Acordul Româno-American în domeniul Securității Sociale

Autor: Laura Profeanu, auditor financiar

Acordul de securitate socială între România și SUA, deschide noi perspective pentru românii care au muncit în America.

Intrat în vigoare la data de 04 ianuarie 2024, acordul, ratificat prin Legea nr. 3/2024, aduce schimbări semnificative în modul în care prestațiile de pensie sunt gestionate între cele două state.

Obiectivul principal al Acordului, este reglementarea relațiilor bilaterale în domeniul securității sociale, cu un accent special pe pensii.

Acesta asigură respectarea drepturilor celor care au lucrat sau trăiesc în ambele țări, ușurând accesul la beneficiile sociale și evitând dubla impunere a contribuțiilor sociale.

Un element important al acordului, este recunoașterea reciprocă a perioadelor de asigurare, facilitând îndeplinirea cerințelor de eligibilitate pentru pensii și garantând tratament egal în accesul la prestații pentru rezidenții ambelor state.

Aspecte cheie ale acordului: 

Egalitate de tratament

Persoanele care au domiciliul într-unul dintre statele contractante, vor beneficia de același tratament ca și cetățenii statului respectiv, în ceea ce privește eligibilitatea și plata prestațiilor sociale. Aceasta înseamnă că, în aplicarea legilor privind securitatea socială, nu va exista discriminare între cetățenii proprii și persoanele din celălalt stat contractant, garantând astfel acces egal la beneficiile sociale pentru toate părțile implicate.

Exportul prestațiilor

Cetățenii unui stat contractant vor putea beneficia de prestații sociale, chiar dacă locuiesc în celălalt stat contractant. 

În cazul României, această prevedere nu se va aplica pentru prestațiile speciale necontributive în bani (pensii speciale, care nu sunt bazate pe contributivitate).

Regulile de aplicare a legislației locale pentru angajați și lucrători independenți

Acordul include prevederi speciale pentru lucrătorii detașați și independenți, stabilind condiții clare pentru detașările de până la cinci ani și clarificând statutul lucrătorilor independenți care se relochează temporar.

Un angajat sau lucrător independent care își desfășoară activitatea pe teritoriul unuia dintre statele contractante, va fi supus legilor acelui stat, indiferent de domiciliul său sau de sediul social al angajatorului. Acesta înseamnă că, dacă un cetățean român lucrează în SUA sau invers, legislația statului unde are loc activitatea, este cea care reglementează aspectele de securitate socială pentru acea persoană, asigurând aplicarea legilor locale.

Lucrătorii detașați pentru o perioadă de până la cinci ani, rămân supuși legilor țării de origine. Acest lucru se aplică și pentru lucrătorii independenți relocați temporar. De asemenea, angajații de pe nave și ai companiilor aeriene sunt supuși legilor statului sub pavilionul căruia navighează nava sau unde se află sediul social al companiei aeriene, cu excepția cazului în care aceștia au domiciliul în celălalt stat contractant.

Calculul și acordarea prestațiilor 

Prevederile acordului, permit calculul prestațiilor bazat pe perioadele de asigurare din ambele țări, oferind claritate și echitate în stabilirea drepturilor de securitate socială.

Prestaţiile acordate în baza legilor Statelor Unite

In cazul în care o persoană nu are suficiente perioade de asigurare conform legilor SUA pentru a avea dreptul la prestații, instituția competentă din SUA va lua în considerare perioadele de asigurare din România. Acordul stabilește o metodă de conversie a perioadelor de asigurare din România în trimestre de asigurare conform sistemului SUA. De asemenea, acordul detaliază modul de calcul al cuantumului prestațiilor în SUA, bazat pe veniturile și perioadele de asigurare din SUA. Dreptul la prestații în baza acestor reguli încetează odată ce sunt acumulate suficiente perioade de asigurare conform legilor SUA.

Prestaţiile acordate în baza legilor din Romania. Cazuri specifice și excepții în procesul de recunoaștere și calcul al perioadelor de asigurare

Articolele 9, 10 și 11 din Acord, stabilesc modul în care se determină și se acordă prestațiile conform legilor României.

Articolul 9 se referă la calculul prestațiilor în situații în care o persoană îndeplinește condițiile pentru prestații conform legilor României, fără a lua în considerare perioadele de asigurare din SUA. În acest caz, prestațiile sunt calculate doar pe baza perioadelor de asigurare din România.

Articolul 10 abordează totalizarea perioadelor de asigurare, adăugând perioadele de asigurare din SUA la cele din România, dacă este necesar pentru a îndeplini condițiile pentru prestații în România. Se specifică și modalitatea de conversie a trimestrelor de asigurare din SUA în luni de asigurare conform sistemului românesc.

Articolul 11 explică cum instituția competentă din România stabilește dreptul la prestații pentru persoanele supuse legilor ambelor state, incluzând calculul cuantumului teoretic și efectiv al prestațiilor, luând în considerare perioadele de asigurare și veniturile conform ambelor sisteme.

Aceste prevederi asigură o abordare echitabilă și completă în stabilirea drepturilor la prestații de securitate socială pentru cetățenii care au legături cu ambele țări.

Articolele 12, 13 și 14 din Acord, abordează aspecte specifice legate de perioadele de asigurare:

Articolul 12: dacă durata totală a perioadelor de asigurare în România este mai mică de un an și nu conferă dreptul la prestații conform legilor României, atunci instituția competentă din România nu va acorda prestații pentru aceste perioade.

Articolul 13: dacă o persoană nu îndeplinește condițiile pentru a primi prestații în România chiar și totalizarea perioadelor de asigurare, instituția competentă din România poate lua în considerare perioadele de asigurare realizate într-un stat terț, cu care ambele state contractante au acorduri de securitate socială.

Articolul 14: Tratează cazurile în care nu se poate determina intervalul de timp specific în care a fost realizată o anumită perioadă de asigurare. In situaţia în care nu este posibil să se determine intervalul de timp din cadrul unui an calendaristic pe parcursul căruia a fost realizată o anumită perioadă de asigurare în baza legilor unui stat contractant, celălalt stat contractant consideră că perioada de asigurare nu coincide cu o perioadă de asigurare realizată în baza legilor sale.

Ajutorul de deces

Ajutorul de deces sau plata unei sume forfetare în caz de deces, se va acorda exclusiv în conformitate cu legile fiecărui stat contractant şi cu prevederile acordului.

Dispoziții pentru cooperarea administrativă și asistență reciprocă între autorități

Acordul include dispoziții pentru cooperarea administrativă și asistență reciprocă între autorități, facilitând implementarea eficientă a acordului. Acesta prevede schimbul de informații și măsuri pentru a menține actualitatea legislativă și administrativă. De asemenea, acordul detaliază organizarea examinărilor medicale necesare, stabilind responsabilitatea instituțiilor competente din fiecare țară, în funcție de necesitățile specifice de aplicare a legilor de securitate socială.

Concluzii 

Acest acord reprezintă un progres semnificativ în protecția socială a cetățenilor care au legături cu ambele țări, oferind un cadru clar și eficient pentru recunoașterea perioadelor de asigurare și acordarea prestațiilor sociale. Prin facilitarea cooperării și schimbului de informații între România și SUA, acordul îmbunătățește accesul la beneficii și asigură tratament egal și echitabil pentru lucrătorii internaționali. Este un pas important spre asigurarea securității sociale într-un context globalizat, reflectând angajamentul ambelor state pentru sprijinirea cetățenilor lor indiferent de granițe.