Una dintre modificările propuse de Guvern în privința insolvențelor, respectiv atragerea răspunderii personale, nu ia în considerare situațiile care se întâmplă în practică când, dintr-o greșeală a ANAF, aceștia pot ajunge în dificultăți financiare, iar rezolvarea în justiție poate dura peste 10 ani.
În acest sens, prezentăm mai jos cazul unui antreprenor care a fost pus de ANAF, în mod eronat, să plătească un TVA mai mare. Acesta și-a găsit dreptatea în justiție după 13 ani, timp în care a intrat în faliment. Dacă s-ar fi aplicat modificările propuse acum în privința insolvenței, ar fi fost nevoit să plătească încă o dată pentru greșeala Fiscului. 
„Pentru toate aceste cazuri, legislația trebuie să conțină o minimă protecție. Este unul dintre motivele pentru care propunerea legislativă de atragere automată a răspunderii personale a administratorului sau a asociaților în cadrul insolvenței nu este una corectă. Pe același palier, garanția personală a reprezentanților legali ai societăților care cer eșalonarea (prin fideiusiune) este abuzivă”, a declarat Luisiana Dobrinescu, avocat, managing partner Dobrinescu Dobrev SCA.
Evenimente - Club Antreprenor și Ziarul Pozitiv:
23 septembrie 2025: Gala Club Antreprenor (Gala aniversară, 5 ani de la apariția revistei)
30 septembrie 2025: Next Generation Business Finanțări; Digitalizare; Fiscalitate.
3 octombrie 2025: Pilonii de dezvoltare ai județului Cluj – mediul de afaceri, autoritățile locale, sistemul universitar și învățământul profesional dual
16 octombrie 2024: Forumul de management și reciclare a deșeurilor – Ediția a V-a
Vezi toate Evenimentele 2024-2025 organizate de CA & ZP
Oricine poate greși, chiar și Fiscul, iar consacrarea legislativă a acestui adevăr nu poate consta decât în asigurarea unui minim echilibru de forțe.
După cum se poate observa din cazul de mai jos, dreptatea se împarte greu, iar executarea silită atât a societății debitoare, cât și a reprezentanților săi legali, este iremediabilă.
Studiu de caz: un antreprenor a câștigat în justiție prea târziu, după ce a intrat în faliment
Cazul pe care îl prezentăm a fost câștigat recent de Dobrinescu Dobrev SCA în cadrul procedurii de revizuire, o cale extraordinară de atac.
O companie din domeniul construcțiilor edilitare (drumuri și poduri) câștigase o licitație publică pentru construcția unui tronson de drum național. Licitația prevedea un preț total al lucrării de 60 milioane lei și o dată limită de predare de către CNADNR a loturilor pe care urma a se desfășura lucrarea.
Din cauza problemelor întâmpinate cu exproprierea terenurilor, lucrările au început cu o întârziere de 3 ani. Această întârziere a determinat costuri suplimentare, în special legate de creșterea semnificativă a prețurilor materialelor și a salariilor.
În consecință, la finalizarea tronsonului de drum național contractat, antreprenorul a cerut CNADNR o suplimentare a prețului lucrărilor, de la 60 milioane lei, la 90 milioane lei, cât reprezenta costul efectiv al materialelor și a forței de muncă, după cei 3 ani de întârziere de la momentul la care lucrările ar fi trebuit să aibă loc. Antreprenorul a emis o factură pentru diferența de preț de 30 milioane de lei pentru care a solicitat plata.
CNADNR nu a suplimentat prețul (cu motivarea că acesta depășea prețul alocat prin licitație), motiv pentru care factura pentru diferența de 30 milioane lei a fost stornată de către antreprenor. Practic, acesta a suportat din propriul buzunar costul ineficienței CNADNR de a preda la timp șantierul.
În iulie 2012, societatea în cauză a făcut obiectul unei inspecții fiscale ce s-a soldat cu stabilirea unui TVA de plată în cuantum de 5 milioane lei, plus încă 5 milioane cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere.
Mai mult decât atât, inspecția fiscală derulată ulterior de ANAF (cu ocazia unei rambursări de TVA) nu a luat în considerare stornarea facturii de 30 de milioane lei, pe considerentul că în contabilitatea antreprenorului și figurau costuri mari. În consecință, ANAF a solicitat plata TVA aferentă diferenței de preț de 30 milioane de lei refuzate la plată de CNADNR.
Cu pierderea comercială neacoperită de CNADNR și cu o “impunere cadou” din partea ANAF, contribuabilul și-a concediat câteva sute de angajați și a încetat activitatea în România.
Au urmat 14 ani de litigii: contestație, soluționare a contestației cu refacerea inspecției, o a doua contestație, judecată pe fond la Curtea de apel soluționată în favoarea contribuabilului, casare cu trimitere spre rejudecare de către Înalta Curte.
În fața acestui eșec, contribuabilul a intrat în faliment după 8 ani de la emiterea deciziei de impunere.
A urmat o a doua judecată la Curtea de apel pierdută de către contribuabil și, într-un final, un recurs al contribuabilului, respins de Înalta Curte. La acel moment, bunurile contribuabilului fuseseră în mare parte valorificate.
“Oricine ar putea spune că așa ceva este imposibil și că speța nici măcar nu era de o mare dificultate, având în vedere că jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, de la cauza Elida Gibbs (…) încoace, abundă de hotărâri prin care se consacră faptul că autoritatea fiscală niciodată nu poate percepe un TVA la un preț mai mare decât cel perceput efectiv de la beneficiar. Cu alte cuvinte, TVA nu se percepe la un preț obiectiv, de piață sau la nivelul costurilor, ci trebuie să fie proporțional cu cuantumul efectiv perceput pentru bunul sau serviciul respectiv”, afirmă Luisiana Dobrinescu.
Toate aceste argumente au fost puse pe masa instanțelor în toți cei 14 ani. Abia în 2025, în cadrul procedurii revizuirii, Înalta Curte a anulat decizia de impunere din 2012.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată în situații foarte limitate și care are un procent de admisibilitate (în materie fiscală) de sub 2%.
“Acest 2% a răzbunat toți anii de penitență și de umilință cu legea în mână, însă nu poate repune contribuabilul în situația anterioară. S-au pierdut zeci de proiecte, sute de oameni au fost concediați, bunurile societății au fost vândute. Societatea a continuat cu determinare litigiul tocmai pentru a-și dovedi buna-credință și a evita atragerea răspunderii solidare a reprezentanților săi legali”, arată Luisiana Dobrinescu.
Există astfel de situații în viața reală și nu sunt puține. Numai la nivelul Dobrinescu Dobrev SCA sunt cel puțin două dosare strigătoare la cer în fiecare an.
De aceea, Statul ar trebui să se uite și la „firul ierbii” când vine cu astfel de propuneri de modificare a legislației.
