta pasiv intrarea în insolvență sau a acționa din timp printr-un plan realist de redresare.