Opinie Schoenherr | Cum se schimbă operațiunile transfrontaliere de fuziuni și achiziții

Articol scris de: Mihaela Popescu (senior attorney at law) și Alexandra Șmahon (attorney at law), avocați specializați în fuziuni și achiziții în cadrul Schoenherr și Asociații SCA

O serie de modificări legislative recente schimbă peisajul operațiunilor transfrontaliere de fuziuni și achiziții. Schimbările sunt relevante pentru companiile active în România vizate de astfel de tranzacții și au fost introduse prin Legea nr. 222/2023 de modificare a Legii societăților nr. 31/1990 și a altor acte normative privind înregistrările în Registrul Comerțului, având ca scop transpunerea în legislația națională a Directivei UE 2019/2121 („Directiva Mobilitate‟).

Prin aceste modificări, România se aliniază noului cadru consolidat introdus la nivelul UE pentru operațiunile transfrontaliere, care asigură în același timp protecția angajaților, a creditorilor și a acționarilor/ asociaților minoritari pe piața internă.

Legea nr. 222/2023 pune în aplicare dispozițiile Directivei Mobilitate referitoare la fuziunile, transformările, precum și divizările transfrontaliere prin constituirea unei noi societăți ca urmare a divizării complete și divizării parțiale/ desprinderii în interesul asociaților, sau a divizării prin separare/ desprindere în interesul societăților.

Principalele modificări în ceea ce privește operațiunile transfrontaliere sunt următoarele:

• simplificarea procesului privind operațiunile transfrontaliere (informațiile necesare de la autoritățile publice vor fi obținute direct de către Registrul Comerțului, sistemul interconectat al registrelor comerțului din UE, posibilitatea de a publica proiectul de fuziune pe website-urile societăților);
  
• secțiunea de raport pentru acționari/ asociați întocmită de către administratori sau organul de conducere relevant, auditul și raportul expertului independent nu mai sunt necesare în cazul (i) societăților cu răspundere limitată cu asociat unic, (ii) dacă acționarii/ asociații societății participante renunță la dreptul de a primi secțiunea de raport de la administratori sau (iii) dacă toți acționarii/ asociații tuturor societăților participante renunță la dreptul de a primi auditul și raportul expertului independent;
  
• dispoziții speciale privind protecția angajaților:
  

• administratorii sau organul de conducere relevant trebuie să asigure notificarea și implicarea angajaților în timpul operațiunii transfrontaliere;
  
• secțiunea de raport pentru angajați a directorilor sau a organului de conducere trebuie să includă cel puțin (i) implicațiile operațiunilor transfrontaliere asupra relațiilor de muncă și, dacă este cazul, măsurile necesare pentru menținerea acestor relații de muncă și (ii) orice modificări importante ale condițiilor de muncă/ angajare aplicabile sau legate de sediile societăților participante;
  
• dreptul reprezentanților angajaților sau, în cazul în care nu au fost desemnați reprezentanți, dreptul angajaților de a-și exprima opinia cu privire la secțiunea de raport privind angajații;
  
• în cazul în care în cadrul societății române rezultate din operațiunea transfrontalieră va funcționa un sistem de implicare a angajaților, administratorii sau organul de conducere relevant sunt obligați să asigure protecția drepturilor angajaților rezultate din acest mecanism timp de patru ani de data la care operațiunea transfrontalieră produce efecte;
  

• se stabilește o procedură simplificată în cazul operațiunilor intra-grup cu privire la cerințele de aprobare, raportul administratorilor sau al organului de conducere relevant, auditul și raportul expertului independent și/sau alte etape procedurale;
  
• dispoziții speciale pentru protecția acționarilor/ asociaților:
  

• dreptul acționarilor/ asociaților care se opun de a ceda acțiunile/ părțile sociale în schimbul unei compensații în numerar;
  
• dreptul de a contesta caracterul adecvat al compensației în numerar în fața unei instanțe românești;
  
• dreptul de a pretinde că rata de schimb a acțiunilor/ părților sociale pentru care își exercită dreptul de retragere nu este adecvată;
  

• dispoziții speciale privind protecția creditorilor:
  

• creditorii pot solicita garanții adecvate în cazul creanțelor exigibile;
  
• timp de doi ani de la data la care operațiunea transfrontalieră produce efecte, orice cerere a creditorilor privind o creanță anterioară datei efectuării publicității proiectului privind operațiunea transfrontalieră la acea dată, în legătură cu acea creanță, poate fi adresată instanței române competente;
  

• atribuțiile Registrului Comerțului de a revizui documentația privind operațiunile transfrontaliere, în cazul în care există indicii serioase că operațiunea este efectuată în scopuri abuzive sau frauduloase, care conduc la săvârșirea unei infracțiuni sau sunt destinate săvârșirii unei infracțiuni, și de a sesiza instanța română competentă. În cazul în care instanța constată că susținerile Registrului Comerțului sunt întemeiate, aceasta va respinge cererea de eliberare a unui certificat prealabil operațiunii transfrontaliere.

Toate aceste modificări sunt binevenite pentru a asigura un cadru sigur și integrat privind operațiunile transfrontaliere la nivelul UE. Cu toate acestea, rămâne de văzut în ce măsură procedura de aprobare a operațiunilor transfrontaliere s-ar putea prelungi în practică urmare a introducerii mecanismelor interne de protecție pentru informarea și consultarea angajaților și a creditorilor, precum și a drepturilor acționarilor/ asociaților de a se retrage din societate.