- Statul încasează ACUM din „frica fiscală” a antreprenorilor
Anunțata creștere a impozitului pe dividende la 16% începând cu 1 ianuarie 2026 începe deja să-și producă efectele, printr-un fenomen psihologic predictibil: antreprenorii au accelerat distribuirea dividendelor încă din acest moment, atât pentru anul 2024, cât și pentru perioada aferentă din 2025.
Această reacție anticipativă va genera o creștere artificială a încasărilor bugetare din impozitul pe dividende, dar mai ales din CASS – contribuția la sănătate datorată odată cu plata dividendelor. Cota CASS este în prezent de 10%, aplicabilă la o bază anuală care depășește 6, 12 sau 24 salarii minime, în funcție de nivelul veniturilor obținute. În cazul dividendelor distribuite în 2025, această contribuție devine semnificativă pentru multe categorii de antreprenori și investitori individuali.
„Un nou episod de finanțare anticipată”
Drd. Cornelia Năstase, fondator și CEO, CC Tax Advisory a declarat: „ Asistăm la un nou episod de finanțare anticipată pe bază de frică. Statul încasează mai mult în 2025, dar aceste venituri sunt doar aparent sustenabile. Ele reprezintă un efect de bulă fiscală – în 2026, același volum de dividende nu va mai exista, pentru că au fost deja distribuite, iar încasările din CASS aferente acestor sume se vor diminua drastic.
Evenimente - Club Antreprenor și Ziarul Pozitiv:
16 octombrie 2024: Forumul de management și reciclare a deșeurilor – Ediția a V-a
Vezi toate Evenimentele 2024-2025 organizate de CA & ZP
Vedem cum se repetă un tipar familiar: statul stimulează involuntar un comportament fiscal anticipativ, fără să aibă o strategie coerentă pe termen mediu. Antreprenorii trag concluziile logice: dacă vine o majorare, mai bine retrag dividendele acum. Încasările cresc artificial în 2025, dar în 2026 vom avea o gaură fiscală și, posibil, un pretext pentru alte ajustări neanunțate, în special pe zona CASS – unde nu vedem niciun plan real de reformă.”
Un model de „finanțare de urgență” pe termen scurt
Acest fenomen se adaugă unei serii de mecanisme fiscale prin care statul își asigură lichiditate imediată fără a construi politici fiscale sustenabile. Un exemplu notabil este cel al contribuției la Fondul de Tranziție Energetică, declarat neconstituțional de Curtea Constituțională – un supraimpozit de 100%, gândit pentru a aduce bani la buget, cu riscul de a fi respins ulterior în justiție. Logica pare aceeași: impunere, încasare, și abia apoi are loc o confruntare cu realitatea juridică sau economică. Între timp, mediul privat își schimbă radical comportamentul pentru a evita noi poveri fiscale.
