Interviu cu Avocat Virgil Melnic, Președinte, FRAVA – Fundația Română pentru Asistarea Victimelor Accidentelor: Drepturile nu se cerșesc. Se obțin

Interviu cu Avocat Virgil Melnic
Președinte, FRAVA – Fundația Română pentru Asistarea Victimelor Accidentelor

Drepturile nu se cerșesc. Se obțin

Pentru început vă rugăm să ne prezentați activitatea dumneavoastră profesională până în momentul în care ați fondat FRAVA – Fundația Română pentru Asistarea Victimelor Accidentelor.

Sunt absolvent al Facultății de Drept, Universitatea București, promoția 1969. Lucrarea mea de diplomă: „Evoluția Constituțională a SUA între 1776–1786”, a fost o premieră pentru acea perioadă dominată de ideologia PCR. A fost concepută împreună cu colegul meu de cameră, Virgil Tatomir, care a ajuns crainic TVR, în timp ce eu aveam să fiu recunoscut ca Thought Leader în appraisal la Bruxelles, în anul 2000.

La finalul studiilor am fost repartizat ca avocat, alegând această cale în detrimentul unei cariere în jurnalism, deși trecusem testul de angajare în presă. Mi-am început activitatea la Turnu Severin, ca avocat stagiar. Aici am avut și primul succes notabil: achitarea a doi cetățeni din RDG, acuzați de tentativă de trecere frauduloasă a frontierei. El era directorul Muzeului din Dresda, iar ea, secretară. Instanța i-a achitat, iar pașapoartele le-au fost restituite imediat – o reușită care mi-a confirmat că locul meu era în avocatură. Menționez că nu am fost niciodată membru PCR.

M-am căsătorit în 1975 și m-am mutat în Banat, activând în cadrul Baroului Caraș-Severin. Am fost pasionat de șah, devenind Maestru al Sportului în șah balnear. Îmbinam avocatura cu turneele de la Băile Herculane. Așa au trecut primii 20 de ani – discreți, dar plini de consistență profesională. Revoluție? Nu visam.

În ce context ați înființat FRAVA? Care au fost principalele obiective?

Experiența care m-a schimbat radical a fost cea din America, între 1991 și 1994. Asemenea lui Adrian Păunescu, întors din SUA cu inspirația pentru Cenaclul Flacăra, și eu am revenit cu o nouă perspectivă. În 1997, am primit o bursă din partea Comisiei Europene și ABA America, devenind membru al International Bar Association. În 2000, am fost cooptat în American Bar Committee din New York, parte a New York City Bar Association.

România era într-o perioadă tulbure, cu lideri politici controversați. Însă datorită unei relații discrete, dar eficiente, cu avocatul american Mark Mayer – membru al ABC New York – țara noastră a deschis drumul către NATO. Am încercat să colaborez direct cu Mayer în 1999, dar atunci nu s-a concretizat. Ironia face că în 2000, în Amsterdam, am fost invitat în Comitetul pentru Afaceri Europene al ABC New York – condus chiar de Mayer. Astfel, m-am implicat activ în consolidarea relațiilor româno-americane prin canale profesionale, nu contracte de lobby.

Participarea mea la conferințele EXIMBANK SUA și colaborările din perioada 2000–2004 au vizat inclusiv proiecte majore precum Bechtel. Din păcate, România nu a valorificat aceste contacte. În loc să fim incluși în proiecte, au fost activate alte „rețele”.

FRAVA a fost fondată în 1999 cu misiunea de a sprijini victimele accidentelor rutiere și de a promova cunoașterea drepturilor. Proiectul nostru din 2005-2006 a fost sprijinit de Ambasada SUA, tocmai pentru a crea o punte între cetățean și justiție.

Concluzia mea: România avea resurse umane valoroase pentru a-și susține interesele externe, dar nu le-a valorificat. Acceptarea mea la ABC New York era o recunoaștere a valorii profesionale, însă selecția demnitarilor a rămas politică, nu meritocratică.

Prietenia mea cu jurnalistul american Harry Morgan, căsătorit cu o româncă, m-a convins și mai mult că influența reală vine din integritate, nu din marketing. Poate n-am fost „vizibil” cât trebuia, dar am fost prezent atunci când conta. FRAVA s-a născut din acest spirit – pentru că drepturile nu se cerșesc. Se obțin.

Ce autorități au responsabilități în asistarea victimelor accidentelor? Credeți că se impune o actualizare a legislației în acest domeniu?

Răspunsul e complex, pentru că e vorba nu doar de instituții, ci și de modul în care acestea își înțeleg misiunea. În interviul FRAVA vorbim despre accidentul rutier și repararea prejudiciilor cauzate de vehicule. Victimele sunt persoanele care suferă un prejudiciu – direct sau indirect – în urma unui astfel de accident.

România a transpus în legislația națională prevederi din tratate internaționale și directive europene, dar aplicarea lor este obligatorie doar pe hârtie. În practică, lucrurile se complică.

Întrebarea privind „responsabilitatea” evită tocmai principiul nr. 1 al Codului Civil: definiția răspunderii. Responsabil e cel care provoacă prejudiciul. Or, în România, justiția civilă a suferit un regres clar între 2011 și 2020, în contextul unui amestec politic evident – pentru că interesele au fost altele. Uitați-vă la situația executărilor silite: în Europa, acestea sunt în sarcina executorilor judecătorești (BEJ). La noi, s-a trecut responsabilitatea în mâinile judecătorilor, transformându-i din demnitari în conțopiști care gestionează dosare.

Dacă un BEJ greșea, aveai cale legală: contestația, verificarea de către judecător, eventual despăgubiri morale. Totul avea o logică. Acum? Corb la corb… Se invocă aglomerarea instanțelor, dar 60% din dosare sunt execuții silite! În Ungaria, ședințele se țin la oră fixă, clar, eficient. La noi? O sală plină de justițiabili.

Revenind: asistă autoritățile victimele accidentelor? Niciodată! Dacă ai fost prejudiciat, e treaba ta. Statul nu vine în sprijin. Dacă ești Poliție Rutieră, trebuie să predai victimei actele din dosar – nu să-i spui că aștepți aprobarea procurorului. Dacă ești instanță civilă, trebuie să acorzi despăgubirea, nu să cauți nod în papură.

Victimele accidentelor trebuie despăgubite ÎNTOTDEAUNA pe baza poliței RCA – cu excepția cazurilor definite în legea asigurărilor ca fiind EXCLUDERI. 

Există Fondul de Protecție a Victimelor Străzii (FPVS) numai în Uniunea Europeană. Vă dau un exemplu concret.

Pe studentul nostru, care se deplasa cu bicicleta, îl călcase un Nissan 4×4 condus de o profesoară fără asigurare. Uite că Europa oferă garanția plății despăgubirii iar America, ba. Săptămâna a trecut, Back la RO! Cititorii au înțeles și treaba cu autoritatea, Instituția trebuie să funcționeze. Poliția Rutieră, Instanța de judecată, să fie și la noi ca în Europa. Avem lege, trebuie aplicată cu practici Europa.

În urmă cu 15-16 ani, FRAVA a gestionat cazul unui student român, plecat în SUA cu program de muncă. A fost victima unui accident rutier de tip „hit and run” în Delaware. M-am deplasat personal acolo, am fost primit civilizat – District Attorney, Poliția Rutieră, toți au fost amabili. Am obținut copia dosarului, dar… cazul nu a putut fi continuat. De ce? Pentru că făptașa, o profesoară, nu avea asigurare.

În America, nu există FPVS. Fiecare e pe cont propriu. Procesul ar fi costat în jur de 10.000 dolari. Chiar dacă obțineai o hotărâre favorabilă de 1 milion de dolari, nu aveai de unde executa. Așadar, ne-am întors acasă, cu un gust amar.

Europa e altceva. Asigurarea RCA și FPVS oferă garanții. În SUA, te poți baza doar pe noroc: poate te calcă mașina Coca Cola, și atunci ai de unde obține daune…

Avem Poliție Rutieră, avem instanțe de judecată, avem lege. Dar trebuie să aplicăm aceste mecanisme în slujba cetățeanului. Altfel, dreptatea devine teorie, iar justiția – marketing.

Cheltuiam cu procesul circa 10.000 $ apoi instanța obliga la 1.000.000 $, dar nu aveai la cine executa. Pe studentul nostru, care se deplasa cu bicicleta, îl călcase un Nissan 4×4 condus de o profesoară fără asigurare. Uite că Europa oferă garanția plății despăgubirii iar America, ba. Săptămâna a trecut, Back la RO!

Cititorii au înțeles. Asigurare RCA de milioane € și FPVS există numai în Europa. SUA pretinde să te descurci cum poți. Poate te calcă firma Coca-Cola! Atunci ai de unde lua $$.

Cititorii au înțeles și treaba cu autoritatea, Instituția trebuie să funcționeze. Poliția Rutieră, Instanța de judecată, să fie ca în Europa. Avem lege, chiar dacă trebuie uneori și corectată.

Care credeți că sunt principalele motive pentru care suntem în topul statelor din UE la victimele din accidente rutiere?

Din păcate, principalul motiv pentru care România ocupă primul loc în UE la numărul de decese cauzate de accidente rutiere este… banul.

Avem un sistem de asigurare obligatorie (RCA), care acoperă despăgubiri de ordinul milioanelor de euro. În jurul acestui sistem, s-au creat adevărate mecanisme paralele, prin care unii primesc sume considerabile, în timp ce alții – deși la fel de îndreptățiți – ajung cu dosarele clasate sau soluționate cu NUP, fără nicio compensație. Se aplică „din condei”, într-o manieră civilă, nu penală.

Trebuie spus clar: instanțele penale, atunci când există rechizitoriu, acordă în mod firesc despăgubiri victimelor. În instanța civilă, lucrurile se complică, se „nuanțează”… uneori până la dispariție.

Pe acest fundal financiar, s-a creat o presiune uriașă pe sistem. Iar siguranța rutieră, ca politică publică, este pur și simplu un eșec. Comitetul Interministerial pentru Siguranță Rutieră (CISR), entitatea care ar trebui să coordoneze măsuri reale, funcționează fără implicarea Ministerului Justiției și a Ministerului Public – adică fără responsabilitate juridică. Practic, e un cadru decorativ, de imagine.

Banii din PNRR? Alocați discreționar, după bunul plac al unor decidenți locali, fără o viziune coerentă. Există și inițiative cu titlu educativ – ONG-uri care organizează activități pentru copii – dar acestea nu sunt integrate în sistemul de învățământ, ci apar sporadic, fără continuitate.

FRAVA a propus un parteneriat concret cu CISR, cu scopul de a orienta fondurile spre proiecte reale, eficiente. De peste un an, însă, nu am primit niciun răspuns. Niciun semnal.

Dacă vrem să ieșim din acest cerc vicios, e nevoie de asumare publică și intervenție reală din partea liderilor. Președintele Nicușor Dan ar trebui să ia poziție – nu doar ca om politic, ci ca reprezentant al interesului public.

Altfel, dacă lăsăm banul să decidă tot, atunci nici ordinea priorităților nu se va schimba: banii pe primul loc, victimele… tot acolo, în fruntea statisticilor europene.

Sunteți implicat activ în procesul Vlad Matei Pascu, aflat pe rolul Judecătoriei Mangalia. Ce învățăminte ar trebui să tragă autoritățile locale și centrale din această tragedie rutieră?

Mediatizarea cazului „2 Mai” este, în opinia mea, un câștig pentru societate și un test de imagine pentru justiția română. Prin activitatea FRAVA, continuăm publicarea serialului Cronica dosarului Vlad Pascu, tocmai pentru ca publicul să poată înțelege în detaliu ce se întâmplă într-un astfel de caz.

Deocamdată, cel care pare să fi tras învățăminte e chiar făptuitorul: Vlad Pascu a primit o pedeapsă de 10 ani de închisoare. Părinții lui au recunoscut public că justiția a funcționat și că fiul lor și-a primit pedeapsa cuvenită. Asta spune mult.

Autoritățile locale vor avea, fără îndoială, ceva de învățat, mai ales după ce instanța le va obliga să amenajeze trotuarul dintre cele două stațiuni, locul tragediei. Nu e vorba doar despre asfalt, ci despre responsabilitate administrativă.

În schimb, autoritățile centrale încă se ascund în spatele unei decizii discutabile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care limitează răspunderea civilă exclusiv la asigurătorul RCA. E o abordare incompletă și profund nedreaptă pentru victime. Așa ajungem să ne întrebăm: cine a permis această „căsătorie” a răspunderii civile cu influența politică?

Domnul Președinte Nicușor Dan – dacă vrea să aducă schimbare – poate că ar trebui să susțină „divorțul” dintre răspundere și politică. Îndrăznește cineva?

Să fie clar: FRAVA este prezentă în dosarul 2 Mai în calitate de Intervenient de nevoie. Nu e o opțiune de imagine, ci o datorie civică. Ne implicăm pentru că în spatele acestui caz sunt multe alte dosare în care justiția civilă e ocolită sau distorsionată.

Mai e un aspect important. Începând cu 2023, am fost desemnat de New York City Bar Association ca membru în Comitetul pentru Delicte Civile și Răspundere pentru Produse, valabil până în 2026. Nu mai fac parte din Comitetul pentru Afaceri Europene. E o schimbare semnificativă.

De ce această desemnare? Pentru că, de ani buni, am semnalat partenerilor americani că sprijinul SUA pentru România nu trebuie să se limiteze la latura penală – cum e cazul DNA – ci trebuie extins și în zona civilă, unde rămân probleme serioase nerezolvate.

Așadar, când spun că FRAVA intervine în acest caz, trebuie înțeles că o face și în numele unei culturi juridice transatlantice – și că există o preocupare internațională autentică pentru starea justiției din România, atât penală cât și civilă.

Instanțele sunt foarte ocupate cu dosarele având ca obiect contenciosul administrativ și fiscal. Cum vedeți interesul șefilor de companii de stat și de instituții publice în a avea angajați care stăpânesc bine legislația și procedurile, pentru a preveni litigiile?

Atunci când vrei să dovedești că o instituție nu funcționează, o aglomerezi. Apoi e simplu: se blochează. În practică, această tactică a fost folosită de nenumărate ori. Supraîncarci sistemul, apoi declari că e ineficient. Rezultatul e previzibil, dar convenabil pentru unii.

În paralel, interesul real al conducerii din multe companii de stat nu este performanța, ci accesul la salarizarea bugetară. Nu comentăm mai departe – realitatea vorbește de la sine.

Companiile românești sunt adesea sub presiunea instituțiilor de control – ANAF, Consiliul Concurenței, Garda de Mediu, Inspecția Muncii. Când credeți că funcționarii publici vor înțelege că rolul lor este să sprijine mediul de afaceri, nu să-l timoreze?

Este un subiect sensibil, dar important. Din presă aflăm frecvent despre presiunea excesivă exercitată de unele instituții asupra firmelor, inclusiv asupra celor care acționează în mod corect și transparent.

FRAVA, prin natura sa, nu se implică direct în activități comerciale. Totuși, putem sugera o abordare constructivă pentru contracararea acestor presiuni.

Există numeroși juriști specializați care pot oferi răspunsuri detaliate în acest domeniu. Rolul nostru este de a încuraja transparența și documentarea corectă a abuzurilor. De exemplu, dacă o firmă este supusă unor controale repetate și aparent nejustificate, ar trebui să comunice acest lucru public – inclusiv către mass-media.

O soluție ar fi elaborarea unei Hărți IT cu incidentele semnalate – un instrument accesibil publicului și presei, care ar putea contribui la normalizarea relației între autorități și antreprenori.

Pentru a construi o economie funcțională, e nevoie de încredere reciprocă – iar funcționarul public ar trebui să fie perceput ca partener, nu ca adversar al mediului privat.

Cât de bine își cunosc românii drepturile? Cine ar trebui să se ocupe constant de creșterea nivelului de educație juridică în țara noastră? Cum se pot implica avocații și asociațiile cu profil juridic în acest proces?

Educația juridică a cetățeanului este o necesitate, nu o opțiune. Proiectul FRAVA 2005–2006, sponsorizat de Ambasada SUA la București, a fost conceput tocmai în acest scop: pentru a încuraja cunoașterea drepturilor și accesul real la justiție.

Responsabilitatea pentru educația juridică nu aparține doar școlii, ci și avocaților, organizațiilor de profil și mass-mediei. Este nevoie de implicare constantă: conferințe publice, prezență în emisiuni TV, campanii media care să explice pe înțelesul tuturor conceptele-cheie ale dreptului.

Avem în România avocați dedicați interesului public – unii dintre ei tineri și motivați, aflați pe drumul profesionalizării. Ei trebuie sprijiniți și încurajați să contribuie activ la formarea unei culturi juridice sănătoase.

Ce ar trebui să facă Executivul pentru a sprijini mai eficient companiile românești?

Primul pas: să asculte vocea antreprenorului. Guvernul trebuie să colaboreze real cu societatea civilă, cu patronatele, sindicatele, ONG-urile de profil și, mai ales, cu antreprenorii activi. Este esențial ca politicile publice să fie construite împreună cu cei care simt direct impactul deciziilor administrative.

Noul Președinte ales ar putea da un semnal puternic prin inițierea unor consultări reale cu aceste categorii. Urmează să vedem dacă acest lucru se va întâmpla.

În acest context, FRAVA lansează un apel către membrii Camerei de Comerț și Industrie București și către toți antreprenorii români: recunoașteți valoarea implicării civice și sprijiniți fundațiile care luptă pentru interesul public.

Deoarece este posibilă și legală sprijinirea financiară cu un procent de 3,5% vă facem cunoscut Parteneriatul FRAVA – Club Antreprenor – Ziarul Pozitiv cu scopul Apărării, Promovării Valorilor Actuale (Fundația Română pentru Apărarea Valorilor Actuale). Dacă acceptați acest parteneriat, fondurile se pot vira în contul bancar al Clubului Antreprenor, secțiunea „Donații – Procent 3,5%”, urmând a fi direcționate către FRAVA.

Vă mulțumim pentru susținere. Fiecare gest contează.