Termene.ro: Cele mai importante 10 piedici din legea insolvenței, analizate de specialiști, care împiedică recuperarea datoriilor de creditori și ANAF

• Unul dintre motivele pentru care sistemul fiscal va fi modificat de la 1 august, prin majorări de taxe, este și faptul că statul – în special ANAF – nu reușește să recupereze datoriile de la firmele aflate în insolvență.
• Conducerea ANAF susține că nu le poate recupera din cauza unor lacune legislative. Legea insolvenței, în forma actuală, permite abuzuri și tergiversări care blochează colectarea eficientă a datoriilor.

Premierul Ilie Bolojan a anunțat o reformă amplă a legislației privind insolvența, executările silite și eșalonările, acuzând „vicii de lege” care blochează ANAF în recuperarea datoriilor. Situația în care companii fictive datorează miliarde la TVA, fără ca statul să poată încasa, este „anormală”.

Promisiunea că legea insolvenței va fi modificată

Ilie Bolojan a transmis, într-un interviul acordat Știrilor Pro TV, că Guvernul se angajează să reformeze legislația insolvenței, a executărilor silite și a eșalonărilor, cu obiectivul explicit de a elimina „vicii de lege” care permit refuzul jocului corect în recuperarea debitelor publice. El a calificat drept „anormal” scenariul în care la aceeași adresă există zeci de companii fictive cu datorii la TVA de miliarde de lei, însă ANAF nu poate recupera nimic, fiind nevoit să declare prejudiciul fără a trece la încasare efectivă.

Cele mai importante declarații ale lui Ilie Bolojan legate de legislația insolvenței au fost următoarele:

„Vom modifica legislația legată de legea insolvenței, vom modifica legislația legată de executările silite ca să putem executa mai repede. Vom modifica legislația legată de eșalonări în așa fel, deci să avem un cadru legal care nu‑ți mai permite ca din start, prin vicii de lege, să poți abuza de aceste prevederi.”

„Este anormal, din punctul meu de vedere, putea să și‑o facă mai bine. Este anormal să ai la o adresă zeci de sedii de companii fictive care au miliarde de lei restanțe la TVA și în loc să vezi ce fac și acționarilor și manageri acestora, faci controale formale la niște companii care n‑au niciun fel de active și nu poți recupera. Înveți acel prejudiciu, dar s‑ar presupune că dai.”

Top 10 Probleme ale legislației insolvenței care împiedică ANAF să recupereze datorii publice

Am apelat la doi practicieni ai insolvenței pentru a ne explica hibele legislative ale insolvenței, hibe care împiedica creditorii și statul să recupereze banii de la firmele care intră în această procedură. Cele 10 probleme depistate de practicienii în insolvență au fost:

1. „Companii fantomă” la aceeași adresă

La o singură adresă juridică sunt înregistrate zeci de firme fără activitate reală sau active, dar cu datorii mari la TVA. Legea nu permite blocarea rapidă a acestor structuri, iar ANAF este pus în imposibilitatea de a recupera banii, fiind nevoit doar să constate prejudiciul.

2. Executări silite lente și ușor contestabile

Procedurile de executare silită durează mult și pot fi suspendate cu ușurință prin contestații. În acest timp, debitorii își pot ascunde activele sau pot intra în insolvență. ANAF pierde timp prețios, iar creanțele devin practic nerecuperabile.

3. Regimul eșalonărilor abuziv și lipsit de control

Legea permite eșalonări ale datoriilor fără o analiză serioasă a capacității de plată. Companiile pot cere amânări repetate, blocând executarea. Premierul a semnalat că aceste vicii legislative permit abuzuri și trebuie urgent eliminate.

4. Confuzia între creditorii garantați și cei chirografari

Legea nu stabilește clar prioritățile de plată între ANAF și creditorii privați. Astfel, în multe cazuri, firmele își plătesc mai întâi băncile sau furnizorii, iar statul rămâne ultimul pe listă, pierzând șansele reale de recuperare.

5. Desemnarea practicianului – blocaje procedurale frecvente

Dacă creditorii nu votează un administrator judiciar încă din prima fază, procedura se blochează. În acest interval, nu se iau măsuri de conservare sau valorificare a activelor, iar valoarea recuperabilă a datoriilor scade rapid.

6. Lipsa reevaluării periodice a activelor

Legea nu impune reevaluarea activelor în timpul procedurii de insolvență. Bunurile pot fi subevaluate sau neactualizate, ceea ce reduce șansele ANAF de a valorifica la un preț corect activele debitorilor în contul datoriilor.

7. Tratament preferențial pentru alți creditori

Băncile sau alți creditori cu garanții pot lichida activele firmei în avantaj propriu, fără ca ANAF să mai poată interveni eficient. Legea nu oferă suficiente instrumente pentru ca statul să protejeze interesul public în astfel de cazuri.

8. Durata excesivă a procedurilor de insolvență

Multe proceduri durează între 1 și 3 ani, timp în care ANAF nu recuperează nimic. Valoarea activelor scade, unele firme își pierd complet resursele, iar costurile administrative cresc, afectând eficiența întregului proces de colectare.

9. Lipsa răspunderii pentru administratori și acționari

Managerii care creează firme-fantomă sau înregistrează datorii fără intenția de a le plăti nu sunt trași la răspundere. Legea nu oferă sancțiuni clare, ceea ce încurajează comportamente speculative și fraude fiscale repetate.

10. Incapacitatea ANAF de a acționa rapid în procedură

Legislația actuală nu oferă ANAF o poziție prioritară și clară în procedurile de insolvență. Lipsa unor mecanisme operative blochează aplicarea imediată a planurilor de recuperare și favorizează tergiversarea de către debitori.

Ale analize critice la adresa legii insolvenței

Mihaela Sărăcuț (judecător-sindic) scrie într-un editorial în Revista „Phoenix” din 2024 că „…nici măcar decizia creditorului majoritar necontestată nu poate să‑l oblige pe judecătorul‑sindic la confirmarea administratorului/lichidatorului desemnat…”, subliniind „deficiențele de confuzie între rolurile creditorilor garantați și chirografari”.

Ioana‑Cristina Riedl critica, tot în Revsta Phoenix, imposibilitatea creditorilor, în practică, de a desemna administratori judiciari dacă nu se confirmă planul în prima ședință – o slăbiciune ce prelungește procedura și blochează recuperarea creanțelor.

Istoricul legii insolvenței

Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a fost adoptată în iunie 2006. Legea a introdus proceduri unice pentru reorganizare, faliment, rolul practicienilor și protecție a creditorilor.

Legea nr. 85/2014, intrată în vigoare pe 28 iunie 2014, a actualizat codul anterior, adăugând reorganizarea preventivă, reguli mai stricte pentru planurile de reorganizare și evaluarea activelor/garanțiilor de către experți ANEVAR.

Până în prezent (iulie 2025) nu au fost adoptate modificări majore, deși practicienii și ANAF au semnalat multiple disfuncționalități legislative.