Interviul Ediției – Interviu cu Octavian Bădescu, Antreprenor și Economist, Fondator „Banca de Minute”: „Banca de Minute” – un instrument în sprijinul păstrării libertății individuale și a puterii de cumpărare a oamenilor

Interviul Ediției

Interviu cu Octavian Bădescu

Antreprenor și Economist, Fondator „Banca de Minute”

„Banca de Minute” – un instrument în sprijinul păstrării libertății individuale și a puterii de cumpărare a oamenilor

Bună ziua. Pentru început vă rugăm să vă prezentați pentru cititorii revistei Club Antreprenor. Ce business-uri ați creat până acum?

Voi intra direct în subiect. Știu că – din perspectivă antreprenorială – sunt îndeobște cunoscut publicului din România ca fondator al companiei Sameday Courier – una din cele mai cunoscute firme de curierat, proiect pe care l-am demarat la începutul anului 2007, după ce, timp de 4 ani înainte, condusesem Alo Courier, unde la un moment dat am fost și asociat minoritar. Firma a fost lider pe nișa livrărilor în aceeași zi, a fost prima companie de curierat listată la Bursă, prima companie românească listată pe piața AeRO a BVB, iar în vara anului 2017 am vândut pachetul de 70% pe care îl aveam către compania care deține eMAG, fostul meu asociat (Lucian Baltaru), conducând și acum firma, care (fapt destul de rar întâlnit) și-a păstrat și numele, un alt aspect interesant fiind acela că soția mea a rămas implicată în continuare, gestionând tot timpul, sub o formă sau alta, zona juridică.

Însă un alt proiect care poate fi considerat un succes a fost Retail+ Eastern Europe, companie activă în cercetarea de piață, pe nișa observațiilor din interiorul magazinelor, co-fondată în 2008 împreună cu doi parteneri din Israel. Am condus firma timp de 4 ani, timp în care am devenit lideri de piață în România, extinzându-ne și dominând segmentul de piață în țările din fosta Yugoslavie și în Bulgaria. În 2012 am vândut cele 33% din acțiuni deținute către o companie aparținând grupului Nielsen.

Am mai fost co-fondator și asociat minoritar la un moment dat și într-o firmă de marketing direct (More Results Marketing), într-un magazin online de flori (Expert Flowers), iar în ultimii ani am fost destul de activ implicat pe zona de investiții și de consultanță și tranzacționare imobiliară, brandul sub care operăm fiind Freedom Group.

Însă o mare parte din timp mi-l aloc actualmente diferitelor forme de implicare socială, inclusiv scrierii de articole și de cărți, dezvoltării canalului de YouTube, realizării emisiunii televizate “Economia pentru toți”, găzduită de către Global News și proiectului “Banca de Minute”, care este pretabil expandării la nivel mondial.

Anul trecut ați inițiat proiectul social digital “Banca de Minute” (www.bancademinute.ro), o implementare practică a conceptelor pe care le-ați prezentat în cartea “Timpul ca Monedă”.  Ce a stat la baza acestei decizii? Descrieți acest program inovativ.

Din perspectiva formației profesionale sunt economist. Am absolvit ASE, studii post-universitare în comunicare la SNSPA, am și un EMBA în domeniul economic. 

De mai bine de un deceniu, public articole pe teme economice, antreprenoriale, manageriale, sociale, fiind destul de preocupat de evoluția României în ansamblu. În ultimii ani am publicat și două cărți (“Pentru o Românie de Aur” și “Timpul – Resursă și Monedă”) și lucrez la o a 3-a – “Economia pentru toți”, care acum este și denumirea unei emisiuni de educație economică autentică și apolitică, pe care o realizez la televiziunea Global News, disponibilă și în mediul online.

Banca de Minute a apărut din necesitatea (de sorginte antreprenorială, desigur) de a exemplifica practic cum funcționează sistemul monetar pe care îl prezint în carte și care a fost și tema lucrării mele de disertație.

Este un proiect social, neexistând costuri în bani “fiat” pentru utilizatorii platformei și fiind orientat către punerea la dispoziția oamenilor a unui instrument de schimb (denumit “minut convertibil”) echitabil generat și distribuit, care cel puțin să își păstreze puterea de cumpărare.

Pe site este prezentat în detaliu conceptul, care este perfect fundamentat economic și îl provoc pe guvernatorul BNR să conteste (dacă apreciază că este cazul) cu argumente etice și economice validitatea ideilor “cheie” care stau la baza acestei posibile “monede complementare” (instrument perfect legal, conform inclusiv directivelor UE), menită a face ceea ce BNR și leul (și nici alte asemenea pseudo-monede și instituții bancare de dezechilibru – cum le numea academicialul român Anghel Rugină) nu fac, deși ar fi trebuit să o facă: echitate în procesul de creare și distribuție inițială a masei monetare, precum și prezervarea valorii, una din funcțiile esențiale ale banilor.

Cât timp și ce resurse ați investit în acest proiect social?

Având în vedere că la momentul la care demarăm un proiect, noi nu apărem deja gata formați și din neant, ci suntem rodul tuturor acumulărilor fizice, intelectuale și experimentale anterioare, putem spune că am investit o bună parte din întreaga mea viață. 

Dar proiectul propriu-zis a fost realizat în circa un an, alocându-i considerabile resurse proprii, de toate tipurile, asupra cărora prefer să păstrez discreția, nefiind oricum relevante.

Programul se adresează în special persoanelor fizice sau și companiilor? Câți oameni folosesc în prezent Banca de Minute? Ce potențial de creștere există?

Pe Pământ (mai ales în relațiile de schimb cu implicare monetară) există doar Oameni. Aceste resurse de “timp” (ale oamenilor) și “naturale” (ale pământului) pot fi considerați dealfel – economic vorbind – “factori primari de  producție”, așa-numitul “capital”, fiind doar “natura” transformată de către om cu “timp”. Iar comunitățile (inclusiv companiile, dar și cele locale) sunt doar creații ale oamenilor, forme de organizare a persoanelor fizice, care au roluri, în funcție de propriile lor obiective.

Ca să răspund punctual, nu există nevoia existenței companiilor în sistem, poate există însă dorința, care poate că va putea fi îndeplinită la un moment dat, însă nu este ceva indispensabil, oamenii pot coopera voluntar din diferite roluri sau pot fi și competitori și pot să utilizeze acest instrument de schimb și fără a fi neapărat organizați în “companii”.

Cum funcționează concret? Cum se poate alătura o persoană care dorește să folosească Banca de Minute?

Procedura e foarte simplă: oricine își poate face oricând un cont unic în platformă și va afla câte minute a petrecut până la acel moment pe Pământ, generându-și în consecință un sold inițial, căruia îi poate conferi o întrebuințare de “instrument de schimb”, dacă dorește. Sistemul le permite până și desemnarea moștenitorilor soldurilor lor.

Dar, ca să fim mai expliciți, haideți să punctăm elementele esențiale:

Premisa de plecare este aceea că măsura comună a tuturor valorilor este Omul, cum spunea abatele Galliani, cu multe secole în urmă în tratatul său “Della Moneta (Despre monedă)”.

Timpul este singura marfă produsă  / deținută în mod democratic și echitabil. Acesta prezintă și el caracteristici monetare.

“Minutul Convertibil” este o reprezentare a unității de timp, devenită etalon, unitate de cont, măsură a valorii și mijloc de schimb, disponibilă pentru a fi preschimbată în resurse naturale, bunuri, servicii șamd.

Cheia echității sistemului monetar al unei comunități, dar și garanția valorizării vieții oamenilor o constituie, pe de-o parte, recunoașterea realității că, pe întreg parcursul existenței lor, membri oricărei comunități, indiferent de mărimea ei, fac – prin interacțiunile lor economice – un “schimb de timp”, de “resurse”, de “utilități reciproce”, iar pe de altă parte, transpunerea în practică a necesității ca indivizii să repreia controlul asupra instrumentului de schimb, devenind, practic, unici generatori de masă monetară, prin însăși existența lor, gradual, permanent, proporțional, în același timp și în egală măsură cu ceilalți oameni.

Modelul economic al “monetizării timpului” are la bază posibilitatea fiecărei persoane interesată în a participa la acest model, de a i se evidenția, într-un cont personal, acumularea de reprezentare monetară a timpului în care traiește, e utilă altora și utilizează resursele altor oameni și constă implicit în libertatea oamenilor de a se angaja în schimburi economice contracost, pe baza disponibilităților din cont, totalul masei monetare de “minute convertibile” fiind determinat exclusiv obiectiv, prin trecerea timpului.

“Minutul Convertibil” (MIN) ar putea încadrat și ca “monedă complementară comunitară / locală / regional”, în spiritul aliniatului 11 al Directivei UE nr. 2018/843. Folosit ca monedă auxiliară privată (emisă de utilizatori), MIN încurajează recompensarea muncii voluntare reciproce și a schimburilor a ceea ce oamenii dețin deja – resurse – ca rezultat al eforturilor trecute, se arată pe site-ul www.bancademinute.ro. Cât de greu este să coagulezi o comunitate pe bază de voluntariat?

Este greu, mai ales că este un concept inovativ, iar marea majoritate a oamenilor nu au o cultură economică, nu știu exact ce anume sunt banii și cum apar ei, deși în fiecare zi îi utilizează.

Prin urmare, noi facem și educație economică, dar le oferim și o supapă practică, o alternativă, inclusiv la controlul total care ni se pregătește.

Dar ceea ce mă interesează în primul rând este să ofer o resursă pe care eu o consider valoroasă. Dacă oamenii o vor valoriza, câți anume și când – chestiunile acestea nu mai depind de mine, treaba mea e să fac ceea ce pot și vom vedea ce iese. Ceea ce am constatat însă în ultima perioadă este o creștere exponențială în timp, doar că am pornit de la zero. Pe măsură ce în societate “se strânge lațul” și banii fiat își pierd accelerat din valoare, probabil că tot mai mulți oameni vor căuta alternative corect arhitecturate și necostisitoare pentru a se angrena în procese cuantificabile de schimb de resurse.

Cum vedeți rezolvarea problemei inflației la nivel național, european și global?

Prin instituirea, măcar în paralel, complementar, a unei “ordini monetare”, pentru că actualmente, chiar accelerat de vreun secol încoace, suntem într-o societate caracterizată printr-o stare de “dezordine monetară” și “de dezechilibru”,  denumită eufemistic “teorie modernă a banilor”, care favorizează sărăcirea și înrobirea majorității oamenilor, obligați să-și vândă permanent timpul pentru a-și cumpăra subzistența. Nu cvasi-sclavia deținătorilor de “timp” față de cei de “natură” a fost intenția Creatorului atunci când l-a făcut pe Om, căruia i-a pus la dispoziție (fără alt cost decât cel de timp) Pământul, spre folosință pe tot parcursul vieții sale. 

Și nu sunt primul economist care condamnă asta și care propune soluții, invit cititorii să-i parcurgă pe Cantillion, pe Turgot, pe Henry George, pe Pigou, pe Mises, pe Hayek, pe Rothbard, pe Hulsmann, pe românul Rugină și pe mulți alții, care vedeau lucrurile într-o manieră similară. 

Ceea ce fac eu acum – punerea la dispoziție a unui instrument concret și practic, nu vine doar din așa-numita “profesie de bază”, din pregătirea de economist, ci vine și din dimensiunea antreprenorială personală, precum și din utilizarea unor posibilități tehnice inexistente antecesorilor teoreticieni, cu zeci sau sute de ani în urmă.

Banii reprezintă sângele care irigă sistemul economic, iar atunci când sângele este bolnav, întreg organismul suferă și poate să și moară. Nu trebuie să uităm asta.

Ce strategie de dezvoltare aveți pentru următoarea perioadă? Unde vă vedeți peste 5 ani, ca dimensiune a business-ului, anvergura clienților și poziționarea în piață?

Cu proiectul Freedom Group, organizată ca societate pe acțiuni, vom vedea, probabil că va avea tot mai mulți proprietari. 

Iar Banca de Minute nu este un business propriu-zis, cel puțin nu în parametrii guvernați de actualul sistem monetar sau reglementativ, că nu e vreo firmă sau vreun ONG, orice individ putând face o monedă complementară. 

Poate fi văzut teoretic și ca așa-zis “business” într-un sistem monetar altenativ, propriu, întrucât există și acum un așa-numit “senioraj”, un mic % din masa monetară de MIN. Plus că poate vom pune la dispoziția utilizatorilor și o platformă destinată schimburilor, un “marketplace”, care ar putea reține teoretic câteva MIN utilizatorilor, dar să nu uităm că întreaga “masă monetară” și întregul “sold” le-au fost evidențiate fiecăruia fără vreun cost în bani “fiat”.

În paranteză fie spus, până și așa-numitele “taxe la stat” au fost rezervate, adică platforma va integra și propria politică fiscală, contribuțiile la costurile comune ale comunităților ce vor fi formate la diferite niveluri, însă într-o arhitectură complet diferită de cea actuală. Organizarea socială, comunitară, în lumea utilizatorilor Băncii de Minute este una distinctă și diferită, bazată pe minimalism, pe descentralizare, pe subsidiaritate și pe etică. Exact ceea ce nu place sistemelor monetar-bancare, corporatiste și statale dominante actuale.

Cum vedeți evoluția mediului de afaceri din țara noastră în perioada următoare, ținând cont de nivelul nostru de acum și de nivelul la care au ajuns statele din Europa Centrală?

Din păcate, datele actuale nu pot genera optimism.

Reglementările cresc, inflația monetară de asemenea, ca și presiunile fiscale și datoriile statului. Se urmărește reducerea la minim a libertății majorității oamenilor și a resurselor naturale și de capital utilizate de aceștia, care în majoritate se decapitalizează, în termeni reali pierd bogăție.

Este un mediu din ce în ce mai dificil, nu e un progres pentru antreprenoriatul autentic, “clasic” / “old school” – cel în care identifici o nevoie insuficient satisfăcută în societate, pui împreună, într-un demers creativ, factorii de producție necesari soluționării ei, îți asumi riscurile pierderii resurselor proprii investite (care nu ar trebui să-și piardă puterea de cumpărare), în scopul maximizării valorii.

Din motive care îmi scapă, evoluția economiei românești este prezentată în culori foarte vii și în tușe foarte optimiste: PIB-ul a crescut, românii sunt mai bogați, inflația e în scădere, imobiliarele și bursa aduc profituri investitorilor șamd. 

Cifrele reliefate de analiza ultimilor 17 ani ne arată însă o cu totul altă realitate: 

Creșterea PIB a fost inferioară ratei de creștere a masei monetare, atât în lei, cât și calculat în euro, în termeni reali vorbim de o scădere de circa 30%. Fără a intra în prea multe detalii, e suficient să precizăm că masa monetară a evoluat de la circa 106 la circa 670 miliarde de lei, PIB-ul de la 343 la 1.600 miliarde lei, iar cursul de schimb a crescut de la 3,33 la 4,93 lei / euro.

Soldul conturilor curente și depozitelor firmelor a scăzut în termeni reali, de asemenea cu aproape 30%, așa cum reiese din informațiile disponibile pe site-ul BNR.

Salariul mediu a crescut și el într-un ritm inferior cu circa 35% celui de creștere a masei monetare (chiar și într-o evaluare în euro), de la 1.400 lei la 7.300 lei.

Pensia medie – evoluție de la 400 la 2.150 lei, adică o creștere inferioară cu 15-20% volumului de bani, deci o scădere în termeni reali în raport cu inflația monetară.

Grosul taxelor, adică bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale au crescut în total de la 78 la 387 de miliarde, deci cu aproape 30% mai mult decât masa monetară, deci decât inflația, creșterea generală a prețurilor (efectul inflatiei) fiind, în general, ca nivel, foarte apropiată de aceasta. 

Populația este ceva mai îndatorată în termeni reali, datoria publică a explodat de la 73 la 783 miliarde lei, a crescut de peste 10 ori, ritmul de creștere al acesteia fiind cu mult mai ridicat comparativ cu rata de creștere a masei monetare. 

Atât randamentul investițiilor imobiliare (evidențiat atât de diferențele de preț pe metru pătrat de numai câteva sute de euro, cât și de profiturile reale din chirii), precum și cel al celor bursiere (a se vedea evoluțiile indicilor BET și S&P 500, de la 8.500 la 18.000, respectiv de la 1.500 la 4.500) a fost inferior scăderii puterii de cumpărare a banilor din tot acest timp. 

Euro și dolarul s-au apreciat cu 50, respectiv cu 80% în raport cu leul, moneda în care românii își primesc principalele surse de venit – salariile și pensiile.

Dobânzile la depozite au fost și ele în cea mai mare parte a timpului real negative, net inferioare ritmului inflației monetare, deci cumpătații prudenți au pierdut din valoarea timpului lor limitat și neregenerabil oferit altora (prin muncă) în trecut.

Singurii indicatori care relevă o evoluție ușor real pozitivă sunt cei privind numerarul din circulație, soldurile conturilor curente și al depozitelor la vedere și la termen ale populației, precum și evoluția prețului aurului (de la 55 la 355 lei / gram) – care a ținut ritmul de creștere al masei monetare, indiferent de exprimarea în lei sau în euro a tuturor valorilor relevante. 

Este clar însă că acest ușor surplus e polarizat, pentru că din salariile și pensiile medii, în condițiile în care consumul nu a scăzut, nu prea aveai cum să pui deoparte. 

Banii noii generații s-au dus probabil către stat (către salariații și către furnizorii acestuia), către marile companii a căror cifră de afaceri a crescut (în cazul primelor 10, cel puțin) cu peste 30% numai în ultimul an și către acționarii acestora.

Polarizarea la nivelul companiilor este uriașă, crește și precede polarizarea de la nivelul persoanelor fizice. Top 20 de companii (din care doar două au acționariat românesc) realizează 15% din totalul cifrei de afaceri a tuturor companiilor din România. Circa 2,5% din terenul arabil din România, “frișca de pe tort”, e deținut doar de vreo 20 de companii, multe străine. Dacă s-ar pune problema, ce-am mai avea de apărat?

Și exemplele pot continua, dar mă voi opri aici.

Și în tot acest timp de 17 ani resursele noastre naturale s-au mai și împuținat. Ca și timpul nostru rămas de trăit pe Pământ. Deci nu prea am avut spor, cel puțin nu majoritatea.

Carevasazică, realitatea este că majoritatea românilor au fost sărăciți în termeni reali, cel puțin în ultimii 17 ani supuși analizei.

Chiar și dacă am ajusta rata reală a creșterii prețurilor cu circa 2% anual în raport cu inflația monetară și tot am ajunge la ideea că – per global și în majoritate – suntem mai săraci.

Iar singura formă reală de prezervare a valorii, a puterii de cumpărare, a fost în tot acest timp aurul – adică o resursă naturală finită și neregenerabilă, cu caracteristici de ban real, a cărei prelucrare pentru a ajunge la forma pretabilă investiției presupune o cantitate redusă de manoperă.

Prețul timpului (resursa individuală finită și neregenerabilă) în raport cu prețul unei alte resurse naturale finite și neregenerabile – aurul – este la minim istoric. Și raportat la masa monetară (formată preponderent din pseudo-capital) este tot la minim istoric.

Ideea de bază este că ne aflăm pe un așa-numit “drum către servitute”, cum îl numea economistul austriac Friedrich August von Hayek, iar ca să ieșim din el este nevoie de o arhitectură diferită de politici monetare, fiscale și reglementative.

Cum găsiţi echilibrul între viaţa personală şi cea profesională? Ce lucruri aduc bucurie în viaţa dumneavoastră, în afara profesiei? 

Sincer, distincția între cele două nu cred că este potrivit să existe, cel puțin nu astfel definite. Viața profesională este foarte personală, iar una dintre componentele vieții personale este și activitatea profesională. Nu prea pot fi separate, pentru că nu poți separa complet nici timpul alocat diferitelor preocupări, care rămân, transcend timpul, se interferează.

Viața e cea care e, cu toții avem câte 1.440 de minute zilnic, aproximativ 526.000 de minute anual, inclusiv pentru alimentație și odihnă. Câte vei aloca soției, fiecărui părinte și copil în parte, rudelor, prietenilor, colegilor, clienților, furnizorilor, altor oameni și câte ție însuți și sub ce formă, în ce activități?

Activitatea din casă și din afara casei, cu cei din familie sau cu colegii sau cu prietenii sau chiar cu tine însuți – așa cum se întâmplă atunci când gândesc sau scriu sau predic prin emisiuni sau când merg cu motocicleta sau când admir marea, muntele sau pajiștile – totul face parte din viață.

Ceea ce îmi pare totuși cel mai important de reținut însă, e faptul că “timpul” este o resursă finită și neregenerabilă, că viața este formată din câte 5-6 segmente distincte a câte 5-10 milioane de minute, că există un timp potrivit (greu repetabil) pentru toate, că dric cu remorcă nu există și că – cu foarte rare excepții – după maxim 50-100 de ani de la moartea ta, chiar nimeni (niciun coleg, furnizor sau client oricum) nu va mai știi nimic despre tine și nu vei mai prezenta vreun minim interes, pentru că nimeni dintre cunoscuți, prieteni sau dușmani nu va mai fi în viață.

E bine să medităm la faptul că “bogăția” este – de fapt – cantitatea de timp pe care ți-o poți petrece așa cum îți dorești.