Interviu cu Mariana Garștea, Sixense România: Cât costă monitorizarea geotehnică și structurală făcută ca la carte?

Interviu cu Mariana Garștea

Directorul general al Sixense România

Cât costă monitorizarea geotehnică și structurală
făcută ca la carte?

Ca în multe alte specialități din ceea ce presupune dezvoltarea și întreținerea unui proiect de construcții, și monitorizarea geotehnică și structurală, responsabilă de prelungirea duratei de viață și menținerea în siguranță a mediului construit, primește uneori întrebarea: „Cât costă?” și „De ce atât?”.

Am avut o discuție transparentă despre bugete și costuri cu doamna Mariana Garștea, Directorul general al companiei Sixense România, o organizație cu expertiză în soluții digitale pentru urmărirea în timp (sau monitorizarea) proiectelor de orice tip: de la clădiri civile la infrastructură.

Așadar, cât costă de fapt monitorizarea, ce ia în calcul acest cost și, mai ales, cu ce anume trebuie pusă în balanță chestiunea prețului ca să nu ajungem să plătim triplu ulterior, alegând „soluția cea mai ieftină”, ne-a explicat doamna Garștea în cele ce urmează.

Monitorizarea geotehnică și structurală a unui proiect de construcții este obligatorie prin lege. Care sunt costurile unei astfel de activități? Ce anume trebuia să ia în calcul un dezvoltator, investitor sau gestionar de infrastructură în acest sens și pentru ce să se pregătească?

Chestiunea costului și a fondurilor care trebuie alocate pentru activitatea de monitorizare geotehnică și structurală este, într-adevăr, una care apare deseori pe agenda factorilor de decizie, uneori chiar cu gândul imediat următor: „e scump”.

Desigur, înțeleg că prețul este important și costurile sunt mereu o îngrijorare în imaginea de ansamblu a unui proiect de construcții. Însă mi se pare important să cântărim costul uitându-ne și la:

• Costul plătit în cazul în care se întâmplă un accident sau incident, cu pierderi de resurse materiale și umane
  
• Costurile generate de degradarea structurii și intervenții care pot să fie cu mult mai costisitoare dacă nu există un plan de monitorizare și măsuri proactive în acest sens
  
• Costul plătit alegând un partener care nu știe cu adevărat ce face, care nu poate susține ceea ce promite sau care pur și simplu implementează greșit un program de monitorizare (din păcate, cazurile sunt mult mai frecvente decât ne-ar plăcea să credem)
  
• Costul de a nu avea informații relevante din perioada de execuție despre sănătatea structurilor și evoluția ei, ceea ce poate pune probleme mult mai mari în perioada de exploatare.
  

Ca să mă întorc la întrebare, orice factor de decizie – dezvoltator, investitor sau gestionar de infrastructură – trebuie să ia în calcul mai multe lucruri, atunci când planifică un buget corect alocat și direcționat către activitatea de monitorizare. Și mă refer la:

• Costul inițial pentru proiectul tehnic, care în mod obligatoriu să aibă capitol dedicat urmăririi comportării în timp și nu 2 foi, copy-paste din alte proiecte. Pe baza acestuia se realizează apoi un program de detaliu coerent de monitorizare geotehnică și structurală
  
• Costul inițial de furnizare, instalare și configurare, adică tot ceea ce înseamnă achiziționarea și instalarea echipamentelor tehnice specifice (și mereu adaptate la scopul programului de monitorizare – deci putem vorbi despre senzori de diferite tipuri, instrumente de măsurare, sisteme de monitorizare diverse). De asemenea, dacă vorbim despre infrastructură critică sau proiecte de o complexitate mare, aceste costuri pot fi o investiție mai mare, dat fiind gradul de risc la care este supus un astfel de proiect.
  
• Costurile de operare și întreținere. După instalare, este nevoie de un proces de întreținere regulată a echipamentelor, deci de o verificare periodică a lor.
  
• Costurile cu software-ul de gestionare a datelor. Dacă vorbim despre monitorizare automatizată, în timp real, există un cost asociat cu platforma digitală ce colectează, procesează și transformă datele în informație pentru Beneficiar, eficientizând tot procesul din spatele monitorizării și transmițând alarme real time.
  
• Costuri de personal. Monitorizarea trebuie lăsată pe mâna unor experți și, în mod evident, experiența lor este o investiție importantă, pentru că ei supraveghează tot procesul, vin cu soluții, oferă explicații, identifică orice problemă și acționează ca un partener, care are cunoștințe solide de inginerie, dar și de tehnologie.
  
• Costuri de raportare și analiză. Cum spuneam deja, o parte din munca de monitorizare presupune colectarea unor date în mod corect, însă a doua parte a muncii noastre presupune și transformarea lor în informație accesibilă și acționabilă, în baza căreia se pot lua decizii foarte importante de acțiune.
  

Cred că este foarte important ca fiecare factor de decizie să înțeleagă că în spatele a ceea ce vede ca linie într-un buget – se află toate lucrurile pe care le-am explicat mai sus. Iar „scump” trebuie pus întotdeauna în balanță cu liniștea și încrederea că asset-ul lor este pe mâini bune versus bătaia de cap și complicațiile care pot să apară colaborând cu parteneri care fac rabat de la calitate.

Când vorbim despre integrare de tehnologie și despre soluții noi, moderne, de monitorizare automatizată și în timp real, ce înseamnă acest lucru din perspectiva bugetelor? La ce să se aștepte un dezvoltator?

Este important de spus, mai întâi, că metodele de monitorizare geotehnică și structurală au evoluat foarte mult astăzi: integrarea tehnologiei, a senzorilor, a platformelor digitale, a soluțiilor IoT (Internet of Things) – nu mai sunt nici o fantezie, nici o raritate. Dimpotrivă, standardul devine – și ar trebui să devină – monitorizarea automatizată, în timp real, acolo unde gradul de risc o cere.

De aceea, atunci când în discuție intră aceste soluții, ele trebuie puse în balanță cu: scopul monitorizării, gradul de risc al proiectului, nivelul de complexitate al acestuia, timpul economisit, calitatea datelor obținute, cheltuielile economisite cu personalul (care nu mai trebuie să facă vizite repetate pe șantier) și eficientizarea investiției în general, dat fiind că tot acest proces ne conduce către cunoașterea stării unui activ înainte să apară probleme grave, care să necesite investiții pe măsură. Dacă vreți și dacă îmi este permisă comparația, este ca la medic: previi mai degrabă decât să tratezi. Acest lucru are un impact și în buget, în mod evident: deci este mai eficient să depistezi rapid o problemă și să intervii decât să aștepți agravarea ei. Rezolvarea va costa pe măsură.

Așadar, ce pot să spun legat de costuri în acest context este că da, integrarea tehnologiilor și a digitalizării poate presupune un cost inițial mai ridicat, însă acesta este unul competitiv, just și care are efecte benefice pe termen lung.

Mi-aș dori mult ca dezvoltatorii și investitorii să înțeleagă că monitorizarea, dincolo de faptul că este obligatorie prin lege, își merită investiția și, de asemenea, „își scoate” investiția. Nu este vorba despre un efort inaccesibil din punct de vedere al costurilor, nici pe departe. Plus că vorbim despre un preț plătit pentru a ști că asset-ul este sigur pentru exploatare, care este, din punctul meu de vedere, cel mai important lucru atunci când vorbim despre un proiect de construcții de orice tip.

Care sunt principalele impedimente pe care ați observat că le au factorii de decizie atunci când vine vorba despre costuri? Cum anume le răspundeți și cum adresați aceste puncte de tensiune? Cât de important este prețul atunci când vine vorba despre serviciile pe care le oferiți?

Sunt mai multe bariere și lucruri de comentat în această privință.

• Din păcate, monitorizarea nu intră întotdeauna în priorități la nivel de bugete și fonduri alocate. În esență, ea trebuie luată în calcul încă din etapa de fezabilitate și pre-fezabilitate.
  
• Apoi, uneori nu există o bună înțelegere și cunoaștere la nivel tehnic, care să le permită tuturor să înțeleagă foarte bine ce se află în spatele unui cost, dar și cum să compare, să analizeze și să evalueze oferte primite în paralel.
  
• Nu există neapărat o cultură a riscului, a proactivității și a conștientizării foarte bune a ceea ce înseamnă rezultatele și beneficiile monitorizării pe termen lung, respectiv o punere în balanță cu ce înseamnă să faci această activitate greșit, incomplet sau doar ca să bifezi.
  

Cred că, dacă aceste lucruri ar fi mai des discutate și adresate, chestiunea costului ar fi gestionată mai ușor și valoarea monitorizării ar fi mai bine înțeleasă.

Cum spuneam deja, nu suntem absurzi, prețul este important și el trebuie să rămână competitiv. Dar, totodată, el trebuie pus în balanță cu multe alte aspecte: expertiza partenerului, capacitatea lui de a fi un consultant real și un partener de dialog, reactivitatea lui ori de cât ori este o problemă, orientarea către soluții, experiența demonstrată pe anumite tipuri de proiecte, specializarea lui în activitatea de monitorizare, capacitatea de a lucra cu metode up to date, moderne, eficiente, cu rezultate demonstrate etc.

În cele din urmă, monitorizarea nu doar că protejează infrastructura, dar contribuie și la o gestionare mai eficientă a resurselor, oferind un avantaj economic semnificativ în timp. Deci chestiunea costului cred că se reglează de la sine, în acest context.